Nu vreau sa fiu flatata – Cate Blanchett

Destul de departe de stereotipurile cinematografice, Cate Blanchett are o identitate mult mai complexa decat cea de leading lady. E mama, actrita de teatru (arta mai complicata) si militanta pentru detronarea miturilor paguboase care fac din tinerete un dictat impovarator… Rolul ei din cel mai recent film regizat de Woody Allen arata ca desteptaciunea e cea mai sexy calitate la femei.

 

Psychologies: Actrita, mama, manager – calatoriti cu copiii des, de exemplu, in Noua Zeelanda, unde ati turnat The Hobbit…

Cate Blanchett: Da. Ii iau cu mine peste tot si ii dau la scoli locale. Fiii mei mai mari sunt fascinati de Noua Zeelanda. Am experimentat fascinatia lor prin ochii lor de copii. Citesc cu ei cartile dupa care fac filme si ii vad cat sunt de uimiti de fictiune.

 

Va place sa vedeti ca va admira activitatea de actrita in astfel de filme?

C. B.: Sunt inca mici, deci ei nu pot intelege ceea ce fac eu pana la capat. Dar ii vad ca sunt fascinati ca mama lor e Galadriel! Unul dintre lucrurile cele mai grele este sa ii tin departe de platou, pentru ca ar sta mereu cu mine la machiaj, la filmare…

 

Ati preluat, alaturi de sotul dvs., Andrew Upton, Sydney Theatre Company in 2008. Care a fost provocarea pentru dvs.?

C. B.: Teatrul e o forma de arta foarte speciala, cel putin pentru mine. E ceva care evolueaza constant. Dialogul dintre mine si actori, in timpul repetitiilor, sau ceea ce se intampla cu publicul, cand ai spectacole itinerante, asta da sens vietii mele de actrita. Imi place sa calatoresc cu piesele noastre, sa le punem in scena pentru toti. E o provocare mereu gratifianta. Eu si sotul meu vrem sa itineram spectacolele cat mai mult. Si vrem sa afle copiii nostri cat mai multe despre radacinile lor australiene. Eu sunt atrasa de mediul stimulant pe care il ofera teatrul, mai mult decat de film. Nu se compara nimic cu teama si entuziasmul de a fi pe scena, in fata oamenilor. E o experienta minunata pentru amandoi!

 

Ati regretat vreodata ca ati refuzat roluri mari pentru ca va dedicati teatrului si copiilor?

C. B.: Pot face si eu tot ce poate face o mama. Am trei copii si un sot cu care conduc o companie de teatru. Acestia sunt termenii mei de referinta. Am cateva luni pe an cand nu muncesc, iar filmele pot sa mai astepte. Muncesc mult, pentru ca asta e natura mea. Am o parte a personalitatii foarte ambitioasa si de asta fac multe. Si nu simt ca sacrific ceva daca mai renunt. Imi iubesc viata pe care o am acum.

 

Cum v-a schimbat conditia de mama? Cum vedeti cariera acum?

C. B.: Nu schimba mare lucru, schimba numai cantitatea de munca pe care vrei sa ti-o asumi. In trecut, am dus o viata peripatetica. Acum vreau stabilitate. Vreau sa stau cu ei, nu vreau sa ii dezradacinez de fiecare data cand turnez in vreun loc, pentru ca au nevoie de stabilitate. Desi copiii sunt foarte adaptabili si invata mereu din experientele noi pe care le procuri pentru ei. Le place, de exemplu, sa mearga peste tot in Noua Zeelanda.

 

Ati mai povestit despre felul cum ati crescut alaturi de bunica dvs. si cat de important e lucrul acesta pentru sentimentul de familie si de radacini.

C. B.: Da. Am crescut alaturi de bunica mea si am experimentat senzatia de istorie a familiei, care vine dintr-o casa in care traiesc trei generatii. Inveti enorm despre viata si apreciezi lucruri pe care le apreciaza bunica ta. Si asta tine tot restul existentei tale.

 

Cum vedeti inaintarea in varsta?

C. B.: E ceva de care femeile se tem teribil. Si barbatii de altfel. Nimeni nu vorbeste despre varsta asa cum ar trebui, e tabu. Ba se duc si se injecteaza cu tot soiul de substante. Desi actritele sunt privite mai mult decat oricine pe lumea asta, ele tot se duc sa isi schimbe alura, la medic. Eu cred ca peste 50 de ani va fi foarte la moda sa ai riduri. Te uiti la cineva de 50 de ani si vezi ca nu are nimic pe fata, nimic! Ca sunt nevrozati de batranete si asta nu prea e atragator. Nu vreau sa am o fata limpede si fara expresie. Eu vad istoria unei persoane pe figura ei. Nu vreau sa sterg asta…

 

Care sunt cele mai bune lectii de viata invatate?

C. B.: Cred ca am invatat sa tac. E interesant. Cand fiul cel mic s-a nascut, a iesit vorbind… Sotul meu ii spune mereu ca trebuie sa taca. Iar eu imi spun ca nu trebuie sa vorbesc daca nu am nimic de spus. Cred ca asta e o buna lectie de viata.

 

Jucati in cea mai recenta productie semnata de Woody Allen. Cum e experienta?

C. B.: Cand te cheama Woody sa faci film cu el, stii ca vei spune „da. Spui da inainte sa vezi scenariul. Cand am citit scenariul, a fost mortal. Nu doar ca povestea e geniala, dar personajele sunt atat de bine conturate! Jasmine te face praf! E stricata la cap femeia asta si are un simt al sinelui atat de fals… Woody da toate cheile intelegerii personajului. Dar subtil. Ea isi schimba numele, ca sa nu se stie ca e adoptata. Felul cum se misca, se imbraca, totul iti arata ca s-a inventat pe sine, dar e o inventie nevrotica. Chiar daca nu ar fi decazut atat de spectaculos prin indiscretiile financiare ale sotului ei, cred ca tot ar fi clacat la un moment dat. Am petrecut ceva timp cu oameni tulburati psihic si mi-am dat seama ca boala nu e un loc prea placut, in care sa te afli la un moment dat. Am un amic al carui frate are dementa, si e tanar. Imi spunea ca cele mai grave momente sunt cele in care se agata de sanatatea mintala, cata o are. Asta ma emotioneaza in cel mai inalt grad. Pentru ca atunci cand cineva e dus cu totul, e pierdut, nu mai are simtul realitatii. Cred ca cel mai provocator lucru a fost sa o joc pe femeia asta atunci cand nu mai bea si nu mai lua pastile si era lucida.

 

Cum va documentati pentru rol?

C. B.: Gasesti pe You Tube o gramada de oameni care vorbesc despre Xanax, de exemplu. E important sa aflu cum e, pentru ca sunt scene in care ar trebui sa fiu nervoasa si transpirata. Ori de cate ori ea avea un atac de panica, trebuia sa stiu sa il fac astfel incat sa fie coerent si sa intre in structura personajului.

 

Este unul dintre cele mai grele roluri jucate de dvs.?

C. B.: Da, cu siguranta. Si foarte obositor. Eram cu copiii mei in San Francisco. Ei nu sunt interesati de rolurile mele, cele de genul Lady Macbeth sau Jasmine French, sau Hamlet, ei vor doar masa gata si sa faci temele cu ei. In felul acesta, trebuie sa iti organizezi timpul la maximum. Dar cred ca ceea ce e fascinant la un astfel de rol, este ca nu te afecteaza orasul in care filmezi. Din punctul acesta de vedere, San Francisco m-a ajutat sa ma relaxez.

 

E placut sa ai copiii aproape cand esti obosit de astfel de partituri?

C. B.: Astfel de roluri afecteaza somnul. Eu nu am dormit prea bine pe perioada filmarii. Nu e chiar regim de spa…

 

Cum e Woody Allen? E idealul multora…

C. B.: Cred ca e pragmatic si cumva foarte feminin! Ceea ce e minunat la lucrul cu el, e ca stie cand esti in forma si cand nu esti. Poate fi si brutal. Poate fi brutal si in umorul si glumele sale. A facut stand up comedy timp de mai multi ani. Stie ce merge si ce nu, daca vor rade oamenii sau se vor plictisi. E un tip clar.

 

Cum se poate sa fiti respectata la Hollywood fara sa fie nevoie sa jucati in toate productiile mari si banoase?

C. B.: Nu stiu, in cariera mea nu am vrut sa ajung undeva anume. Voiam doar sa lucrez cu oameni buni si interesanti.

 

Woody Allen nu vine niciodata la premiere sau alte ceremonii. Oare de data asta, cu nominalizarea la Oscar il veti putea convinge?

C. B.: Nu stiu, voi incerca.

 

Multe actrite care lucreaza cu el, se pare ca imita figurile lui feminine iconice: Diane Keaton si Mia Farrow.

C. B.: Oare asa sa fie? Nu cred ca Penelope Cruz ori Scarlet au incercat…

 

Sunteti anxioasa, in general?

C. B.: Nu, sunt destul de pragmatica. Eu am avut aceste ocazii minunate de a lucra cu mari regizori, acum cu Woody si ceea ce are el de oferit… Nu sunt genul anxios, nu astept sa imi spuna regizorul ce am de facut. Stiu cand joc bine, stiu cand joc prost. Nu imi place sa fiu flatata, batuta pe umar de cate ori fac bine ceva. Cred ca la mine functioneaza bine pedeapsa. Nu zaharelul, ci batul.

 

Comentează și tu
Recomandări
Simona Voicescu: Masculinitatea nu înseamnă agresivitate, feminitatea nu înseamnă slăbiciune
Simona Voicescu: Masculinitatea nu înseamnă agresivitate, feminitatea nu înseamnă slăbiciune

Simona Voicescu este juristă și luptă pentru victimele violenței domestice. Am ales-o pentru coperta Psychologies pentru că se împlinește un an de la #metoo și vrem să discutăm despre valul acesta, și pentru că femeile ca ea trebuie să devină reperul altor fete și femei. Împreună putem schimba paradigma și putem face lumea mai prietenoasă pentru oricine, femeie, bărbat sau copil.

Citeste
Mirela Oprișor - Fiecare cuplu e diferit. Dar cred că îți trebuie mult umor și răbdare...
Mirela Oprișor – Fiecare cuplu e diferit. Dar cred că îți trebuie mult umor și răbdare…

Pe Mirela Oprișor o știm din rolul Aspirinei din serialul Las Fierbinți, făcut de PRO TV. O femeie simpatică și caldă, amatoare de simplitate, pentru care celebritatea e doar un pretext de a chema oamenii să audă mesajul ei, nu un scop în sine. O filozofie bună de luat cu împrumut.

Citeste
5 scriitoare despre lectură, literatură și viață
5 scriitoare despre lectură, literatură și viață

În lumea aceasta plină de vedete de televiziune, noi ne-am gândit că trebuie să le promovăm pe cele din bibliotecă. Sau, în fine, pe cele care au stat mult acolo (și mai stau încă). Într-o lume de Kardashians, să mai vedem ce au de spus și doamnele intelectuale, scriitoarele…

Citeste
Nu vreau sa fiu flatata – Cate Blanchett
Nu vreau sa fiu flatata – Cate Blanchett

Destul de departe de stereotipurile cinematografice, Cate Blanchett are o identitate mult mai complexa decat cea de leading lady. E mama, actrita de teatru (arta mai complicata) si militanta pentru detronarea miturilor paguboase care fac din tinerete un dictat impovarator… Rolul ei din cel mai recent film regizat de Woody Allen arata ca desteptaciunea e cea mai sexy calitate la femei.

Citeste
Monica Petrică - Îmi păstrez partea ludică, inocența sufletului, copilul interior
Monica Petrică – Îmi păstrez partea ludică, inocența sufletului, copilul interior

Este prim-balerina Operei Naționale. Are o grație care nu e doar de ordin fizic. Până și felul cum articulează consoanele, cu fraze ca niște piruete, este grațios. Monica Petrică vorbește, în cele ce urmează, despre balet și filozofia ei de viață.

Citeste
Melania Medeleanu și Vlad Voiculescu - „Lider este cel care influențează în bine viața altora“
Melania Medeleanu și Vlad Voiculescu – „Lider este cel care influențează în bine viața altora“

Melania Medeleanu și Vlad Voiculescu sunt fondatorii proiectului MagiCAMP, tabăra dedicată copiilor cu afecțiuni oncologice, de care se bucură anual tot mai mulți copii pe care viața nu i-a răsfățat. Amândoi muncesc pe brânci, se luptă cu sistemul, cu reglementările nefericite ale statului, dar spun că e cel mai semnificativ lucru din viețile lor.

Citeste