Medeea Marinescu, Ioana Flora, Olimpia Melinte si Dorotheea Petre… despre emotii

Nici actorii nu sunt scutiti de emotii, indiferent cata experienta au pe scena sau in fata camerelor de filmat. Medeea Marinescu, Ioana Flora, Olimpia Melinte si Dorotheea Petre ni s-au confesat despre cum abordeaza fiecare aceasta provocare.

 

Medeea Marinescu – „Cand increderea in fortele proprii se clatina…

„In primul rand, eu cred in emotia actorului inainte de spectacol. Ea poate fi constructiva.

Cand ai emotii, toate simturile capata acuitate, esti mult mai atent si mai receptiv la ce se intampla cu tine si in jurul tau, pe scena, iar experienta dobandita ajuta, categoric, sa-ti gasesti dozajul, masura cu care sa «lucrezi» cu aceste emotii. Emotia constructiva e un instrument necesar, nu numai in teatru, ci si in film.

Tracul, insa, e altceva. E ca o paralizie a mintii si a simturilor, un blocaj care te impiedica sa fii creativ si lucid pe scena. Am trecut si prin asa ceva.

Mi-aduc aminte ca ma aflam in culise, la un mare spectacol dat in cinstea Majestatii Sale Regele Mihai, la Sala Palatului, se intitula «Muzica si Steaua Polara. Dan Grigore si invitatii sai».

Eram unul dintre invitatii Maestrului Dan Grigore. Urma sa am un moment mai lung, cantam la pian; apoi, intr-un dialog cu Maestrul la pian, spuneam Albatrosul de Baudelaire.

Asteptam in culise si am simtit ca ma lasa genunchii, ca ma cuprinde o teama paralizanta. Am inceput sa ma intreb ce caut eu acolo. Johny Raducanu (invitat si el) m-a observat si m-a intrebat: «Ce ai, mai fata?».

„Emotii groaznice!», am zis eu (de fapt, era vorba de trac). «Pai, ce o sa interpretezi?» «Blue Rondo à la Turk», zic eu, «… si un preludiu de Skriabin». «Si-ti place ce ai de cantat?», ma intreaba el. «Bineinteles»,  zic eu, nedumerita. «Pai atuncea canta cu placere. Asta vrea publicul, sa se bucure. Crezi ca a venit aici sa-ti numere greselile?!»

Apoi a continuat: «Odata, intr-un concert, am ratat un pasaj mai tehnic, nu mi-a iesit. M-am enervat si l-am repetat pana mi-a iesit. Si publicul stii ce-a facut?

M-a aplaudat, s-a bucurat ca am izbutit pasajul acela». La asta ma gandesc atunci cand simt ca mi-e teama. Si atunci teama de a nu gresi se transforma in bucuria de a fi pe scena…

 

Ioana Flora – „Ne jucam «de-a ceva», iar joaca naste bucurie…

Cand am emotii, nu mai simt placerea jocului. In loc de o minte libera, gandurile mele sunt incarcate de frica.

Dar asta face parte din meseria noastra de actori, si fiecare in parte a invatat de-a lungul timpului sa isi pacaleasca acest sentiment.

Inaintea fiecarui spectacol, am emotii, dar nimic nu le intrece pe cele de la premiera. Acolo sa vezi! Iau aer adanc in piept, ma linistesc si ma concentrez pe ce am de facut. Si, in primul rand, ma gandesc la povestea pe care o avem de spus, pe care vrem sa o transmitem.

Incerc sa mut atentia de la «eu», «eu am emotii», «mie cum imi va iesi in seara asta?», la «noi». Noi, impreuna cu spectatorii, cream spectacolul din acea seara.

De aceea, cred ca se si spune ca niciun spectacol nu seamana unul cu celalalt, chiar daca urmareste acelasi traseu, aceleasi replici.

Energia e, de fiecare data, alta, se produce un schimb de energii intre actori si spectatori, care face ca un spectacol de teatru sa devina fascinant. Asta creeaza bucuria. Cred ca asta e cuvantul-cheie.

Ma gandesc ca vom trai o experienta comuna si ma bucur pentru ea. Ca ne jucam «de-a ceva», iar joaca naste bucurie…

 

Olimpia Melinte – „Respir controlat…

„De cele mai multe ori, simt ca inima o ia la goana si incep sa-mi tremure mainile. Am senzatia ca am uitat tot textul si ca nu o sa fac fata filmarii sau spectacolului.

Inchid ochii si incep sa respir controlat, ma concentrez doar pe respiratie, incerc sa-mi relaxez toti muschii si ma gandesc la un loc in care ma simt in siguranta…

E un exercitiu pe care-l fac mereu inainte de filmare, chiar daca am sau nu un moment de anxietate, este un fel placut de a incepe o zi de filmare sau de a intra in scena.

 

Dorotheea Petre – „Emotiile te incarca

„Actorul invata cu timpul sa-si foloseasca emotiile in avantajul lui. Orice actor are emotii, dar, odata cu experienta, fiecare isi dezvolta propriile tehnici de gestionare a acestora.

Oricum, emotiile te incarca si, instinctiv, actorii le folosesc drept «combustibil», pentru a deveni generatori de energie pentru public.

Pe de alta parte, un actor bun invata cu timpul sa aiba liniste interioara, un fel de base-line emotional, astfel incat tu si personajul tau puteti avea o curba sinusoidala afectiva oricat de abrupta fara sa-l perturbe interior.

Nu exista formule magice. In primul rand, asta vine cu timpul, prin munca permanenta a actorului cu sine.

Faptul ca actoria presupune o dezvoltare personala permanenta si o confruntare cu emotiile tale ajuta, pentru ca, mai devreme sau mai tarziu, ajungi sa faci pace cu tine, ajungi sa te cunosti, sa te intelegi pe tine si pe ceilalti si asta te face mai increzator si mai relaxat – prin urmare, te simti mai bine in propria piele. Deci, si in fata publicului.

Tehnicile actoricesti, luate impreuna, duc la acest autocontrol al emotiilor personale. Atunci cand tu te concentrezi sa gandesti fiecare sunet si gest si sa iasa asa cum l-ai gandit, cred ca uiti ca esti in fata publicului, uiti ca esti privit.

Esti, efectiv, absorbit de ceea ce ai de facut, esti tu cu tine, in toata intimitatea ta interioara. Asta este miracolul actoriei.

Dorotheea Petre te invata cum sa fii actor la clubul Fii Actor (www.fiiactor.com)

 

Foto: shutterstock.com

Comentează și tu
Recomandări
Simona Voicescu: Masculinitatea nu înseamnă agresivitate, feminitatea nu înseamnă slăbiciune
Simona Voicescu: Masculinitatea nu înseamnă agresivitate, feminitatea nu înseamnă slăbiciune

Simona Voicescu este juristă și luptă pentru victimele violenței domestice. Am ales-o pentru coperta Psychologies pentru că se împlinește un an de la #metoo și vrem să discutăm despre valul acesta, și pentru că femeile ca ea trebuie să devină reperul altor fete și femei. Împreună putem schimba paradigma și putem face lumea mai prietenoasă pentru oricine, femeie, bărbat sau copil.

Citeste
Liliana Țuroiu - Povestesc despre mine, prin ceea ce fac, acelora care doresc să vadă
Liliana Țuroiu – Povestesc despre mine, prin ceea ce fac, acelora care doresc să vadă

De la conferențiar universitar dr. la UNArte, la președinte al Institutului Cultural Român și de la șevalet, la biroul din Aleea Alexandru, Liliana Țuroiu este o prezență discretă, care crede că munca vorbește pentru lucrurile în care crede ea. Muncește enorm, dar nu se plânge. Deschide expoziții, lansează cărți și se întâlnește cu diplomați de nivel înalt. Cum arată activitatea unui înalt demnitar?

Citeste
Mirela Oprișor - Fiecare cuplu e diferit. Dar cred că îți trebuie mult umor și răbdare...
Mirela Oprișor – Fiecare cuplu e diferit. Dar cred că îți trebuie mult umor și răbdare…

Pe Mirela Oprișor o știm din rolul Aspirinei din serialul Las Fierbinți, făcut de PRO TV. O femeie simpatică și caldă, amatoare de simplitate, pentru care celebritatea e doar un pretext de a chema oamenii să audă mesajul ei, nu un scop în sine. O filozofie bună de luat cu împrumut.

Citeste
Medeea Marinescu, Ioana Flora, Olimpia Melinte si Dorotheea Petre... despre emotii
Medeea Marinescu, Ioana Flora, Olimpia Melinte si Dorotheea Petre… despre emotii

Nici actorii nu sunt scutiti de emotii, indiferent cata experienta au pe scena sau in fata camerelor de filmat. Medeea Marinescu, Ioana Flora, Olimpia Melinte si Dorotheea Petre ni s-au confesat despre cum abordeaza fiecare aceasta provocare.

Citeste
Roxana Lupu – Am învățat să sper că ceea ce va veni îmi va surprinde așteptările
Roxana Lupu – Am învățat să sper că ceea ce va veni îmi va surprinde așteptările

Roxana Lupu o interpretează pe Regina Elisabeta a II-a în documentarul BBC Inside Windsor Castle. Este o performanță, nu? Mai cu seamă că e româncă. Iată ce are de spus această actriță talentată despre englezi, emigrare și regine.

Citeste
Monica Petrică - Îmi păstrez partea ludică, inocența sufletului, copilul interior
Monica Petrică – Îmi păstrez partea ludică, inocența sufletului, copilul interior

Este prim-balerina Operei Naționale. Are o grație care nu e doar de ordin fizic. Până și felul cum articulează consoanele, cu fraze ca niște piruete, este grațios. Monica Petrică vorbește, în cele ce urmează, despre balet și filozofia ei de viață.

Citeste