Diana Sucu – Ma defineste curajul amestecat cu teama

Diana Sucu are o frumusete clasica, unii spun ca seamana bine cu Susan Sarandon. Misterul si discretia ei o fac interesanta. De cand a renuntat la televiziune, s-a retras intr-un spatiu personal pe care si-l apara cu fermitate, pentru a-si creste cei doi feti-frumosi. Recent, a deschis un business dedicat luxului si frumosului ambiental, care o reprezinta si care se bucura deja de succes.

 

Diana Sucu este o femeie discreta, care vorbeste atent si nu-si iese din fire. Frumusetea clasica si mai ales ochii ei adanci te fac atent. Discretia ii cultiva o aura de mister si de fragilitate. Am intalnit-o intr-o zi de august, cand a venit la sedinta foto de la studioul lui Alex Galmeanu, nelinistita din cauza unui mic accident, propriu copilariei, patit de fiul ei mai mare. A stat ca pe ace tot timpul, dar, in acelasi timp, a fost mereu atenta, calda, afabila.

 

Psychologies: Cine esti tu, Diana? Ce te defi­neste acum, in anul de gratie 2014?

Diana Sucu: Sunt o femeie si atat. O femeie care a incercat toata viata ei sa traiasca frumos si cinstit. O femeie care si-a dorit mult sa fie mama si care nu a conceput sa-si termine viata fara sa lase dupa ea un pic de nemurire. Ma defineste un soi de curaj amestecat cu teama. Sa ma explic.

E curajul cel care ma ajuta sa trec peste situatiile grele, cum a fost problema de sanatate a fiului meu cel mare, acum cativa ani. Despre care nu am vorbit niciodata si despre care nu as vrea deocamdata sa vorbesc, pentru ca nu pot inca. Si e si teama ca acelora pe care ii iubesc li se pot intimpla lucruri pe care nu le pot rezolva… Asta ma defineste acum.

Cred ca in fiecare etapa a vietii ne defineste altceva, in functie de ceea ce traim sau de ceea ce vedem la altii. Suntem animale sociale, ne pasa cum se raporteaza altii la viata, nu? Iar definitiile personale se schimba odata cu trecerea anilor…

 

Care sunt cele mai importante lucruri in acest moment al existentei tale?

D.S.: Familia, pe primul loc. Cred ca si pe al doilea. Apoi, prietenii – nu sunt multi, dar sunt impor­tanti pentru mine, asa cum importanti sunt cei care au nevoie de sprijin si pe care am incercat mereu sa-i ajut. Nu reusesc sa-i ajut pe toti, din pacate, dar sa stii ca asta ma doare si e o chestiune cu care nu ma impac…

 

Daca ar fi sa te proiectezi cu zece ani de acum inainte, ce ai vrea sa vezi la tine?

D.S.: As vrea sa vad ca trec prin ani frumos, asumat. N-as vrea sa-mi ia Dumnezeu mintile si sa ajung sa-mi fie rusine de mine, de ridurile mele, de anii mei. Mi-e teama sa nu cad in ridicol. As vrea sa vad ca sunt echilibrata si, mai mult decat atat, o mama care a reusit…

Nu ma gandesc la viitor, ci numai la prezent. Nu-mi place sa proiectez imagini idilice despre mine sau despre familia mea, pentru ca mi-e teama sa nu fiu dezamagita. Ma rog la Dumnezeu sa ma tina in viata si in urmatorii zece ani si chiar mai multi. Si mai vedem ce se va intampla…

 

Care sunt calitatile pe care le admiri cel mai mult la cineva?

D.S.: Onestitatea, discretia, gratia, inteligenta, dar mai cu seama umorul…

 

Ce detesti?

D.S.: Pai, reversul celor de mai inainte…

 

Care e cea mai simpatica amintire din copilarie?

D.S.: Hm…Nu prea stiu cum sa raspund la acest gen de intrebare pentru ca nu imi aduc aminte de cea mai simpatica sau cea mai antipatica amintire din copilarie. Nu am asa ceva… Am copilarit la Mizil, care nu este nici pe departe the dream place. Era pe vremea lui Ceausescu, deci nu pot spune ca ma inunda amintiri pline de idilic sau bucurie…

 

Ce ideal feminin ai? Dar masculin? Pe cine admiri din cinema, politica etc.?

D.S.: Nu stiu daca am un ideal, cred ca e mult spus. Mi-au placut, de-a lungul timpului, mai multe femei, mai multe chipuri si mai multe tipologii. M-au atras diferite personalitati feminine sau masculine, apoi m-am plicitisit de ele sau nu le-am mai gasit consistenta, intelegand, in timp, ca poti cadea prada entuziasmului pentru cineva, pentru ca apoi el sa treaca si sa ramai doar cu adevarul in fata.

Prin prisma meseriei pe care am avut-o, de stirist la TVR, am cunoscut destui oameni politici sau oameni din cinematografie. Acum, pentru ca am adus in Romania un brand ex­cep­tional, Ethan Allen, un brand american de mobilier si decoratiuni, intalnesc la magazinul nostru oameni deosebiti, pe care ii admir.

Lucrez, de asemenea, cu oameni speciali. Dar ca sa revin la intrebare, Au­­drey Hepburn ar fi idealul feminin… Pe cine admir? Din cinematografie, pe multi: Robin Williams imi vine acum in minte, pentru ca m-a intristat mult sinuciderea lui, dar si Morgan Freeman, Ben Affleck, Liviu Ciulei, Gheorghe Dinica; dintre tinerii de azi, Andi Vasluianu, Ana Ularu, Dragos Bucur… Nu stiu, sunt multi, pe acestia i-am avut repede in minte…

 

Ce carti citesti?

D.S.: Depinde de stare. Citesc de la Marc Levy, pana la Andrei Plesu. Citesc insa mult copiilor. Sunt atenta in a le alege cartile. Cred ca trebuie sa le imprim dragostea pentru carti, pentru ca, astazi, trebuie sa recunoastem, copiii si tinerii nu prea mai citesc. Incerc sa le transmit pa­siunea pentru citit.

Le-am citit in aceasta vara toata seria cu Habarnam a lui Nosov si Mira­culoasa calatorie a lui Edward Tulane de Kate DiCamillo, care ne-a placut mult. Ii placeau chiar si lui Dan, care asculta atunci cand le citeam copiilor, seara.

 

Crezi in semnificatia viselor?

D.S.: Uneori, daca visul este foarte intens, aproa­pe explicit. Nu ma pricep la asta, dar cred ca avem o legatura stransa cu lumea viselor, ca e posibil sa primim semnale de acolo. Stiu ca sunt studii intregi care s-au scris despre vise si interpretarea lor, stiu ca s-au ocupat multi oameni de acest domeniu, dar ma abtin de la comentarii.

 

Te intereseaza psihologia, dezvoltarea personala? Ai facut vreodata o terapie, coaching etc.?

D.S.: Da, ma intereseaza, bineinteles. Nu am facut terapie, desi au fost momente grele in viata mea, cand poate ca as fi avut nevoie, numai ca am reusit, cu ajutorul lui Dumnezeu, sa-mi revin. Dar recomand terapia si cred ca un ajutor specializat, venit la timpul lui, face minuni.

Eu insami am angajat pentru familia Sobaru (e vorba despre operatorul care s-a aruncat de la balconul Camerei Deputatilor – n.r.) pe unul dintre cei mai buni terapeuti, care a avut grija de copilul lor. Dupa ani de terapie, a ajuns sa aiba rezultate bune la invatatura, sa se poata deplasa singur, sa devina independent. Si nu sunt singurii carora le-am recomandat sau pe care i-am ajutat in felul acesta.

 

Ai hobby-uri? Ce te relaxeaza?

D.S.: Da, am… ca orice om. Imi place sa fac cum­­paraturi, sa aleg impreuna cu Dan pentru Mo­b­expert si pentru magazinul meu, Ethan Allen, colectii noi de accesorii sau mobilier. Mergem des la targurile internationale de profil si alegem ceea ce ni se pare frumos, interesant sau cerut pe piata romaneasca. Ma relaxeaza un film bun, o carte buna, o iesire cu Dan sau impreuna cu copiii.

 

Daca ar fi sa dai un sfat sau o idee de meditatie cititoarelor Psychologies, care ar fi aceea?

D.S.: Sa mediteze la propria viata fara incrancerare si fara regrete. Sa aiba timp, sau sa-si faca, pentru ele, chiar daca acel timp e dedicat lecturii, masajului, shopping-ului sau unei plimbari prin parc. E foarte important, din punctul meu de vedere, sa te opresti din cand in cand si sa vezi unde ai ajuns, de unde ai plecat, ce drum ai inainte, daca il poti face, cine e langa tine, cine a plecat, cine a venit in viata ta…

Adica sa meditezi la tine si la drumul tau. Nu cred ca poti merge incontinuu, fara sa te opresti niciodata, fara sa-ti iei o pauza de gandit si simtit. Si, daca imi dai voie, le astept pentru o cafea sau o discutie la cafeneaua de la Ethan Allen, de la etaj, in Galeriile Mobexpert, din Baneasa Shopping City.

Putem schimba o vorba, pot admira colectiile noastre, care se adreseaza unui public rafinat. Am adus acum, de pilda, o colectie de vesela (la care eu tin foarte mult), Lenox, pe care o recomand pentru evenimentele importante din familie si nu numai. Este genul de vesela care se pastreaza o viata, se lasa mostenire…