Ce ne garantează viața?

În ultimele săptămâni, știrile despre virus au înlocuit treptat toate celelalte informări, iar astăzi a devenit practic singurul subiect despre care se mai vorbește. Reacțiile, după cum observam din comentariile de pe Facebook, sunt dintre cele mai diverse: de la cei care paralizati de panică, trecând prin cei care se cred imuni, și până la conspirationiștii care cred intr-o o manevră a elitelor, care pregătesc Noua Ordine Mondială. Toți, sub o formă sau alta, se plâng de cât de grea și de dificilă este situația actuală.

Eu nu știu nimic despre viruși, așa că, desigur, nu îmi voi adauga părerea mulțimii celor care descoperă brusc că sunt experți în virusologie și subiecte conexe. In schimb, permiteți-mi o reflecție asupra acestor reacții.

A spune că ideograma „criză” din limba chineză însumează „pericolul” și „oportunitatea”, a devenit un frecvent clișeu motivațional.  Când ne aflăm în fața unei crize pentru care nu eram pregătiți, pericolul și inconvenientele devin evidente, în timp ce oportunitățile nu sunt la fel de clare.

Indiferent dacă ne place sau nu, indiferent ce credem despre virus, suntem obligați să rămânem în case și vom fi nevoiți să mai facem asta ceva timp de-acum înainte. Pentru unii, asta înseamnă conviețuire forțată în condiții de tensiune familială, pentru alții înseamnă să fie singuri în casă, fără vreun contact cu alte persoane. În orice caz, e o situație de blocaj, absolut nouă pentru mulți dintre noi și care va cauza multe probleme celor care se confruntau deja cu situații dificile (nu e o glumă: în Wuhan, de îndată ce autoritățile au permis din nou circulația cetățenilor, primele birouri care au fost luate cu asalt au fost cele ale avocatilor de divorț…).

In acest nou context, toti am descoperit, cu surpriză și dezamăgire, că o serie întreagă de lucruri banale pe care obișnuiam să le considerăm fireşti nu erau, de fapt, deloc aşa. Lucruri cum ar fi ieșirile pe stradă, îmbrățișarea cuiva, o întâlnire cu prietenii, mersul într-un club, vizita la medic, mersul la cumpărături. Iată că, dintr-odată, toate acestea au devenit ceva (aproape) imposibil de făcut.

Da, am descoperit că lucrurile “normale” nu sunt un “drept” şi nu sunt deloc “garantate”.

Dacă vrem să învățăm ceva din situația în care trăim, această conștientizare ar putea fi calea către un mod mai sănătos, mai matur de a vedea lucrurile. Situația actuală e dificilă și apăsătoare dar, comparativ cu alte situaţii de criză ale umanităţii în decursul istoriei, este o tragedie încă gestionabilă.

citește continuarea în ediția specială Psychologies: Împreună