Fertilizarea in vitro – demersul medical si impactul psihologic

Uneori, conceperea unui copil e un subiect delicat, mai ales pentru cuplurile care incearca asta de multi ani si au epuizat aproape toate optiunile, incat fertilizarea in vitro ramane ultima speranta. Pentru a intelege mai bine demersul medical si impactul psihologic al acestei proceduri, am invitat doi specialisti cu experienta sa detalieze fertilizarea in vitro.

Perspectiva medicala detaliata de  Dorina Codreanu, medic primar obstetrica ginecologie cu supraspecializare FIV, Gynera Fertility Center

Ce este fertilizarea in vitro – FIV?

FIV este o tehnica de reproducere umana asistata in care fertilizarea (unirea spermatozoidului cu ovocitul, urmata de fecundarea celui din urma) se produce in afara organismului matern (in vitro).

La aceasta tehnica se apeleaza dupa ce toate tratamentele clasice au esuat, inclusiv cealalta procedura de reproducere umana asistata, mai putin invaziva: inseminarea artificiala sau in cazurile de infertilitate unde este clar ca obtinerea sarcinii pe cale naturala, sau dupa tratamentele clasice este imposibila si unde se recomanda, din start, fertilizarea in vitro (lipsa trompelor, infertilitatea masculina severa).

FIV presupune administrarea unui tratament hormonal pentru a stimula ovarele sa matureze mai multe ovule si recoltarea acestora prin punctionarea ovarelor. Ovulele sunt fertilizate in laborator, cu sperma, iar embrionii sunt cultivati in incubator. Dupa doua-trei sau cinci zile, in functie de particularitatile cazului, cei mai buni embrioni sunt transferati in uter.

De regula, se transfera unu-doi embrioni, mai rar trei sau mai multi, in functie de varsta femeii si de calitatea embrionilor. Fertilizarea nu intervine cu nimic in bagajul genetic al copilului. Intre fatul creat in vitro si fatul procreat natural nu apar deosebiri de dezvoltare. Sansele de reusita pentru obtinerea unei sarcini viabile sunt insa destul de mici, procentele estimate de majoritatea clinicilor fiind in jur de 30-40%.

Procedura FIV decurge in mai multe etape: inducerea ovulatiei multiple (stimularea ovariana controlata), punctia ovariana (extragerea ovocitelor), fertilizarea ovocitelor si cultivarea embrionilor, transferul de embrioni (embriotransferul), crioconservarea (congelarea) embrionilor care nu au fost transferati.

FIV se recomanda in caz de…

… obstructia, absenta sau patologia severa a trompelor uterine, infertilitate masculina severa, endometrioza in stadii avansate, esecul tratamentelor conventionale (in infertilitatea neexplicata sau de cauza necunoscuta), programe speciale precum donare de ovocite sau embrioni, mama-surogat, diagnostic genetic preimplantare.

Costurile FIV

O fertilizare in vitro in Romania variaza intre 1.400-3.000 euro, la care se adauga medicamentele necesare, ce pot ajunge, in functie de tratamentul prescris, la 2.000 euro, fara analizele premergatoare pe care cuplul trebuie sa le efectueze, care costa, si ele, aproximativ 200-300 euro.

In concluzie, pentru o singura incercare de fertilizare in vitro, un cuplu trebuie sa dispuna de 3.000- 5.000 euro. In alte tari europene, cum sunt Ungaria, Franta, Belgia, Grecia, Bulgaria etc., statul sustine financiar tehnicile de reproducere umana asistata ca metode moderne de tratament pentru infertilitate.

„Costurile“ emotionale sunt uriase pentru un cuplu a carui unica sansa de a avea un copil este FIV. Evocator este un studiu recent, care compara impactul psihologic negativ al diferitelor boli si demonstreaza ca nivelul de stres resimtit de pacientii infertili este similar cu cel al bolnavilor de cancer. Este important ca, mai ales in cazurile cu esec repetat, sa se apeleze la ajutorul psihologilor sau al grupurilor de sprijin.

Riscuri sau contraindicatii

Riscurile stimularii ovariene

Principalul risc al stimularii ovariene este reprezentat de sindromul de hiperstimulare, cand, in ovare, se dezvolta un numar excesiv de foliculi. Ovarele se maresc si apar simptome precum deshidratarea, greata, balonarea, acumularea de lichid in abdomen, iar in cazurile severe pot fi necesare spitalizarea, administrarea de lichide intravenos sau evacuarea lichidului abdominal prin punctie.

Daca riscul de hiperstimulare este prea mare, se congeleaza toti embrionii si embriotransferul este efectuat intr-un ciclu ulterior; in situatii rare, cu risc extrem de mare, intregul ciclu FIV se  anuleaza.

In ultimul timp, in cazul pacientelor cu risc crescut de dezvoltare a sindromului hiperstimularii, se prefera protocolul scurt: inlocuirea hCG cu un alt preparat hormonal, precum Diphereline sau Gonapeptyl.

In acest fel, se previne aparitia sindromului in 100% din cazuri, dar rata de sarcina este mai mica in ciclul respectiv, incat, de cele mai multe ori, se recurge la  congelarea tuturor embrionilor si transferul acestora in cicluri ulterioare.

10% din cazuri, in ciuda stimularii, pot prezenta putini foliculi sau chiar deloc si atunci este necesara intreruperea procedurii si startul uneia noi, cand se recomanda o stimulare diferita.

Acum 20 de ani, tratamentele de stimulare ovariana au fost asociate, in mod fals, cu cresterea riscului de cancer ovarian. De fapt, femeile infertile prezinta un risc mai mare de cancer ovarian, la fel cum barbatii infertili prezinta un risc mai mare de cancer testicular.

Din pacate, infertilitatea, in sine, este factorul de risc pentru cancerul gonadal la ambele sexe si nu tratamentele hormonale folosite in tratamentul acesteia. Ultimele studii efectuate au demonstrat ca medicamentele pentru fertilitate nu cresc riscul aparitiei cancerului ovarian chiar daca sunt administrate pe o perioada mai mare de un an.

Riscuri referitoare la sarcina

Dupa FIV, exista posibilitatea aparitiei unei sarcini extrauterine (2-3%) sau a dezvoltarii unei sarcini in trompe si uter (1:5000/ 1:30000). Riscul de avort spontan este crescut, fiind cauzat, in principal, de problemele care stau la baza apelarii la FIV, nu de procedura in sine.

Riscul anomaliilor genetice sau congenitale este acelasi ca si pentru sarcinile obtinute natural (2-3%), iar folosirea echipamentelor/metodelor de laborator nu cresc riscurile de defecte la nastere.

In general, evolutia sarcinii obtinute prin FIV este similara celei naturale. Ca si in cazul sarcinii spontane, exista riscul complicatiilor, in special la gravidele peste 37 ani, al celor cu sarcini multiple sau cu alte boli asociate. Toate bolile preexistente care contraindica sarcina (cardiopatiile severe, insuficienta renala etc.) sunt o contraindicatie a procedurii FIV.