Turism: Pernambuco sau Veneția Braziliană
Recife este capitala statului Pernambuco și un oraș care se dezvoltă permanent, deși procesul este lent și constant. Orașul cu 39 de poduri, 3 râuri, acces la mare și aproape 50 de canale, nu degeaba a fost denumit și Veneția Braziliană.
Citește și:
Turism: Brazilia. Samba, carnaval și marijuana
Turism: Parfum de femeie sau Buenos Aires de dimineață
Prin 1630, spațiul se afla sub dominație olandeză și din acest motiv, această zonă poartă astăzi amprenta culturii nord europene, cu influențe date de comunitățile locale braziliene.
Regiunea este compartimentată în două zone și anume: pe de o parte este orașul nou, trasat de Boa Viagem, o stradă kilometrică ce punctează ritmicitatea urbei când vine vorba de a urma tendințe, a fi în pas cu lumea modernă, dar și de a păstra tradițiile spațiului de aici.
Aici se află de altfel și cele mai vizitate plaje, cele care sunt și gazdele turiștilor veniți la Carnaval.
Galo da Madrugada, unul dintre grupurile participante la Carnaval și foarte cunoscut în Recife, a reușit să adune peste 20.000 persoane în aceste locuri, în cadrul acestor festivaluri în care toată lumea dansează pe ritmuri de frevô.
Pentru mulți, aici se trăiește cel mai frumos spectacol brazilian.
Vechea zonă colonială, în cealaltă parte a orașului, a fost complet restaurată în ultimii ani. Este un cartier vechi cu vile, specifice secolului XVII, pictate în verde, rozaliu, lila și galben, cu alei pietruite ce „sperie“ încălțările pretențioase cu toc ascuțit.
Aici, pe Rua da Apolo, se află o mănăstire veche în care s-a deschis centrul Jaime Aroxa, o școală de dans pentru a-i iniția în tainele dansurilor populare ale regiunii, pe toți cei interesați: forrô, frevô și maracatu.
E locul în care te poți amesteca laolaltă cu tineri și bătrâni, pentru a cunoaște în cele mai mici detalii tradițiile folclorice specifice nord-estului.
Pentru cei ce iubesc antichitățile, pe Rua do Imperador, în centrul istoric al regiunii, se găsesc mănăstirea franciscană Sao Antonio și biserica Ordem Terceira do Sao Francisco.
Aceasta din urmă are un altar din lemn de cedru, suflat în aur și reprezintă una dintre cele mai spectaculoase piese religioase din America Latină.
Graças este districtul celor care preferă să-și ducă zilele petrecând în clinchetul paharelor și râsetele comesenilor.
Aici nu poți să nu asiști la o scenă de genul: mese risipite pe stradă, cocteiluri cu caipirinhas, vorbărie lungă, spirite vesele, vânzători ambulanți, lumini de intensitate medie…
Nu departe de acest centru se află Olinda, unul dintre cele mai frumoase sate din nord.
Fondat în 1935 drept căpitănia statului Pernambuco, acest sătuc a fost într-un fel, prima capitală a Braziliei. Astăzi este cunoscut în principal pentru fastul carnavalurilor sale.
Olinda este o urbe micuță ce s-a transformat într-un adevărat centru pentru artiști și artizani din toate părțile lumii. Motiv pentru care s-a convertit într-un oraș al artei, cu peste 600 de ateliere de pictură, sculptură și artizanat.
Un sat cu o populație redusă ca număr, cu case cu acoperiș roșu și pereți albi, un elogiu adus arhitecturii în stil colonial, făcând parte din patrimoniul protejat de UNESCO la nivel național și pentru simplul motiv că este al doilea oraș cu atât de multe construcții pe acest stil din toată Brazilia.
Peisajul acestei urbe presupune și străduțele din piatră, bicicletele, oamenii așezați pe jos într-o atitudine ce amintește de filmele western, o mare verde, palmieri și stânci colțuroase, picturile și sculpturile ce se nasc aici și decorează galeriile de artă.
Evident, mai trebuie incluse în peisaj și câteva puncte de reper locale, cum ar fi: biserica Nostra Señora do Carmo, mănăstirea Sf. Francisco și capela Sao Roque, toate, edificii din secolul XVI.
În Alto da Sé, care se află lângă Catedrală, ai parte de una dintre cele mai spectaculoase priviri asupra regiunii: Olinda, Recife și întregul ocean îți sunt parcă servite pe tavă… panoramic vorbind!
După câtea zile petrecute în Pernambuco, Paraiba este un nou pas ce trebuie făcut pentru a-ți continua drumul către nord, poate unul ceva mai sălbatic decât cel de dinainte.
Text de Iulia Bârcă
Foto: hepta.ro