Ce sa fac pentru a ma integra intr-un grup

Buna ziua! Sunt o adolescenta de 17 ani si ma confrunt cu o problema de integrare in societate as spune eu. Invat la cel mai bun liceu din orasul meu, imi iubesc parintii si ii ajut mereu. Intotdeauna am fost „fata cuminte”. Nu am prieteni, nici macar un grup cu care sa ies. Imi doresc foarte mult sa imi fac si eu macar o prietena adevarata si sa ies si eu cu colegii mei. Dar nu stiu unde gresesc. Colegii ma evita mereu, iar prieteni din copilarie nu am. Ce sa fac pentru a ma integra intr-un grup sau pentru a imi face prieteni noi? Mi-e foarte teama sa nu fiu respinsa,cum se intampla de obicei.

Intrebare pusa de: Theo, 17

Raspunsul psihologului:

Mi-ar fi placut sa stiu mai multe despre dumneavostra, cum de ati ajuns in aceasta situatie la 17 ani! Varsta la care putem avea multe legaturi prin diversitatea actiunilor, momentelor, contextelor la care luam parte. Poate ca singuratatea va protejeaza de o realitate pe care nu doriti sa o aflati, sa o cunoasteti. Este mai sigur si mai confortabil sa nu investim sentimente in relatiile cu altii pentru a ne prioteja de esecuri, de suferinte, de nerealizari, de invidie, de competitie. De asemenea, poate fi si consecinta unui esec anterior de relationare, de intelegere cu o persoana importanta pentru dumneavostra si care in final nu v-a intors ceea ce va doreati, ceea ce asteptati. Ma intreb oare dv din ce motiv ati recurs la una din aceste „strategii' si, in timp ati ajuns sa va spuneti ca sunteti autosuficienta.

Contactul cu altii ne ajuta sa invatam multe despre felul in care este lumea, ne confrunta cu tot felul de emotii, de situatii la care trebuie sa facem fata, si care ne solicita.

Cu siguranta ca ceea ce simtiti nu vine de ieri de azi si ca exista o poveste a acestei distantari si ascunderi care ar merita infruntata cu cineva care sa va inteleaga, cu un psiholog care sa va ajute, inainte de a depasi, sa o intelegeti si sa o reganditi. Sper ca am reusit sa fiu macar pentru cateva secunde pe aceeasi lungime de unda cu dv, si in final, v-as recomanda ca cautati pe net un psiholog in orasul dv care sa va ajute sa va regasiti drumul pe care candva l-ati pierdut. Curaj, acum cat nu e prea tarziu!

Comentează și tu

Adaugă un comentariu

Recomandări
Rochia de seara
Rochia de seara

Banuiesc ca in orice adult traieste un copil si acel copil cu bucurie asteapta cea mai frumoasa perioada a anului: sarbatorile iernii. Pentru o femeie, aceste sarbatori aduc si griji suplimentare: eu ce rochie de seara aleg? Si daca este una cu un dress code ciudat: black tie?…

Citeste
Cum sa procedez?

Am mai multe intrebari pe care voi incerca sa le exprim cat mai concis. Cum poti face pe cineva sa constientizeze ca are o problema cu propria persoana care trebuie rezolvata? Vorbim de un barbat extrem de orgolios, narcisist, care considera ca judecata lui e cea mai dreapta indiferent de situatie, cu o personalitate aproape alfa, dar care se autodistruge, iar in acest proces ii distruge si pe ceilalti, pe care ii acuza de toate nenorocirile si stagnarile lui. Cum poti castiga respectul unei astfel de persoane, cum il poti face sa creada ca esti de partea lui, nu impotriva. Orice incercare de ajutor o intelege ca pe o invadare a spatiului personal, sau o jignire la adresa inteligentei sale. Este o persoana care izbucneste violent si extraordinar de impulsiv sub diverse forme, care se eschiveaza sub diverse pretexte de la a face ceva cu viata lui si se refugiaza in alcool, in legatura cu care, din nou, nu recunoaste ca are o problema. Pentru a va creiona mai bine aceasta personalitate, va voi spune ca este, paradoxal, o persoana religioasa, iar Dumnezeu este singura autoritate pe care o accepta. Dar prea putin din bunatatea crestineasca pe care o „predica” o aplica in viata reala. Religia pare uneori pentru el o forma de evadare, unde, prin natura acesteia, nu mai este nevoie sa rationeze si sa lupte. Oscileaza intre extreme precum izolare si comporament in stilul tulburari de personalitate borderline. Nu accepta sub nicio forma o critica directa, iar pentru a ii deschide din cand in cand ochii trebuie elaborate scenarii subtile, trebuie sa ii impachetezi adevarul intocmai ca unui copil prea sensibil sa cunoasca viata reala, numai ca in acest caz, el este cumva prea „sensibil” sa se cunoasca pe sine. Iar ca ultima intrebare, ce se poate face pentru persoanele afectate din jurul lui, care fiind legate de el prin relatii de rudenie si iubire, se consuma pana la disperare. Este oare nevoie ca acestea sa ii intoarca spatele, pentru binele lor?Desi din pacate lucrul acesta ar fi realizabil decat in maniera simulata, in vederea indreptarii lui. Va multumesc!

Citeste
Neurastenie

Sufar de neurastenie si am un comportament de stil evitant. De 2 luni mi-am pierdut si locul de munca, iar acum ma simt groaznic. Prin luna martie am inceput sa ma simt tot mai obosita avand si alte simptome ale neurasteniei… Eram iritabila, lucru care dupa o vreme m-a dus la nenumarate certuri cu seful cu colegii, dar si cu clientii restaurantului in care lucram. Am apelat la ajutorul unui psiholog. Am facut 6 sedinte pana acum, dar sincera sa fiu eu nu simt nicio imbunatatire. As vrea sa stiu daca este cazul sa schimb psihologul, daca ar trebui sa iau ceva medicamente pentru a iesi din starea asta sau ce ar trebui sa fac.
 

Citeste
Ce sa fac pentru a ma integra intr-un grup

Buna ziua! Sunt o adolescenta de 17 ani si ma confrunt cu o problema de integrare in societate as spune eu. Invat la cel mai bun liceu din orasul meu, imi iubesc parintii si ii ajut mereu. Intotdeauna am fost „fata cuminte”. Nu am prieteni, nici macar un grup cu care sa ies. Imi doresc foarte mult sa imi fac si eu macar o prietena adevarata si sa ies si eu cu colegii mei. Dar nu stiu unde gresesc. Colegii ma evita mereu, iar prieteni din copilarie nu am. Ce sa fac pentru a ma integra intr-un grup sau pentru a imi face prieteni noi? Mi-e foarte teama sa nu fiu respinsa,cum se intampla de obicei.

Citeste
Competitie in cuplu

Formez un cuplu cu un coleg de facultate de aproape 3 ani. Inainte sa fim impreuna am fost foarte buni prieteni si ce m-a atras si m-a apropiat cel mai mult de el este inteligenta lui si faptul ca este un tip foarte ambitios. Tot timpul cumva mi-am dorit sa il depasesc (in principal la invatatura), insa mereu era putin deasupra mea. Cand am fost impreuna in America cu work and travel, el era cel care castiga mai mult (avea job cu bacsis si muncea mult mai putin decat mine), insa nu-mi spunea asta niciodata. Acum ca am terminat facultatea si dam la master, el a reusit sa-si gaseasca un job foarte bun, iar eu nu reusesc sa-mi gasesc inca nimic. Desi este prietenul meu cel mai bun, dincolo de a-mi fi iubit, si mereu ma sustine si ma incurajeaza, relatia asta incepe sa ma frustreze din ce in ce mai mult. Mai mult, stiu ca acum n-o sa se mai intoarca in SUA (tot cu W&T) cu mine cum mi-as fi dorit eu (si el, partial) fiindca n-o sa renunte la un job serios pentru asta. Sunt intr-o mare ceata, fiindca desi il iubesc si simt ca e sufletul meu pereche, nu pot trece pestre frustrarile astea si peste competitia care exista mereu intre mine si el (din partea mea fiindca el nu a vazut vreodata o competitie intre noi).

Citeste
Certuri si reprosuri

Sunt casatorit de 5 ani, avem un copil frumos de aproape un an. Dar cu sotia nu ma inteleg deloc. Ea imi reproseaza ca ea si copilul nu sunt familia mea, doar familia unde am crescut. Ultima cearta (ca toate de altfel) nu a avut nicio logica. Vroiam sa scoatem un credit, sa ne facem o mica afacere. Banca m-a refuzat si au inceput reprosurile: bine ca tu ai ajutat pe toata lumea si acum nimeni nu te ajuta (se referea la fratii mei). I-am explicat ca ei nu au nicio legatura cu esecul de la banca si sa nu ii mai implice in discutii. Si de acolo a inceput. eu si copilul nu suntem familia ta, doar fratii tai sunt familia ta. Eu cred ca ea are probleme, de vina fiind probabil depresia postnatala, numai ca ea de cand o cunosc a avut probleme de genul certuri fara noima. As dori sa aflu o explicatie.

Citeste