Vreau sa ies din starea pe care o am

As dori sa stiu ce sa fac pentru a iesi din starea pe care o am, cred ca este depresie, pentru ca nu mai am aproape nicio tragere de inima sa fac ceva, nu mai am rabdare, ma plictisesc repede, sunt obosita tot timpul, ma enervez repede. Am fost o optimista pe care nimic nu o putea darama, iar acum mai sper dar am parte doar de esecuri. Nu reusesc de ani de zile sa ma angajez cu toate ca mi-am tot depus cv-uri, relatia cu mama este foarte tensionata, iar asta nu este din vina mea, pentru ca toata viata m-a respins. Chiar mi-a zis ca nu m-a vrut de cand eram mica, spunand ca ma fac vinovata ca nu a avut ce si-a dorit. Pentru ea nu sunt altceva decat un fel de femeie cu ziua. Cu sotul am deseori discutii din cauza banilor, a faptului ca nu prea mai accepta ca nu are mereu dreptate si cum a iesit cu ordonanta din armata, iar pensia i-a fost diminuata a cam inceput sa bea. Nici el nu prea este multumit de situatia financiara, mai ales ca datoriile bat lunar la usa. Va rog un sfat.

Intrebare pusa de: Miftode, 52

Raspunsul psihologului:

Este trist si dramatic ceea ce vi se intampla la varsta de 52 de ani! Din pacate problema dvs este una destu de intalnita la noi in tara, dar si in alte parti est-europene in care persoanele peste 50 de ani sunt considerate ‘batrane, deci ‘rebuturi, materii de aruncat la cos si de care sa nu te mai intereseze.

Societatea ii marginalizeaza si nu mai sunt interesanti pentru nimeni. Fara un sprijin intern dar si unul social, comunitar, aceste persoane sunt condamnate la modul cel mai concret sa sufere o drama si o depresie.

De ce nu ati putut lasa problema cu mama in urma, in trecut, ca ce a fost, a fost!? De ce nu aveti o prietena sau o persoana care sa va sprijine cand aveti nevoie? Cum de nu va mai intelegeti cu sotul dvs?

Pare din descrieri ca treceti intr-adevar printr-o perioada dificila, dar pentru a va asigura ca aveti o depresie, trebuie sa mergeti neaparat la un medic psihiatru care va poate ajuta atat ca un sprijin medical dar si ca un sprijin sufletesc.

De asemenea, ar trebui sa va cautati un hobby, un ceva pe care sa il faceti de placere dar si un spijin la cineva care sa va ajute, sa va indume catre ceva centre sociale.

Va trebui sa va gasiti resurse sa cautati in continuare ceva de lucru, poate chiar sa faceti un curs de recalificare ceva. Sunteti inca in putere si mai aveti de trait ceva timp.

Oamenii ies la pensie la 60-65 de ani, asadar mai aveti mult pana iesiti oficial de pe piata fortei de munca! Mult succes si sanatate!
 

Comentează și tu

Adaugă un comentariu

Recomandări
Rochia de seara
Rochia de seara

Banuiesc ca in orice adult traieste un copil si acel copil cu bucurie asteapta cea mai frumoasa perioada a anului: sarbatorile iernii. Pentru o femeie, aceste sarbatori aduc si griji suplimentare: eu ce rochie de seara aleg? Si daca este una cu un dress code ciudat: black tie?…

Citeste
Cum sa procedez?

Am mai multe intrebari pe care voi incerca sa le exprim cat mai concis. Cum poti face pe cineva sa constientizeze ca are o problema cu propria persoana care trebuie rezolvata? Vorbim de un barbat extrem de orgolios, narcisist, care considera ca judecata lui e cea mai dreapta indiferent de situatie, cu o personalitate aproape alfa, dar care se autodistruge, iar in acest proces ii distruge si pe ceilalti, pe care ii acuza de toate nenorocirile si stagnarile lui. Cum poti castiga respectul unei astfel de persoane, cum il poti face sa creada ca esti de partea lui, nu impotriva. Orice incercare de ajutor o intelege ca pe o invadare a spatiului personal, sau o jignire la adresa inteligentei sale. Este o persoana care izbucneste violent si extraordinar de impulsiv sub diverse forme, care se eschiveaza sub diverse pretexte de la a face ceva cu viata lui si se refugiaza in alcool, in legatura cu care, din nou, nu recunoaste ca are o problema. Pentru a va creiona mai bine aceasta personalitate, va voi spune ca este, paradoxal, o persoana religioasa, iar Dumnezeu este singura autoritate pe care o accepta. Dar prea putin din bunatatea crestineasca pe care o „predica” o aplica in viata reala. Religia pare uneori pentru el o forma de evadare, unde, prin natura acesteia, nu mai este nevoie sa rationeze si sa lupte. Oscileaza intre extreme precum izolare si comporament in stilul tulburari de personalitate borderline. Nu accepta sub nicio forma o critica directa, iar pentru a ii deschide din cand in cand ochii trebuie elaborate scenarii subtile, trebuie sa ii impachetezi adevarul intocmai ca unui copil prea sensibil sa cunoasca viata reala, numai ca in acest caz, el este cumva prea „sensibil” sa se cunoasca pe sine. Iar ca ultima intrebare, ce se poate face pentru persoanele afectate din jurul lui, care fiind legate de el prin relatii de rudenie si iubire, se consuma pana la disperare. Este oare nevoie ca acestea sa ii intoarca spatele, pentru binele lor?Desi din pacate lucrul acesta ar fi realizabil decat in maniera simulata, in vederea indreptarii lui. Va multumesc!

Citeste
Neurastenie

Sufar de neurastenie si am un comportament de stil evitant. De 2 luni mi-am pierdut si locul de munca, iar acum ma simt groaznic. Prin luna martie am inceput sa ma simt tot mai obosita avand si alte simptome ale neurasteniei… Eram iritabila, lucru care dupa o vreme m-a dus la nenumarate certuri cu seful cu colegii, dar si cu clientii restaurantului in care lucram. Am apelat la ajutorul unui psiholog. Am facut 6 sedinte pana acum, dar sincera sa fiu eu nu simt nicio imbunatatire. As vrea sa stiu daca este cazul sa schimb psihologul, daca ar trebui sa iau ceva medicamente pentru a iesi din starea asta sau ce ar trebui sa fac.
 

Citeste
Vreau sa ies din starea pe care o am

As dori sa stiu ce sa fac pentru a iesi din starea pe care o am, cred ca este depresie, pentru ca nu mai am aproape nicio tragere de inima sa fac ceva, nu mai am rabdare, ma plictisesc repede, sunt obosita tot timpul, ma enervez repede. Am fost o optimista pe care nimic nu o putea darama, iar acum mai sper dar am parte doar de esecuri. Nu reusesc de ani de zile sa ma angajez cu toate ca mi-am tot depus cv-uri, relatia cu mama este foarte tensionata, iar asta nu este din vina mea, pentru ca toata viata m-a respins. Chiar mi-a zis ca nu m-a vrut de cand eram mica, spunand ca ma fac vinovata ca nu a avut ce si-a dorit. Pentru ea nu sunt altceva decat un fel de femeie cu ziua. Cu sotul am deseori discutii din cauza banilor, a faptului ca nu prea mai accepta ca nu are mereu dreptate si cum a iesit cu ordonanta din armata, iar pensia i-a fost diminuata a cam inceput sa bea. Nici el nu prea este multumit de situatia financiara, mai ales ca datoriile bat lunar la usa. Va rog un sfat.

Citeste
Competitie in cuplu

Formez un cuplu cu un coleg de facultate de aproape 3 ani. Inainte sa fim impreuna am fost foarte buni prieteni si ce m-a atras si m-a apropiat cel mai mult de el este inteligenta lui si faptul ca este un tip foarte ambitios. Tot timpul cumva mi-am dorit sa il depasesc (in principal la invatatura), insa mereu era putin deasupra mea. Cand am fost impreuna in America cu work and travel, el era cel care castiga mai mult (avea job cu bacsis si muncea mult mai putin decat mine), insa nu-mi spunea asta niciodata. Acum ca am terminat facultatea si dam la master, el a reusit sa-si gaseasca un job foarte bun, iar eu nu reusesc sa-mi gasesc inca nimic. Desi este prietenul meu cel mai bun, dincolo de a-mi fi iubit, si mereu ma sustine si ma incurajeaza, relatia asta incepe sa ma frustreze din ce in ce mai mult. Mai mult, stiu ca acum n-o sa se mai intoarca in SUA (tot cu W&T) cu mine cum mi-as fi dorit eu (si el, partial) fiindca n-o sa renunte la un job serios pentru asta. Sunt intr-o mare ceata, fiindca desi il iubesc si simt ca e sufletul meu pereche, nu pot trece pestre frustrarile astea si peste competitia care exista mereu intre mine si el (din partea mea fiindca el nu a vazut vreodata o competitie intre noi).

Citeste
Certuri si reprosuri

Sunt casatorit de 5 ani, avem un copil frumos de aproape un an. Dar cu sotia nu ma inteleg deloc. Ea imi reproseaza ca ea si copilul nu sunt familia mea, doar familia unde am crescut. Ultima cearta (ca toate de altfel) nu a avut nicio logica. Vroiam sa scoatem un credit, sa ne facem o mica afacere. Banca m-a refuzat si au inceput reprosurile: bine ca tu ai ajutat pe toata lumea si acum nimeni nu te ajuta (se referea la fratii mei). I-am explicat ca ei nu au nicio legatura cu esecul de la banca si sa nu ii mai implice in discutii. Si de acolo a inceput. eu si copilul nu suntem familia ta, doar fratii tai sunt familia ta. Eu cred ca ea are probleme, de vina fiind probabil depresia postnatala, numai ca ea de cand o cunosc a avut probleme de genul certuri fara noima. As dori sa aflu o explicatie.

Citeste