Turism: În Tunisia, printre amfiteatre romane (și la spa!)
Coasta nordică a Africii, triburi nomade, oaze pline de palmieri și curmali în contrast cu deșertul misterios. Tunisia este fascinantă, exotică, o lecție de istorie și estetică.
Citește și:
Cipru, insula pe care s-a născut Afrodita
Dominație europeană îndelungată și un amestec între tradițiile la care localnicii țin cu dinții și modernitatea de care nu scapă la oraș.
Tunisia, cea mai nordică țară africană, aproape jumătate cucerită de deșertul Sahara, poate fi vizitată întregul an.
Clima este tipic mediteraneană în zona coastei și în nordul țării, cu temperaturi medii de 16 grade primăvara și 25, vara. În sud sunt variații mari de temperatură între zi și noapte, iar verile sunt secetoase.
Târgurile tradiționale din Tunisia
De la Puerta del Mar (Bab El Bahar) din Tunis începe un fericit marș prin capitală. Strada Yamaa Ez-Zituna, urmată de Tamis, te poartă spre târgurile tradiționale din „medina“ – cum sunt numite vechile orașe arăbești – dispuse conform tradiției în jurul Marii Moschei.
Acestea sunt piețele cele mai mari și mai îmbelșugate din întreaga Tunisie. Târgurile sunt grupate pe tipuri de produse, astfel, poți trece din spațiul materialelor textile, al pânzeturilor și al mătăsurilor, în cel al parfumurilor sau bijuteriilor.
Tunis și fascinantele moschei
Ești în locul și momentul potrivite să vezi câteva dintre moscheile cele mai frumoase din Tunis: poți începe cu Marea Moschee de Vineri.
Această construcție, cunoscută și ca Yamaa Zitouna sau Moscheea lui Olivar, este un autentic simbol al Tunisiei. Intri și descoperi marea sa sală de rugăciuni care se întinde sub 184 de coloane, aduse probabil din Cartagina.
Alte moschei sunt Youssef Dey și Hammuda Pacha, ridicate de turcii otomani în secolul al XVII-lea.
Aceștia au venit cu o inovație în construcția edificiilor: au înălțat moscheile peste prăvăliile și depozitele vechi, dându-și seama că nu au decât de câștigat din „sponsorizarea“ lăcașurilor de cult.
În sud, descoperi cartierul Spaniei musulmane, care își exibă prosperitatea adusă de refugiații europeni.
Pe o altă stradă sunt palatele funcționarilor turci, remarcabile prin ceramica cu care sunt acoperite. Iar traseul se poate împlini cu trecerea prin moscheea lui Sidi Mahrez și prin judecătoria din apropierea vechiului cartier evreiesc Hafsia (sau Hara).
Mândria orașului o reprezintă însă muzeul Bardo, cândva reședința beilor, azi, cu cele o mie de opere expuse, este primul muzeu de mozaic din lume.
Cartagina
De la înființarea sa în 814 î.C. și până în secolul al VII-lea d.C., când a fost abandonată, această cetate a iradiat maximum de vitalitate și spirit inventiv pe care le putea da o civilizație.
Grâul, vinul și uleiul plecau de aici spre întreaga lume cunoscută a acelor timpuri. Navele, instinctul comercial și un puternic sistem de apărare erau atributele unui imperiu în formare.
Imperiul Roman le-a măturat, dar cultura Cartaginei a supraviețuit. Zeii păgâni au fost înlocuiți de dogmele creștinismului. Asta nu a schimbat însă prea multe în elanul creativ al acestui spațiu.
Mari oameni ai locului, generalii Hanon și Hanibal, autorul și oratorul Lucius Apuleius sau teologul Augustin au marcat omenirea, la vremea lor, dar și secole după aceea.
Iar pentru un călător din zilele noastre care se vrea prins de vraja locului, lectura „Metamofozelor” lui Apuleius este ideală.
Apoi, hedonismul idilic al locului zis Sidi Bou Said, plajele La Marsa a Gammarth, cupolele albe și stradelele sinuoase din Hammamet sau, mai ales, amfiteatrul roman din El Jem sunt toate mărturii ale unui aer de prosperitate care vine din trecutul Cartaginei. Amfiteatrul, cu ale sale 27 000 de locuri, era al treilea ca mărime în lumea antică.
Dougga
Pe vechea rută romană care mergea de la Cartagina la Tebessa, la poalele munților Tebersouk, se găsea orașul antic Dougga, astăzi unul dintre sit-urile arheologice cele mai extinse și mai bine conservate din Tunisia.
Orașul a cărui epocă de glorie a fost între secolele II și IV d.Ch. atrage atenția prin planul său urbanistic puțin obișnuit.
Din bogata sa moștenire arhitectonică se remarcă teatrul, capitoliul, templul lui Celeste (al lui Jupiter Celestul), arcul lui Alexandru Sever (împărat roman între 208 și 235 d.Ch.) sau templul lui Saturn. Toate au intrat în zestrea umanității după ce au devenit parte a patrimoniului UNESCO.
Anticamera deșertului
Vasta depresiune stearpă din jurul lacului Chott El Djerid este frontiera meridională a lumii mediteraneene cu marea Sahară.
Datorită apei subterane, aflate în zonă din abudență, pe alocuri răsar oaze care au dat viață unei lumi de o frumusețe încă puțin exploatată.
El Djerid este țara curmalilor, atât de elegantul și rezistenul arbore care, ca și cămila, ne anunță că suntem pierduți în imensitatea deșertului.
Se spune că în foșnetul acestor palmieri se aude vocea lui Dumnezeu și că în dunele aurii poți avea viziuni care te fac să vezi viața altfel. Totuși, locurile nu au fost întotdeauna un deșert.
Cu șapte mii de ani înainte de Cristos, aici a locuit o civilizație. Astăzi, descendenții acelor paleo-berberi, ai primelor triburi arabe și ai hilalilor dezvăluie o cultură atât de vie și de bogată încât te dezarmează.
Nu vei obosi bătând străzile din Tozeur pe care te prinde vântul parfumat al grădinilor, iar oazele muntoase, precum Chebika sau Tamerza, sunt niște foișoare care se deschid unor priveliști amuțitoare spre orizonturi nesfârșite de piatră și nisip.
Castelele deșertului
Triburile berbere din regiunea Matmata, s-au refugiat odinioară în acest ținut muntos adânc erodat de ape și vânturi. A fost locul ideal pentru nașterea unor locuințe, sub stratul de nisip și argilă, unice în lume.
Mâna omului a creat aceste spații care aduc foarte mult cu un peisaj selenar. În sudul extrem al țării, traseul pe care sunt înșirate ksar-urile reprezintă o altă atracție turistică.
Aceste castele ale deșertului s-au ridicat dând naștere unor construcții pe mai multe niveluri, cu „cofraje“ pentru locuit, adăpost sau depozitarea grâului.
Ksar-rurile sunt comune pe tot teritoriul Maghrebului, zona prin care se înțelege de obicei Sahara de Vest, Maroc, Algeria, Tunisia și Libia.
Ksar-ul este un șir de case de obicei săpate în stâncă, ce împart același grânar, aceeași baie, aceeași mică moschee. Cel mai adesea sunt situate în zone montane pentru a face apărarea mai ușoară.
Cuvântul spaniol „Alcazar“ (fortăreață) vine din „ksar“, amintind de importantele influențe maure în Spania. Azi, multe din ksar-uri au fost restaurate și transformate în hoteluri.
Djerba
Nu există în Mediterana o insulă încărcată cu atâta legendă cum este Djerba (transcrisă și Jerba, Jarbah sau Girba).
Situată în Golful Gabes, Djerba putea fi, din cauza latitudinii pe care este palsată, o insulă semideșertică și neospitalieră, dar, nici pe departe, este o oază înfloritoare, despre care a povestit Homer în Odiseea.
Este chiar insula căreia Ulise și oamenii săi nu au putut să-i reziste, insula pe care se găseau mâncătorii de lotus din epopeea lui Homer.
Pe timpul Cartaginei, în secolul al IV-lea î.Ch., insula era cunoscută pentru fructe, pește, pentru purpura care ieșea din atelierele de aici și pentru oalele mai tot timpul pline cu vin și cu ulei.
Evreii au ajuns în Djerba seduși de prosperitatea și toleranța insulei. Iar magia locului a rămas aceeași și după ce și-a făcut apariția Islamul.
Berberii au adus pe insulă religia Ibadi, o doctrină islamistă care astăzi mai este dominantă doar în Oman. Ibadi, care încă este practicată în Djerba, propovăduiește egalitatea absolută între oameni.
Secta Ibadi are trei principii: prietenia între cei de o credință, disprețul față de nemusulmani și rezerva față de cei cu statutul religios neclar.
Hammam
Nu se poate să vii în Tunisia și să nu încerci hammam-ul. În trecut, aici era punctul de întâlnire central al femeilor tunisiene.
Mamele alegeau viitoare mirese pentru fii lor (doar le puteau vedea mai bine, fără capcana hainelor sau bijuteriilor), se puneau la curent cu toate noutățile din oraș, și, mai mult, hammam-ul era parte din ceremonia căsătoriei – femeile cântau, dansau și apoi se bucurau împreună de experiența intensă pe care o oferă hammam-ul.
Aburul și căldura deschid porii, iar exfolierea puternică, ce funcționează și ca masaj, elimină celulele moarte, impuritățile, iar pielea ta nu a fost niciodată atât de strălucitoare și catifelată.
Mușchii sunt relaxați, stresul dispare, și dacă de obicei suferi de insomnii îți garantăm că după hammam vei dormi fără vise.
Fă-ți o programare la diversele centre existente în întreaga Tunsie: Hammam Anti Stress în Sousse, El-Kachachine Hammam în Tunis sau mergi la un centru luxury de Spa&Wellness&Thalasso precum The Residence Tunis.
Text de Cătălina Cristescu
Foto: 123rf.com
