Arta ceaiului

E timpul ceaiului si al statului in casa cu un roman bun. Daca nu stiai, exista oameni care studiaza si testeaza ceaiurile asa cum exista somelieri pentru vin sau… nasuri fine pentru parfum. Cateva detalii… aromate de la Cristina Arghir, specialist in ceai.

Psychologies: Care sunt cele mai pretioase ceaiuri? Dar cele mai rare?

Cristina Arghir: In categoria ceaiurilor rare ar putea intra ceaiuri traditionale innobilate cu flori, condimente sau fructe de cea mai inalta calitate, selectate de cunoscatori ai ceaiurilor.

Consideram ca un ceai pretios este Japan giacuro asahi, cultivat in semiumbra. Infuzia sa, verde-pal, este usor fructata, cu o fina aroma umami (al cincilea gust de baza descoperit de japonezi). Potrivit unei zicale vechi chinezesti, „ceaiul superior provine din muntii inalti“.

Altitudinea si ceata creeaza o protectie fata de razele soarelui, favorizand temperatura si umiditatea necesare pentru a permite frunzelor sa se dezvolte incet si sa ramana delicate.

Calitatea si gustul particular al ceaiului sunt influentate atat de conditiile de mediu, cat si de producatorul de ceai, care decide cand si cum este frunza culeasa si procesata.

Exista o stiinta a ceaiului, asa cum exista una a cafelei? Degustatori?

C.A.: Este o ocupatie ridicata la rang de arta. Exista universitati care ofera certificari si diplome. Asemenea muncii somelierului, aceasta este rezultatul multor ani de experienta si dedicare.

Un expert poate identifica in jur de 1.500 de tipuri de ceai bazandu-se pe cele cinci simturi. Astfel, un degustator nu trebuie sa fumeze, sa nu bea alcool, nici sa consume condimente.

Scopul unei degustari de ceai este de a sesiza diferitele caracteristici ale acestuia, din diverse regiuni si culturi.

Degustatorul isi  foloseste din plin simturile: cel vizual – pentru a aprecia culoarea infuziei, cel olfactiv – pentru a o mirosi  si, bineinteles, simtul gustativ si participarea la o serie de etape, incepand cu examinarea frunzelor uscate, infuzarea acestora, examinarea bauturii, mirosirea, degustarea, analiza frunzelor dupa infuzare…

Ceaiul are, la fel ca si vinul, buchetul sau. De exemplu, ceaiurile crescute la inaltime, precum Darjeeling, se recunosc pentru aroma lor florala usor picanta.

Care e natia care consuma cel mai mult ceai?

C.A.: China este, de departe, cel mai mare consumator de ceai, dar Turcia se situeaza pe primul loc in ceea ce priveste cantitatea consumata pe cap de locuitor, apoi urmeaza Irlanda si Marea Britanie.

Care sunt efectele psihologice ale consumului de ceai? Dar efectele asupra sanatatii fizice?

C.A.: In urma unui studiu facut in Japonia, s-a constatat ca un consum moderat de ceai verde este asociat cu un nivel scazut de stres psihologic. Ei au identificat in continutul frunzelor plantei de ceai un acid aminat numit L-teanina.

Acesta traverseaza usor bariera hemato-encefalica si produce in creier un efect stimulator si antistres.

Favorizeaza si producerea undelor Alfa, induce relaxare fara somnolenta si mareste capacitatea de concentrare a creierului, capacitatea de memorare si invatare, ridica nivelul secretiei de serotonina (substanta linistitoare, care ajuta la somn) si de dopamina (substanta dinamizanta, dar nu excitanta, care este un neurotransmitator al placerii si al recompensei). In concluzie, e preferabil sa alegem ceaiul.

Beneficiile consumului de ceai verde asupra sanatatii fizice sunt dublate de influenta pozitiva pe care bautura o exercita asupra creierului.

Studii recente arata ca un consum constant de ceai verde creste randamentul memoriei si poate trata afectiuni psihice, precum dementa si schizofrenia.

Ceaiul verde contine numerosi compusi chimici naturali denumiti polifenoli. Acestia sunt antioxidanti puternici, care protejeaza de cancer si de bolile cardiace, ajuta la detoxificarea organismului, incetinesc procesul de imbatranire, reduc riscul de atac cerebral, lupta impotriva cariilor si a gingivitei, stimuleaza imunitatea si digestia etc. Acesta este un remediu miraculos, confirmat stiintific.

Care e diferenta dintre infuzie si ceai?

C.A.: Ceaiul este o bautura obtinuta prin infuzarea frunzelor uscate ale plantei Camellia sinensis; infuzia este procedura prin care se obtine ceaiul.

In functie de gradul de oxidare a frunzelor, exista mai multe tipuri de ceai: alb, verde, galben, negru si oolong (cunoscut sub denumirea de wulong sau wu long).

Camellia sinensis e o planta perena, originara din China, Tibet si partea nordica a Indiei. Planta are frunze lucioase, verde-inchis, si flori mici, albe.

Cine, in istorie, a fost un mare bautor de ceai? Si cunoscator, desigur.

C.A.: Majoritatea maestrilor asiatici – fie ei maestri zen, de qi-gong, de arte martiale, taosti etc. – au fost (unii mai sunt!) mari bautori de ceai. O sugestie pe care dorim sa o facem este legata de modalitatea de preparare a ceaiurilor.

Am auzit multe persoane afirmand ca nu le place ceaiul verde deoarece este prea amar. In general, ceaiul verde, alb, galben se prepara la 70-80 de grade C, timp de 2-3 minute, oolong la 85-90, 3-5 minute, si cel negru la 90-100 grade C, 3-5 minute.

Timpul de infuzare este foarte important, fiind diferit in functie de tipul si provenienta ceaiului. Respectand temperatura, timpul si cantitatea, ceaiul va avea un gust si o aroma imbietoare.

Foto: Ceainaria Infinitea, str. dr. Grigore Romniceanu, nr. 7, Bucuresti. www.infinitea.ro.