Turism: În Bolivia, la misiunile iezuite

Copiii, muzica și îngerii trebuie să fie mai aproape de Dumnezeu. Scriu despre copii, muzică și îngeri, deoarece dincolo de peisajele, satele, monumentele și clădirile din Bolivia, în călătoria mea la Misiunile Iezuite Chiquitos, sunt de remarcat copiii, muzica și meșteșugul religios – cu o evidentă înclinație către îngeri.

Citește și:

Turism:  Bolivia. La Santa Cruz de la Sierra

Turism: Vrei la schi? Nicăieri acest sport nu e ca în Hochfügen – Hochzillertal, adică un vis!

Călătorul care parcurge acest teritoriu se simte pe loc sedus de inocența acestor indigeni care au găsit în muzică și în reapariția Misiunilor o speranță pentru viitor.

Aceasta se vede în privirea lor, în acei ochi care, dincolo de muzică, te țintuiesc ca stelele și te urmăresc zi după zi.

Este o impresie care nu scapă observatorului. Nimeni nu pune la îndoială fundalul tabloului, recuperarea unui patrimoniu cultural – Misiunile Iezuite – care servește ca stimulent pentru promovarea Chiquitaniei, dar ceea ce rămâne cu adevărat în suflet este lumea de aici.

 

Prin El Dorado

Unde a început această frumoasă istorie? Originea ei se datorează misionarilor iezuiți care, în paralel cu brutala colonizare spaniolă, au creat în pădurea amazoniană insule de pace și religiozitate.

Cuceritorii spanioli au ajuns pe teritoriul cunoscut astăzi drept Bolivia căutând arhicunoscutul El Dorado și, treptat, s-au stabilit în toată depresiunea amazoniană, în zona Anzilor și în câmpiile orientale. Santa Cruz de la Sierra, în partea orientală a Boliviei, a fost una dintre primele așezări din regiune.

În 1692, Compañía de Jesus  a primit autorizația de a evangheliza indigenii. Iezuiții au realizat o muncă lăudabilă cu centrele misionare unde trăiau doar indigeni și misionari.

Funcționând ca o comunitate, au adus armonie în viața multor locuitori ai regiunii. Istoria acestei bune înțelegeri între misionari și indigeni este bine cunoscută.

Poate că una dintre cele mai bune maniere de a ilustra ce s-a întâmplat se găsește în celebrul film „Misiunea” regizat de Roland Joffe cu Robert de Niro și Jeremy Irons.

Explicate în puține cuvinte, se poate spune că Misiunile erau foarte aproape de Dumnezeu și că în toată regiune amazoniană s-a produs o simbioză între creștinism și populația indigenă care își explica ceea ce se întâmpla ca pe un miracol.

După unele începuturi devastatoare pentru indigeni, trecerea la creștinism și realitatea Misiunilor au dat naștere la ceea ce s-a numit „barocul metis”, o cultură dominată de muzică și meșteșuguri frumoase care ajunsese la o religiozitate înfricoșătoare.

După aceea totul s-a schimbat. Măsurile politice, discuțiile eterne între regatele implicate în cuceriri, o dorință nemăsurată de îmbogățire și o delimitare a teritoriilor au determinat expulzarea Companiei de Jesus în 1767. Aici s-a terminat totul.

Au continuat bisericile și practicarea religiei, dar în câțiva ani copiii au încetat să mai cânte, majoritatea instrumentelor s-au pierdut și o întreagă cultură. „Barocul metis” s-a pierdut…

În 1972, arhitectul elvețian Hans Roth a ajuns la Santa Cruz cu misiunea de a restaura templul din San Rafael. Durata contractului său era de șase luni. A rămas în Bolivia 27 de ani.

După San Rafael s-a ocupat de centrele misionare din San José, Conceptión, San Javier, San Ignacio, San Miguel, până ce boala l-a obligat să se întoarcă în țara lui, lăsând incompletă restaurarea Santa Ana. Câteva luni mai târziu a murit de cancer.

Munca lui Hans Roth a fost lăudabilă din toate punctele de vedere. Alături de istoricul Placido Molina nu a reușit să recupereze doar templele, ci să dezgroape și vechile arhive găsind instrumente arhaice și în final a reușit să scoată la lumină o lume pierdută.

Munca lui nu a trecut neobservată și, în anul 1992, Misiunile au fost declarate de către UNESCO Patrimoniu Istoric și Cultural al Umanității.

Într-o oarecare măsură la toate acestea a contribuit și filmul „Misiunea”. Realizat în 1986, a avut un notabil succes comercial și a trezit interesul pentru cultura metisă. Să fi fost o coincidență? Este posibil, dar sigur este că au început să apară vechi documente, partituri, schițe… întreaga regiune s-a trezit.

Artizanii au reînceput să fabrice instrumente muzicale, copiii au cântat din nou și, de atunci, totul a evoluat continuu și progresiv.

Capitala Boliviei, La Paz, se bucură de privilegiul de a fi mai cunoscută. La fel se întâmplă cu peisajele Anzilor sau lacul Titicaca, acestea fiind dintotdeauna destinațiile turistice preferate.

Cât despre Santa Cruz de la Sierra, este, fără îndoială, unul din principalele motoare economice ale Boliviei.

 

Santa Cruz De La Sierra … Și satele indigene

Santa Cruz este punctul de plecare pentru a străbate Misiunile Chiquitos. Vizita începe în San Javier, unde, în 1730, a fost fondat primul colegiu de muzică.

Acum, corul și orchestra misionară din San Javier sunt punctele de atracție ale Misiunilor. Călătoria continuă către Concepción, unul dintre cele mai frumoase locuri de pe traseu.

În timpul zilelor de sărbătoare, un pelerinaj străbate străzile orașului. În biserică asistăm la Opera de San Ignacio, partitură păstrată de către indigenii din San Rafael și Santa Ana și una dintre cele mai frumoase din Arhiva Muzicală Chiquitos.

După aceea au urmat discursurile, între ele cel al președintelui Boliviei, al guvernatorului, al episcopului și ale altor personalități. Am ieșit afară. Câțiva nori amenințau cerul, când, deodată, un curcubeu superb a apărut deasupra orășelului.

Pe ruta Misiunilor Iezuite sunt mult mai multe localități de văzut, de la San Ignacio sau San Rafael până la San Jose și Santa Ana, între altele.

Fiecare dintre ele are propriile particularități, dar în toate părțile se simte același spirit. Poate că dintre toate cel mai mult impresionează  Misiunea din Santa Ana.

Poate datorită atmosferei create de lumânări, dar locul pare rupt din paradis. Ajungem aici când se înnopta. Tot satul este adunat în jurul pieței.

Cu torțele aprinse, locuitorii ne însoțesc până ajungi la mica biserică din lemn. Un loc modest care, la lumina lumânărilor, amplifica armonia corului local.

 

Drumul către Pantañal

Din Santa Cruz un tren merge către Pantañal, aflat la frontiera Boliviei. Drumul trece prin San Jose de Chiquitos, Chochis și Santiago de Chiquitos.

Pantanalul bolivian se întinde de la Puerto Suarez până la Puerto Bush, urmând marginea superioară a râului Paraguay.

Regiunea, considerată una dintre zonele cu cea mai mare umiditate din lume, este ideală pentru pescuit sau, pur și simplu, pentru a observa bogata sa floră și faună.

Înconjurată de pădurea uscată Chiquitano, are în Puerto Suarez un important centru de odihnă. Laguna Caceres este habitatul caimanilor, nutriilor.

 

O plimbare cu barca prin Pantañal

Ritmul călătoriei a fost frenetic și obositor dar emoționant. După acest drum te simți înviorat, treaz, plin de energie și abia dacă mai simți oboseala.

Revii cu avionul la Santa Cruz. Din aer privești încă o dată această întindere de pământ pre-amazoniană, munții acoperiți de zăpadă.

Îmi aminteam de violonistul din Santa Ana și de atâția și atâția copii care, de-a lungul călătoriei, mă primiseră cu acele priviri pline de așteptări.

Îmi veneau în minte zâmbetele și prietenia lor și-mi părea rău că nu am avut mai mult timp să stau cu ei. Ritmul călătoriei fusese frenetic, aproape fără să avem timp să ne oprim pentru a ne trage sufletul.

 

Ce trebuie să știi

Limba. Spaniola. În unele sate, indigenii și-au păstrat limba originală. Aymara, quechua și guarani sunt cele 3 limbi principale ale nativilor bolivieni.

Moneda oficială a țării este bolivianul. Un euro este echivalentul a aproximativ 9 bolivieni. Precauții sanitare nu sunt necesare, nicio problemă în acest sens, cel puțin în apropiere de Santa Cruz.

Există risc de malarie, dar doar în zonele amazoniene.

 

Când să mergi?

În orice perioadă a anului. Trebuie doar să ai în vedere că anotimpurile sunt invers față de cele europene, în așa fel încât iarna coincide cu vara noastră.

În Chiquitos clima este călduroasă pe tot parcursul anului, temperatura oscilează între 20 și 30 de grade.

Cu ce să te deplasezi? Distanțele dintre Santa Cruz de la Sierra și Misiuni nu sunt enorme. Recomandăm închirierea unui automobil sau deplasarea cu autobuzul. O linie de tren unește Santa Cruz cu Pantanal.

Viața de noapte. Unele dintre barurile situate în apropiere de piețele principale sunt deschise până târziu. De asemenea, există și unele discoteci unde localnicii cântă karaoke. E ceva pitoresc.

 

Text de Iulia Bârcă

Foto: northfoto.com