Pauza = despartire?

Pauza = despartire? Pauza = inchegare a relatiei?…. Cum se ajunge la aceasta pauza?? Cauze? Motive? Poate suna deja a cliseu si sunt sigura ca exista multe povesti ca ale mele, dar totusi astept si eu pareri si sfaturi poate… Sunt implicata intr-o relatie de aproape 7 luni. De aprox o luna am inceput sa simt o anumita raceala si am intrat la banuieli cum ca exista o alta pers. Spre rusinea mea am cautat in telefon si am gasit apeluri si mesaje atat trimise cat si primite la ore tarzii in noapte. Continutul nu l-am vazut, ci doar mesaje receipts-urile (pe care a uitat sa le stearga). I-am cerut explicatii …raspunsul : „Este o amica f buna” 🙂 .

Hai sa spunem ca inghit aceasta fraza. Aseara am primit vestea ca ar vrea sa o lasam mai moale. Am acceptat sa vedem care sunt sentimentele fiecaruia si incotro sa o luam (ori la bal ori la spital). Ce e ciudat ca el nu stie de ce se enerveaza in prezenta mea, nu stie de ce a luat aceasta hotarare ba mai mult, daca nu il sun ma cauta el, ba chiar imi reproseaza ca nu ii raspund („doar eu am zis sa o lasam mai moale, nu sa nu mai vorbim”). Tin sa precizez ca nu l-am tinut ca intr-o colivie. Am iesit tot timpul atat amandoi cat si separat cu diferiti prieteni. Oare ii este frica de o relatie? (este prima relatie serioasa la el), la mine au mai fost una de 4 ani si una de 1 an. Sa astept sa vad ce va fi? Sa-l incerc sa fac in asa fel incat sa fie ca inainte? Sa-l las in pace (numai ca imi este frica, ca aceasta „pauza”, va duce la o despartire). Sa lupt pt el? Sa fug de el? Sa-mi vad de treaba mea? Nu stiu ce sa fac…. Problema mea e ca nu stiu cum de s-a ajuns aici…

Intrebare pusa de: A, 23

Raspunsul psihologului:

Pauza poate fi considerata o despartire de proba. In acest rastimp, cei doi incearca sa vada cum se descurca in lipsa celuilalt. Uneori se descurca bine si atunci se ajunge la o despartire, alteori isi dau seama ca le e dor unul de celalalt si revin in relatie.

Dar aceasta este o descriere foarte simplificata, caci deseori sentimentele se confunda unele cu celelalte. De plida, teama de singuratate poate amorsa dorul de partener. Incapacitatea de a accepta esecul intr-o relatie poate fi confundata cu speranta ca lucrurile vor merge mai bine in urmatoarea „transa.' Sau suferinta data de sentimentul ca nu mai esti dorit (in orice caz atat de mult) sa-ti dea impresia ca partenerul este singura persoana din lume pe care tu o doresti si ca ai face orice sa mai simti macar o singura data ca te vrea langa el.

Se poate si invers. Adica bucuria ca esti iarasi liber sa faci orice te taie capul fara a tine cont de partener sau tendinta de a-l desconsidera pentru ca si-a propus (sau a acceptat) o despartire temporara te pot face sa uiti ce-ti placea la el, momentele frumoase pe care le-ati trait impreuna.

Eu cred ca important e sa ai putinta de a analiza ce simti in aceste clipe. Sa-ti dai seama ce vrei cu adevarat si cum ar putea fi mai bine pentru tine. In ruptul capului nu cred ca altcineva ar putea sa stie mai bine decat tine ce simti sau ce vrei.

Iar incercarea de a afla motivele pentru care s-a ajuns aici poate sugera ca vrei sa-ti dai seama ce responsabilitate ai tu (si el) pentru problemele din relatia voastra. Fiecare om e deosebit, de aceea nu exista doua relatii la fel, ci aproape o infinitate de combinatii.

Din nefericire avem tendinta de a ne repeta greselile si de a impune partenerului un anumit rol la care nu poate sa faca fata, motiv pentru care putem avea impresia ca „toti barbatii sunt la fel' sau „toate femeile sunt la fel' si realmente toate relatiile in care intram ajung sa se deruleze intr-un mod similar si sa se destrame din motive similare. Asa incat a ne afla slabiciunile este primul pas pe care-l putem face pentru a ne da seama cum ne alegem partenerii, ce ni se potriveste si cam cum am putea uneori sa evitam repetitiile care ne duc la esec.

Comentează și tu

Adaugă un comentariu

Recomandări
Rochia de seara
Rochia de seara

Banuiesc ca in orice adult traieste un copil si acel copil cu bucurie asteapta cea mai frumoasa perioada a anului: sarbatorile iernii. Pentru o femeie, aceste sarbatori aduc si griji suplimentare: eu ce rochie de seara aleg? Si daca este una cu un dress code ciudat: black tie?…

Citeste
Cum sa procedez?

Am mai multe intrebari pe care voi incerca sa le exprim cat mai concis. Cum poti face pe cineva sa constientizeze ca are o problema cu propria persoana care trebuie rezolvata? Vorbim de un barbat extrem de orgolios, narcisist, care considera ca judecata lui e cea mai dreapta indiferent de situatie, cu o personalitate aproape alfa, dar care se autodistruge, iar in acest proces ii distruge si pe ceilalti, pe care ii acuza de toate nenorocirile si stagnarile lui. Cum poti castiga respectul unei astfel de persoane, cum il poti face sa creada ca esti de partea lui, nu impotriva. Orice incercare de ajutor o intelege ca pe o invadare a spatiului personal, sau o jignire la adresa inteligentei sale. Este o persoana care izbucneste violent si extraordinar de impulsiv sub diverse forme, care se eschiveaza sub diverse pretexte de la a face ceva cu viata lui si se refugiaza in alcool, in legatura cu care, din nou, nu recunoaste ca are o problema. Pentru a va creiona mai bine aceasta personalitate, va voi spune ca este, paradoxal, o persoana religioasa, iar Dumnezeu este singura autoritate pe care o accepta. Dar prea putin din bunatatea crestineasca pe care o „predica” o aplica in viata reala. Religia pare uneori pentru el o forma de evadare, unde, prin natura acesteia, nu mai este nevoie sa rationeze si sa lupte. Oscileaza intre extreme precum izolare si comporament in stilul tulburari de personalitate borderline. Nu accepta sub nicio forma o critica directa, iar pentru a ii deschide din cand in cand ochii trebuie elaborate scenarii subtile, trebuie sa ii impachetezi adevarul intocmai ca unui copil prea sensibil sa cunoasca viata reala, numai ca in acest caz, el este cumva prea „sensibil” sa se cunoasca pe sine. Iar ca ultima intrebare, ce se poate face pentru persoanele afectate din jurul lui, care fiind legate de el prin relatii de rudenie si iubire, se consuma pana la disperare. Este oare nevoie ca acestea sa ii intoarca spatele, pentru binele lor?Desi din pacate lucrul acesta ar fi realizabil decat in maniera simulata, in vederea indreptarii lui. Va multumesc!

Citeste
Neurastenie

Sufar de neurastenie si am un comportament de stil evitant. De 2 luni mi-am pierdut si locul de munca, iar acum ma simt groaznic. Prin luna martie am inceput sa ma simt tot mai obosita avand si alte simptome ale neurasteniei… Eram iritabila, lucru care dupa o vreme m-a dus la nenumarate certuri cu seful cu colegii, dar si cu clientii restaurantului in care lucram. Am apelat la ajutorul unui psiholog. Am facut 6 sedinte pana acum, dar sincera sa fiu eu nu simt nicio imbunatatire. As vrea sa stiu daca este cazul sa schimb psihologul, daca ar trebui sa iau ceva medicamente pentru a iesi din starea asta sau ce ar trebui sa fac.
 

Citeste
Pauza = despartire?

Pauza = despartire? Pauza = inchegare a relatiei?…. Cum se ajunge la aceasta pauza?? Cauze? Motive? Poate suna deja a cliseu si sunt sigura ca exista multe povesti ca ale mele, dar totusi astept si eu pareri si sfaturi poate… Sunt implicata intr-o relatie de aproape 7 luni. De aprox o luna am inceput sa simt o anumita raceala si am intrat la banuieli cum ca exista o alta pers. Spre rusinea mea am cautat in telefon si am gasit apeluri si mesaje atat trimise cat si primite la ore tarzii in noapte. Continutul nu l-am vazut, ci doar mesaje receipts-urile (pe care a uitat sa le stearga). I-am cerut explicatii …raspunsul : „Este o amica f buna” 🙂 .
Hai sa spunem ca inghit aceasta fraza. Aseara am primit vestea ca ar vrea sa o lasam mai moale. Am acceptat sa vedem care sunt sentimentele fiecaruia si incotro sa o luam (ori la bal ori la spital). Ce e ciudat ca el nu stie de ce se enerveaza in prezenta mea, nu stie de ce a luat aceasta hotarare ba mai mult, daca nu il sun ma cauta el, ba chiar imi reproseaza ca nu ii raspund („doar eu am zis sa o lasam mai moale, nu sa nu mai vorbim”). Tin sa precizez ca nu l-am tinut ca intr-o colivie. Am iesit tot timpul atat amandoi cat si separat cu diferiti prieteni. Oare ii este frica de o relatie? (este prima relatie serioasa la el), la mine au mai fost una de 4 ani si una de 1 an. Sa astept sa vad ce va fi? Sa-l incerc sa fac in asa fel incat sa fie ca inainte? Sa-l las in pace (numai ca imi este frica, ca aceasta „pauza”, va duce la o despartire). Sa lupt pt el? Sa fug de el? Sa-mi vad de treaba mea? Nu stiu ce sa fac…. Problema mea e ca nu stiu cum de s-a ajuns aici…

Citeste
Competitie in cuplu

Formez un cuplu cu un coleg de facultate de aproape 3 ani. Inainte sa fim impreuna am fost foarte buni prieteni si ce m-a atras si m-a apropiat cel mai mult de el este inteligenta lui si faptul ca este un tip foarte ambitios. Tot timpul cumva mi-am dorit sa il depasesc (in principal la invatatura), insa mereu era putin deasupra mea. Cand am fost impreuna in America cu work and travel, el era cel care castiga mai mult (avea job cu bacsis si muncea mult mai putin decat mine), insa nu-mi spunea asta niciodata. Acum ca am terminat facultatea si dam la master, el a reusit sa-si gaseasca un job foarte bun, iar eu nu reusesc sa-mi gasesc inca nimic. Desi este prietenul meu cel mai bun, dincolo de a-mi fi iubit, si mereu ma sustine si ma incurajeaza, relatia asta incepe sa ma frustreze din ce in ce mai mult. Mai mult, stiu ca acum n-o sa se mai intoarca in SUA (tot cu W&T) cu mine cum mi-as fi dorit eu (si el, partial) fiindca n-o sa renunte la un job serios pentru asta. Sunt intr-o mare ceata, fiindca desi il iubesc si simt ca e sufletul meu pereche, nu pot trece pestre frustrarile astea si peste competitia care exista mereu intre mine si el (din partea mea fiindca el nu a vazut vreodata o competitie intre noi).

Citeste
Certuri si reprosuri

Sunt casatorit de 5 ani, avem un copil frumos de aproape un an. Dar cu sotia nu ma inteleg deloc. Ea imi reproseaza ca ea si copilul nu sunt familia mea, doar familia unde am crescut. Ultima cearta (ca toate de altfel) nu a avut nicio logica. Vroiam sa scoatem un credit, sa ne facem o mica afacere. Banca m-a refuzat si au inceput reprosurile: bine ca tu ai ajutat pe toata lumea si acum nimeni nu te ajuta (se referea la fratii mei). I-am explicat ca ei nu au nicio legatura cu esecul de la banca si sa nu ii mai implice in discutii. Si de acolo a inceput. eu si copilul nu suntem familia ta, doar fratii tai sunt familia ta. Eu cred ca ea are probleme, de vina fiind probabil depresia postnatala, numai ca ea de cand o cunosc a avut probleme de genul certuri fara noima. As dori sa aflu o explicatie.

Citeste