Flavia Hojda – „Să te pui în fața celor mai mari temeri ale tale, să le înfrunți“
E tânără, de o frumusețe răpitoare și are un aer inocent. Flavia Hojda e deja o actriță cunoscută și, în cele ce urmează, vă facem portretul acestei fete frumoase și cuminți din Maramureș.
Psychologies: Dragă Flavia, fă-ți autoportretul în 100 de cuvinte.
Flavia Hojda: M-am născut în Sighetu Marmației, într-o familie numeroasă și frumoasă. Am crescut înconjurată de muzică, de povești, de bucuria vacanțelor la țară. De mică, îmi plăcea să mâzgălesc și să pictez.
Apoi am început „să zdrăngăn“ la chitară și să mă poticnesc pe clapele de la pian. În liceu, cântam peste tot în orașul nostru. Mai apoi, am descoperit actoria și mi-am dat seama că ăsta e drumul meu.
Iubesc natura, arta și să descopăr sufletul uman, ca mai apoi să încerc experiența personajelor prin mine. Sunt mai mult cu capul printre nori, dar încerc să îmi păstrez picioarele pe pământ.
Cum primești și privești succesul? Ce îți aduce și ce îți ia?
F.H.: Succesul înseamnă să te pui să dormi știind că ești o persoană mai bună decât ieri. Să zâmbești și să îi faci și pe ceilalți să zâmbească, să respecți și să fii respectat, să iubești, să ierți, să apreciezi frumusețea și să găsești ce e mai bun în ceilalți.
Să faci tot ce îți stă în putință pentru a lăsa în urma ta o lume mai bună. Nu văd succesul ca pe un rezultat, ci ca pe călătoria pe care o fac pentru îndeplinirea visurilor.
Dacă ne referim la succes ca la un rezultat, atunci el poate să devină un „impostor“, la fel ca dezastrul, și acționează ca un somnifer. Am învățat că e bine ca, trecând prin amândouă, să rămân la fel și să continui să clădesc.
Citește și:
5 actori care au devenit celebri la maturitate
Ce semnificație, are pentru tine tinerețea?
F.H.: Pentru mine, „tinerețe“ înseamnă libertate, energie, prospețime, pasiune, curiozitate. Atunci când ești tânăr, simți că timpul îți e prieten, ai senzația că poți să urci toți munții și apoi să zbori, lăsându-te ghidat de intuiție și curaj.
Îți urmezi visurile încrezător și simți că ai toată energia din lume să faci asta. Este momentul în care îți dai voie să înveți din greșeli, știi că orice problemă are un răspuns, o rezolvare și ești dispus să începi oricând de la zero.
Ești plin de curiozitate, nu obosești în căutările tale, înveți mereu lucruri noi. Tinerețea înseamnă să te bucuri și să râzi, să râzi muuuult, și să nu îți pierzi niciodată pofta de viață.
Cum te vezi peste zece ani din punctul de vedere al evoluției tale spirituale?
F.H.: E greu să spun cum mă văd peste zece ani din acest punct de vedere. Totuși, cred că îmi voi păstra același spirit, voi ști mai multe despre mine atunci.
Tot ceea ce ni se întâmplă, felul în care reacționăm și acționăm, alegerile pe care le facem ne influențează viitorul și ne definesc persoana.
Cred că voi avea mai multă încredere în mine, îmi voi dezvolta mai bine simțurile și abilitățile de a mă exprima. Voi ști să călăuzesc mai bine energia și lucrurile care stau în mine și așteaptă să fie spuse.
Îmi voi fi înfrânt temerile de astăzi, dar voi avea altele, ca niște provocări care mă așteaptă să îmi depășesc limitele, să ajung la libertate.
O să descopăr noi cărări ale înțelepciunii și mai multe despre lumea, universul în care trăim, lumea sufletului omenesc, al meu. Poate cu aceeași bucurie în suflet, mai puternică.
Ce crezi că merită făcut în viață?
F.H.: Toți credem că ar trebui să se schimbe ceva și lăsăm pasiv ca cineva să se ocupe de asta. Fiecare așteaptă ca cineva să facă ceva. Dar acel cineva sunt eu, ești tu, fiecare.
Să trecem peste orgoliu, să deschidem larg ochii, să învățăm să ascultăm, să ne ascultăm pe noi, în interiorul nostru, și să îi ascultăm și pe ceilalți; să înțelegem, să iertăm, să protejăm și să iubim, „să fim împreună“.
Să ne bucurăm de ce ne oferă viața. Să alergi desculț prin iarbă, să dansezi în ploaie, să te bucuri de fiecare răsărit și asfințit de soare, să asculți păsările, stropii de ploaie, ticăitul ceasului, liniștea.
Să simți vântul care îți mângâie fața, razele de soare care te încălzesc în fiecare zi, zăpada care foșnește sub picioare, fulgii de nea care se topesc în palme.
Să te pui în fața celor mai mari temeri ale tale și să le înfrunți, să visezi, să fii tu însuți, să călătorești, să dăruiești, să îi faci fericiți pe oamenii care îți sunt aproape și pe tine.
Mai sunt multe lucruri pe care merită să le faci. Să îți creezi amintiri frumoase și să știi că ai făcut ceva pentru ca lumea să fie un loc mai bun. Prin lucrurile mici pe care le facem zi de zi, putem transforma viața într-o aventură minunată.
Ce nu merită?
F.H.: Mă bucur atunci când văd că oamenii uită să fie indiferenți. Atunci când oferă un zâmbet unui om trist, când emană bunătate, pentru că cei cărora li se face rău, vor face rău, la rândul lor, dar, dacă răspunzi cu bunătate răutății, poate ceva se schimbă pentru celălalt.
Nu cred că există oameni răi, cred că există oameni care au simțit lipsa iubirii. Dacă, în loc să ne ajutăm reciproc, ne comportăm de parcă am vrea să ne distrugem reciproc, la asta o să ajungem. Omul are un talent în a se autodistruge și în a distruge planeta și mediul care ne înconjoară.
Omul e primul agresor al acestei lumi, el poartă războaie oarbe, el aruncă gunoaie peste tot pe unde trece, el taie copacii, el lasă ca deșeurile să se reverse în râuri și mai apoi în mare, el lasă ca toate lucrurile care fac rău naturii să se întâmple.
Dacă nu facem asta activ, o facem pasiv, fiind indiferenți, și asta se aplică și la modul în care ne comportăm cu cei din jur.
Dar tot omul e primul agresat, pentru că toate lucrurile negative pe care le face sau cărora le dă voie să se întâmple, se întorc împotriva lui.
Cine sunt prietenii tăi și de ce îi îndrăgești?
F.H.: Prietenii mei sunt cei în preajma cărora pot să fiu eu, să mă simt în largul meu și să îmi deschid sufletul, în care am încredere și care au încredere în mine.
Sunt câțiva oameni care au un suflet frumos, și care m-au învățat, fiecare, câte ceva important.
Ce crezi despre revoluția asta digitală care ne face pe toți atenți la chestii scurte și superficiale?
F.H.: Într-adevăr, revoluția digitală ne face atenți la lucruri mărunte și superficiale. Sunt foarte curioasă ce s-ar întâmpla cu oamenii dacă ar fi o pană de curent și orice sistem electric, electronic ar dispărea pentru o lună.
Parcă oamenii uită să fie fericiți și își îngroapă bucuriile în tehnologie.
Ce cărți citești și ce cărți recomanzi cititorilor Psychologies?
F.H.: În ultima vreme, am citit mai mult teatru și metode de teatru. De aici, recomand orice înseamnă Shakespeare și Cehov, O casă de păpuși și Femeia mării de Ibsen, Ciocârlia lui Anouilh, Caligula lui Camus, Menajeria de sticlă și Orfeu în infern de Tenesse Williams.
Recent, am recitit Numele trandafirului (Umberto Eco) și am constatat o mare diferență între ceea ce se dezvăluia în paginile lui la începutul adolescenței, când urmăream mai mult acțiunea unui roman polițist, și acum, când am găsit atâta istorie și idei filozofice în el.
Zilele astea citesc Siddartha. Călătoria spre Soare-Răsare (Herman Hesse), o călătorie inițiatică, înspre căutarea sinelui și a adevărului, dar romanul meu preferat rămâne Idiotul lui Dostoievski.
Te interesează politica? În ce măsură?
F.H.: Nu am fost interesată de politică, dar când mi-am dat seama că oamenii politici îmi pot influența viața de zi cu zi, am început să fiu atentă la ceea ce se întâmplă în universul politic.
Cum vezi viitorul politic?
F.H.: Sunt foarte dezamăgită de ultimele evenimente politice majore din România. Cred că suntem un popor de sadomasochiști, ne place să ne facem rău singuri. De 27 de ani, alegem aceiași oameni care ne fac rău.
Mulți se lasă manipulați de mass-media și iau ca atare tot ce văd la televizor, fără a mai cântări autenticitatea informației. Avem nevoie de educație și de cultură!
Nu înțeleg cum de oamenii politici, în momentul în care au puterea, nu o exercită pentru a face ceva în folosul celor din jur, ci își urmează doar propriul interes.
Cât de otrăvite de lăcomie pot să fie sufletele acestor oameni! De unde atâta ignoranță? Indiferența, răutatea, lăcomia distrug.
Nu vedem mai încolo de ego-ul nostru. Nu pot să spun cum văd viitorul politic al României, îmi e frică să îl privesc cu premisele de astăzi.
Dar pot să spun că îmi doresc un viitor politic care să reveleze adevărați lideri, oameni care au coloană vertebrală și care doresc binele pentru cei în slujba cărora s-au pus.
Pe cine admiri și de ce?
F.H.: Am admirat-o mult pe bunica mea. Era o femeie puternică și înțeleaptă, care și-a păstrat demnitatea și seninătatea chiar dacă a trecut prin încercări grele.
Avea tot timpul o vorbă bună pentru cei care îi treceau pragul. Acum nu mai e, dar uneori îi mai aud vocea, care parcă mă ghidează.
Foto: Andreea Goia
