Stări care ne declanșează mâncatul pe fond emoțional

Mâncatul pe fond emoțional este o problemă cu care noi, femeile, suntem obișnuite. Iată stările care ne dereglează alimentația și ce avem de făcut.

Citește și:

„Am chef să mănânc…” iar aici poate completa fiecare, după preferințe, pentru că toți am experimentat poftele într-un moment sau altul. Că ne cere organismul, sau creierul încearcă să își găsească o altă preocupare, e partea a doua.

Până la urmă și mâncatul este o activitate, iar atunci când chiar te plictisești, o felie de tort îți poate schimba dispoziția. Respectiv, tot plictisită vei fi, dar te vei simți mai bine cu asta. Sau mai vinovată? Din nou, depinde de experiențele anterioare ale fiecăreia.

Foarte puțini dintre noi pot spune că au chef de ceva anume. Dacă nu e vorba despre mai mult somn dimineața, ceva bun de mâncare sau, de ce nu, sex. În rest, poftele ni se pierd între lucrurile pe care le avem de făcut și care ne ocupă atâta timp și atenție încât uităm să ne mai întrebăm de ce avem chef.

Și în cazul mâncatului pe fond emoțional, identificăm prea repede și superficial nevoia de mâncare când, în realitate, o întrebare mai sinceră ar fi: totuși, de ce am chef? Răspunsul poate fi surprinzător, dacă îl căutăm cu atenție, și nu are nicio legătură cu ce ne oferă frigiderul sau cofetăria de la colțul blocului.

Mâncăm mai mult când sărbătorim

Evident, deja știm știrile cu oameni ajunși la urgență cu ocazia sărbătorilor. Ceva ne spune nouă că dacă tot avem sau vrem o stare bună, altă soluție mai rapidă decât mâncarea nu avem.

Dacă ne-am conecta mai mult la ceilalți, am putea evita astfel de excese. Dar, mai bine, am putea încerca să ne conectăm mai mult la noi înșine.

Chiar dacă exagerăm cu o cină la care avem ceva de sărbătorit, un astfel de „incident” rareori duce la mâncat compulsiv care se soldează cu creștere în greutate. Și multe alte probleme de sănătate aferente.

Plictiseala și singurătatea trec cu mâncare?

Două dintre stările care duc frecvent la alimentația în exces, plictiseala și singurătatea, culmea, nu trec cu multă mâncare. Focusul în astfel de situații este, de regulă, ce aș putea să mănânc ca să-mi distragă atenția?

Gândește-te la zborul cu avionul, pe durata căruia ai consumat mâncarea servită. Acasă ai fi mâncat așa ceva? Sau că ești plecată în vacanță și este o zi ploioasă. Foarte probabil vei petrece timpul prin restaurante. Măcar e o ocazie să încerci (și să exagerezi cu) bucătăria locală.

Despre cum poți păstra o alimentație sănătoasă chiar și în concedii citești aici.

Despre singurătate nu mai vorbim… De câte ori am încercat să ne alungăm tristețea cu alune, prăjituri, ciocolată sau toate laolaltă? Și totuși, din experiența noastră, știm că ne-ar fi ajutat?

Anxietatea este periculoasă

Dintre stările enumerate mai sus, care ne deteremină la excese culinare trecătoare, niciuna nu generează un comportament alimentar nesănătos precum anxietatea.

Ții minte când ai constatat că te-ai îngrășat și trebuie să slăbești? Într-o primă etapă nu ai mâncat mai mult? Asta dacă nu ai și rămas în etapa respectivă. Din cauza anxietății.

Tulburările alimentare sunt deseori generate de această stare, cronicizându-se și scăpându-ne de sub control.

Tulburarea de dispoziție duce în timp la obezitate. Studiile demonstrează că femeile cu sindrom de stres post-traumatic au riscuri crescute de a ajunge la obezitate în timp.

Ele vor crește în greutate mai mult decât femeile care au experimentat o traumă, dar nu au dezvoltat acest sindrom și mult mai mult decât restul femeilor.

Depresia, un predictor al obezității

Obezitatea, în acest caz, poate apărea la câțiva ani după debutul tulburării. Uneori, nici medicația aferentă nu ajută prea mult. Dar de cele mai multe ori, comportamentul alimentar este responsabil pentru creșterea în greutate.

Un studiu care a înrolat pacienți cu depresie clinică debutată în tinerețe, a demonstrat că, în timp, aceștia prezintă un risc mult mai mare de a ajunge la obezitate, chiar după ce episoadele de depresie au fost depășite.

Apariția întârziată a acesteia exclude, parțial, posibilitatea de a fi cauzată de medicație, întrucât aceasta fusese întreruptă cu mult timp în urmă.

Există, desigur, stări pe care le putem controla mai greu, precum depresia, și pentru care avem nevoie de tratament de specialitate și îndrumarea profesioniștilor.

Există însă și stări pe care putem învăța să le gesionăm eficient, fără să ajungem la tulburări alimentare. Nu trebuie să gândim în termeni de „predispoziție” pentru că atunci ne etichetăm singure și ne „acceptăm soarta”.

Schimbarea se face anevoie, cu efort și disconfort. Nu este foarte atrăgător să ieși la o plimbare sau să mergi la sală când creierul tău a decis că vrea ciocolată. Totodată, oboseala și lipsa de energie resimțite în urma stresului și a anxietății ne țin pe loc, departe de orice activitate fizică.

Dar dacă știi că pentru sănătatea ta fizică și mentală, mișcarea este răspunsul și nu volumul de calorii, nu merită să încerci cu pași mici să produci o schimbare? De stres nu te aștepta să dispară definitiv. Învață să îi răspunzi diferit, însă.

Foto: shutterstock.com