Premisele biologice ale lipsei de empatie
Cand o persoana afectata de psihopatie isi imagineaza pe altcineva aflat in suferinta, regiunile cerebrale corespunzatoare empatiei nu sunt capabile de activism, intrucat nu se conecteaza cu celalalte arii responsabile cu procesarea afectiva si cu adoptarea deciziilor.
Psihopatia reprezinta o tulburare a personalitatii, caracterizata prin neputinta de a empatiza ori de a simti regret, prin obtuzitate emotionala, ignoranta deplina, tendinte pronuntate spre manipulare si duritate. Pentru intelegerea cauzelor neurologice ale psihopatilor, neurologii au aplicat imagerii prin rezonanta magnetica asupra unui esantion de 121 de detinuti ai unei inchisori din SUA.
Subiectii au fost confruntati cu imagini care sugerau suferinta fizica, precum degete prinse dureros in usa, ori lovituri. Apoi, au fost rugati sa isi imagineze ca ei insisi erau implicati in accidentele respective, si sa isi inchipuie ca altor persoane li se intampla accidentele. De asemenea, le-au fost aratate imagini care nu evocau nicidecum durere, ci, din contra, confort si relaxare.
Toti participantii au fost diagnosticati, necesara fiind evaluarea lor din punctul de vedere al afectiunilor psihopatice. In baza evaluarii respective, ei au fost divizati in subiecti afectati grav de psihopatie, afectati moderat, afectati in masura neglijabila.
Cand psihopatii incadrati in prima categorie au vizualizat imagini care ii reprezentau pe ei insisi aflati in suferinta, reactia nervoasa pe care au generat-o a fost cea specifica unei trairi empatice – sensibilizate fiind regiuni precum insula anterioara, cortexul cingular anterior sau cortexul somatosenzorial. In aceasta situatie, activitatea nervoasa a prezentat intensificari, dedus fiind faptul ca psihopatii nu raman neutri cand se gandesc la durere.
Totusi, cand subiectii afectati grav de psihopatie au proiectat, in plan mental, suferinta asupra altor persoane, regiunile cerebrale care indica aportul empatiei au ramas inactive. Mai mult, imaginand suferinta altor indivizi, psihopatii au prezentat sensibilizari in zona corpului striat ventral – un centru al placerii.
O asemenea reactie nefireasca, dublata de lipsa conexiunii dintre cortexul insular si cel prefrontal, a sugerat ca psihopatii nu empatizeaza absolut deloc cu persoane care sufera, ci dimpotriva, simt placere gandindu-se la asa ceva (cortexul ventromedial frontal este o regiune unde se incheie procesele de adoptare a deciziilor empatice si care indica grija si implicarea in binele comun).
Studiul prezent semnaleaza o problema ignorata de solutiile psihoterapeutice, ai carei adepti considera unele simptome ale psihopatiei dincolo de metodele lor. Terapia cognitiv comportamentala este in masura sa rezolve simptomul lipsei de empatie, inducand pacientului imagini care evoca propria lui suferinta. Acesta, considera autorii, ar fi primul pas spre intelegerea durerii prin care pot trece si ceilalti.
Autor: Tudor Logofatu
Sursa: sciencedaily.com
Foto: Shutterstock
