Cuvinte ce provoaca durere

Nu-mi pot scoate din minte niste vorbe care imi provoaca suferinta. Au fost spuse de o prietena care mi-a facut cunostinta cu un fostul ei prieten si a incercat chiar sa faca pe Cupidon cu noi, mie spunandu-mi ca este timid, bietul de el, ca nu isi gaseste o prietena si prezentandu-l intr-o lumina foarte favorabila. M-am indragostit, desi dupa aceea mi-am dat seama ca baiatul nu prea era interesat de mine, si la vremea respectiva spunea ca nu vrea sa fie pentru multi ani intr-o relatie. Am lungit situatia nefavorabila, gasind scuze pentru firea lui si sperand ca exista o sansa de a fi impreuna cu el. In timpul verii am facut eforturi sa fiu mai rationala si sa nu imi mai doresc nimic cu el. In toamna am aflat ca a inceput o relatie cu o alta fata. Aceasta prietena a mea a inceput sa imi povesteasca in repetate randuri despre ei, desi i-am zis ca nu imi face placere sa aud. Si dintre toate lucrurile, inca imi mai rasuna in minte ”Imi place de prietena lui, il pune la punct. De asta are el nevoie, sa fie controlat.” si ”La petrecere o tinea de mana. I-am spus: in sfarsit te-ai indragostit si ai trecut peste mine, dupa x ani”. Si au urmat o multime de comentarii despre cum eu sunt prea sensibila, ar trebui sa ma imbrac mai indraznet, ar trebui sa am comport altfel cu baietii si cate si mai cate. Am inceput sa o consider o persoana toxica pentru mine. Intre timp m-am si deprimat, am plans nejustificat toata iarna. Si de fiecare data cand imi povestea ceva, imi imaginam cum sunt ei impreuna. Am spus ca intr-adevar  problema este la mine daca imi mai pasa dupa atat de mult timp pentru atat de putin, si am reusit sa ma repun pe picioare. Am decis sa ma distantez de ea pentru ca in continuare nu a respectat ceea ce ii spusesem, ca nu vreau sa aud povestirile despre el. Nu cred ca a facut ceva cu intentii rele, cel mult este inca indragostita de el daca vorbeste atat de mult despre el… Eu pot accepta cu usurinta ca s-a terminat, si de aceea nu inteleg de ce declanseaza amintirea acestor cuvinte durere?

Intrebare pusa de: Manu, 22

Raspunsul psihologului:

Cuvintele prietenei dvs v-au ramas in minte pentru ca au rascolit in interiorul dvs niste spaime profunde, au atins unele puncte foarte sensibile.

E greu sa-mi dau cu parerea fara sa va cunosc, dar o posibilitate ar fi ca va e greu sa acceptati ca relatia cu acel baiat a esuat si ca ati suferit un esec. Poate in sinea dvs credeti ca, daca v-ati fi purtat altfel, el ar fi ramas langa dvs, asa cum sta acum langa o femeie controlatoare.

Rational acceptati ca nu v-ati potrivit, dar poate un omulet din capul dvs va sopteste ca ar fi trebuit sa va schimbati de dragul lui si acest lucru va face sa va simtiti vinovata.

O alta varianta ar fi, in opinia mea, ca va e greu sa suportati rivalitatea cu alte femei. Adica poate v-ati indragostit de acel baiat si inca va mai ganditi la el pentru ca, intrand intr-o relatie cu el, l-ati castigat' in competitia dintre dvs si prietena dvs. Iar povestirile despre el impreuna cu alta va deranjeaza din acelasi motiv.

Si poate, cine stie, de fapt aveti in dvs si iubire pentru prietena careia nu i-ati implinit asteptarile cand n-ati stiut cum sa pastrati cadoul (baiatul) pe care vi l-a facut.
 

Comentează și tu

Adaugă un comentariu

Recomandări
Rochia de seara
Rochia de seara

Banuiesc ca in orice adult traieste un copil si acel copil cu bucurie asteapta cea mai frumoasa perioada a anului: sarbatorile iernii. Pentru o femeie, aceste sarbatori aduc si griji suplimentare: eu ce rochie de seara aleg? Si daca este una cu un dress code ciudat: black tie?…

Citeste
Cum sa procedez?

Am mai multe intrebari pe care voi incerca sa le exprim cat mai concis. Cum poti face pe cineva sa constientizeze ca are o problema cu propria persoana care trebuie rezolvata? Vorbim de un barbat extrem de orgolios, narcisist, care considera ca judecata lui e cea mai dreapta indiferent de situatie, cu o personalitate aproape alfa, dar care se autodistruge, iar in acest proces ii distruge si pe ceilalti, pe care ii acuza de toate nenorocirile si stagnarile lui. Cum poti castiga respectul unei astfel de persoane, cum il poti face sa creada ca esti de partea lui, nu impotriva. Orice incercare de ajutor o intelege ca pe o invadare a spatiului personal, sau o jignire la adresa inteligentei sale. Este o persoana care izbucneste violent si extraordinar de impulsiv sub diverse forme, care se eschiveaza sub diverse pretexte de la a face ceva cu viata lui si se refugiaza in alcool, in legatura cu care, din nou, nu recunoaste ca are o problema. Pentru a va creiona mai bine aceasta personalitate, va voi spune ca este, paradoxal, o persoana religioasa, iar Dumnezeu este singura autoritate pe care o accepta. Dar prea putin din bunatatea crestineasca pe care o „predica” o aplica in viata reala. Religia pare uneori pentru el o forma de evadare, unde, prin natura acesteia, nu mai este nevoie sa rationeze si sa lupte. Oscileaza intre extreme precum izolare si comporament in stilul tulburari de personalitate borderline. Nu accepta sub nicio forma o critica directa, iar pentru a ii deschide din cand in cand ochii trebuie elaborate scenarii subtile, trebuie sa ii impachetezi adevarul intocmai ca unui copil prea sensibil sa cunoasca viata reala, numai ca in acest caz, el este cumva prea „sensibil” sa se cunoasca pe sine. Iar ca ultima intrebare, ce se poate face pentru persoanele afectate din jurul lui, care fiind legate de el prin relatii de rudenie si iubire, se consuma pana la disperare. Este oare nevoie ca acestea sa ii intoarca spatele, pentru binele lor?Desi din pacate lucrul acesta ar fi realizabil decat in maniera simulata, in vederea indreptarii lui. Va multumesc!

Citeste
Neurastenie

Sufar de neurastenie si am un comportament de stil evitant. De 2 luni mi-am pierdut si locul de munca, iar acum ma simt groaznic. Prin luna martie am inceput sa ma simt tot mai obosita avand si alte simptome ale neurasteniei… Eram iritabila, lucru care dupa o vreme m-a dus la nenumarate certuri cu seful cu colegii, dar si cu clientii restaurantului in care lucram. Am apelat la ajutorul unui psiholog. Am facut 6 sedinte pana acum, dar sincera sa fiu eu nu simt nicio imbunatatire. As vrea sa stiu daca este cazul sa schimb psihologul, daca ar trebui sa iau ceva medicamente pentru a iesi din starea asta sau ce ar trebui sa fac.
 

Citeste
Cuvinte ce provoaca durere

Nu-mi pot scoate din minte niste vorbe care imi provoaca suferinta. Au fost spuse de o prietena care mi-a facut cunostinta cu un fostul ei prieten si a incercat chiar sa faca pe Cupidon cu noi, mie spunandu-mi ca este timid, bietul de el, ca nu isi gaseste o prietena si prezentandu-l intr-o lumina foarte favorabila. M-am indragostit, desi dupa aceea mi-am dat seama ca baiatul nu prea era interesat de mine, si la vremea respectiva spunea ca nu vrea sa fie pentru multi ani intr-o relatie. Am lungit situatia nefavorabila, gasind scuze pentru firea lui si sperand ca exista o sansa de a fi impreuna cu el. In timpul verii am facut eforturi sa fiu mai rationala si sa nu imi mai doresc nimic cu el. In toamna am aflat ca a inceput o relatie cu o alta fata. Aceasta prietena a mea a inceput sa imi povesteasca in repetate randuri despre ei, desi i-am zis ca nu imi face placere sa aud. Si dintre toate lucrurile, inca imi mai rasuna in minte ”Imi place de prietena lui, il pune la punct. De asta are el nevoie, sa fie controlat.” si ”La petrecere o tinea de mana. I-am spus: in sfarsit te-ai indragostit si ai trecut peste mine, dupa x ani”. Si au urmat o multime de comentarii despre cum eu sunt prea sensibila, ar trebui sa ma imbrac mai indraznet, ar trebui sa am comport altfel cu baietii si cate si mai cate. Am inceput sa o consider o persoana toxica pentru mine. Intre timp m-am si deprimat, am plans nejustificat toata iarna. Si de fiecare data cand imi povestea ceva, imi imaginam cum sunt ei impreuna. Am spus ca intr-adevar  problema este la mine daca imi mai pasa dupa atat de mult timp pentru atat de putin, si am reusit sa ma repun pe picioare. Am decis sa ma distantez de ea pentru ca in continuare nu a respectat ceea ce ii spusesem, ca nu vreau sa aud povestirile despre el. Nu cred ca a facut ceva cu intentii rele, cel mult este inca indragostita de el daca vorbeste atat de mult despre el… Eu pot accepta cu usurinta ca s-a terminat, si de aceea nu inteleg de ce declanseaza amintirea acestor cuvinte durere?

Citeste
Competitie in cuplu

Formez un cuplu cu un coleg de facultate de aproape 3 ani. Inainte sa fim impreuna am fost foarte buni prieteni si ce m-a atras si m-a apropiat cel mai mult de el este inteligenta lui si faptul ca este un tip foarte ambitios. Tot timpul cumva mi-am dorit sa il depasesc (in principal la invatatura), insa mereu era putin deasupra mea. Cand am fost impreuna in America cu work and travel, el era cel care castiga mai mult (avea job cu bacsis si muncea mult mai putin decat mine), insa nu-mi spunea asta niciodata. Acum ca am terminat facultatea si dam la master, el a reusit sa-si gaseasca un job foarte bun, iar eu nu reusesc sa-mi gasesc inca nimic. Desi este prietenul meu cel mai bun, dincolo de a-mi fi iubit, si mereu ma sustine si ma incurajeaza, relatia asta incepe sa ma frustreze din ce in ce mai mult. Mai mult, stiu ca acum n-o sa se mai intoarca in SUA (tot cu W&T) cu mine cum mi-as fi dorit eu (si el, partial) fiindca n-o sa renunte la un job serios pentru asta. Sunt intr-o mare ceata, fiindca desi il iubesc si simt ca e sufletul meu pereche, nu pot trece pestre frustrarile astea si peste competitia care exista mereu intre mine si el (din partea mea fiindca el nu a vazut vreodata o competitie intre noi).

Citeste
Certuri si reprosuri

Sunt casatorit de 5 ani, avem un copil frumos de aproape un an. Dar cu sotia nu ma inteleg deloc. Ea imi reproseaza ca ea si copilul nu sunt familia mea, doar familia unde am crescut. Ultima cearta (ca toate de altfel) nu a avut nicio logica. Vroiam sa scoatem un credit, sa ne facem o mica afacere. Banca m-a refuzat si au inceput reprosurile: bine ca tu ai ajutat pe toata lumea si acum nimeni nu te ajuta (se referea la fratii mei). I-am explicat ca ei nu au nicio legatura cu esecul de la banca si sa nu ii mai implice in discutii. Si de acolo a inceput. eu si copilul nu suntem familia ta, doar fratii tai sunt familia ta. Eu cred ca ea are probleme, de vina fiind probabil depresia postnatala, numai ca ea de cand o cunosc a avut probleme de genul certuri fara noima. As dori sa aflu o explicatie.

Citeste