Copilul invata din fapte, nu din vorbe

familie, copil, educatie


Ai un copil timid pentru ca e prea grasut? Sau pentru ca se simte slab la sport ori la mate? Afla de la psihologul Cristina Alexandra Levitchi cum il poti ajuta.

Cum se poate ca un copil sa inceapa sa dezvolte complexe?
Cristiana Alexandra Le­vitchi: Complexele se transmit inconstient din generatie in generatie si sunt influentate social. Inainte de inconstientul personal, exista un inconstient de familie si colectiv – al poporului respectiv. Deseori aud in terapie ceva de genul „niciunul din familia mea nu a reusit sa…' Aceasta demonstreaza ca oamenii preiau atitudinile si comportamentul parintilor si bunicilor privitor la multe aspecte de viata. Este nevoie sa diferentiem intre complexe, sentimente si inferioritate propriu-zisa.

Conform psihoterapiei adleriene, inferioritatea este obiectiva, vizibila, masurabila (X e mai inalt decat Y). Inferioritatea este un fapt, nu o judecata de valoare. Iar sentimentul de inferioritate deja este o evaluare subiectiva, care nu e musai sa aiba legatura cu realitatea. O persoana poate fi mai scunda decat alta, insa asta nu inseamna ca cea mai scunda trebuie sa se simta inferioara fata de cealalta. Cineva poate fi inferior, fara sa se simta ca atare.

Complexul de inferioritate este o expresie comportamentala a unui sentiment de inferioritate. Cand conceptul de sine nu este pe masura idealului de sine, oamenii au sentimente de inferioritate. Eul real si eul ideal sunt, deseori, in conflict. La acest conflict contribuie cerintele sociale, asteptarile parintilor, ale societatii. In societatea noastra actuala, de pilda, o persoana slaba si inalta este acceptata mult mai usor decat una scunda si plinuta.

Modelele despre frumusete influenteaza deseori perceptia de sine a fetelor si, mai ales, a viitoarelor femei, asa cum mo­delele despre masculinitate macho influ­enteaza parerea despre sine a ba­ie­tilor si barbatilor. Astfel, societatea poate influenta foarte mult ideea despre sine a unei persoane. Spre exemplu, o credinta tipica in societatea noastra este ca, daca ai fa­cultate, „esti cineva” si, daca nu ai, esti un „nimeni”. Aceasta perceptie influenteaza multi adulti si, evident, si multi copii care isi cre­ea­za lor sau le induc altora sentimen­te si chiar complexe de inferioritate.

Care este rolul parintelui in aparitia complexelor la copii?
–  Rolul familiei (parinti, bunici) este definitoriu in structurarea (sau nu) a complexelor. Un parinte poate sa-si „respinga” copilul chiar din momentul conceperii. Daca un copil nu este dorit (de mama, tata sau bunici), el simte respingerea si, dupa nastere, poate sa dezvolte tulburari psihoemotionale si fizice mult mai acut decat daca ar fi fost asteptat si dorit. Din pacate, parintii pot crea senti­men­tul ca cel mic nu este binevenit chiar dinainte ca acesta sa se nas­ca.

Prima regula, in momentul in ca­re avem un copil, este sa ne simtim noi bine cu noi insine ca adulti, sa avem cat mai putine sentimente de inferioritate, care se pot transforma in complexe. Pentru aceasta, avem nevoie de introspectie, sau, de ce nu, putem sa mergem la dezvoltare personala, consiliere, psihoterapie.

Deseori, parintele nu suporta la copil tocmai trasatura pe care si el a avut-o cand era mic. Daca el a fost un copil timid, nu suporta ca fiul sau fiica sa fie la fel. Si, in loc sa invete el insusi tehnici de asertivitate, il cicaleste pe copil sa fie mai curajos. Asadar, exemplul personal este cea mai buna cale de a reusi. Ai dorit intotdeauna sa inveti pianul, invata tu, dar nu-l obliga pe copil sa faca pianul, daca nu isi doreste si nu ii place.

Daca un parinte nu se iubeste pe sine, nu se accepta, nu isi iubeste meseria, are o relatie proasta de cuplu, copilul va prelua totul si va face la fel, indiferent ce ii va spune parintele. Copilul invata din exemple, nu din vorbe. Invatati dumneavoastra mai intai sa faceti fata emo­tiilor negative si sa va rezolvati perceptiile deformate (despre sine, lume si altii), inainte de a-i cere copilului acest lucru. Cu alte cuvinte, daca nu intelegeti de ce este furios un copil si il agresati fizic si mental, este necesar sa constientizati mai intai ce se intampla in mintea si sufletul dumneavoastra, sa invatati sa va acceptati emotiile, si abia apoi sa gasiti strategia cea mai buna pentru relatia cu cel mic.

Ce tip de reactie si discurs trebuie sa abordam cand avem un copil complexat?
–  In multe cazuri din societatea romaneasca, stilul de educatie este inca plin de abuzuri psihologice, verbale si fizice – de la comparatia cu alti copii sau cu fratii, la apelative grosolane, pretentii foarte mari de la copil sau supraprotectie. Daca aveti un copil complexat, este necesar sa ii explicati ca fiecare persoana este unica si ca il acceptati si il iubiti asa cum este el. In adolescenta, de re­gula, cam nimeni nu scapa de anumite sentimente de inadecvare, care sunt firesti. In acele momente, se structureaza personalitatea, te cauti pe tine, esti labil psihoemotional.

Citește continuarea pe pagina următoare: 1 2 3
Comentează și tu
Recomandări
Nivelul de siguranță în cuplu
Nivelul de siguranță în cuplu

Oare ce înseamnă nivelul de siguranță în cuplu și cât depinde el de noi sau de celălalt? Ce impact are educația din copilărie și iubirea pe care am primit-o și cât de capabili suntem să căutăm și menținem relații de cuplu sănătoase? Aflăm din cele de urmează.

Citeste
„Divorțul este a doua cea mai dureroasă experiență din viața unui om, prima fiind moartea cuiva drag“
„Divorțul este a doua cea mai dureroasă experiență din viața unui om, prima fiind moartea cuiva drag“

Gabriela Saulea este medic, mamă și antreprenor. În urma divorțului pe care l-a traversat acum șase ani, a decis să înființeze un program unic în România, prin care să ajute persoanele care trec prin experiențele prin care a trecut și ea, în urma acestui eveniment traumatic. Ea consideră că fiecare sfârșit este un nou început, că fiecare divorț este o lecție de viață și că nicio suferință nu se întâmplă în zadar.

Citeste
De ce este important să ne iertăm părinții
De ce este important să ne iertăm părinții

Ne este greu să uităm anumite suferințe din copilărie sau anumite probleme și nemulțumiri din relația cu părinții noștri. În timp ce este firesc să recunoaștem că au greșit sau că nu ne-au oferit ceea ce aveam nevoie, este toxic să purtăm cu noi, de-a lungul vieții adulte, toate resentimentele, furia, conflictul cu cei care ne-au dat viață. Pentru binele nostru, în primul rând, este important și sănătos să știm să ne iertăm părinții.

Citeste
Copilul invata din fapte, nu din vorbe
Copilul invata din fapte, nu din vorbe

Ai un copil timid pentru ca e prea grasut? Sau pentru ca se simte slab la sport ori la mate? Afla de la psihologul Cristina Alexandra Levitchi cum il poti ajuta.

Citeste
10 reguli ale educației de gen, pentru părinți și copii
10 reguli ale educației de gen, pentru părinți și copii

Băieții se joacă cu mașinuțele, fetele cu păpușile, ei poartă bleu și ele roz. Băieții sunt duri și puternici, fetele drăguțe și feminine. Acesta este începutul, iar limitările capătă la maturitate proporții imense. Iată câteva reguli ale educației de gen. Reguli sănătoase!

Citeste
Care este scopul real al căsătoriei
Care este scopul real al căsătoriei

Ne căsătorim pentru că îl iubim pe celălalt, pentru că asta credem că ne aduce fericirea sau un statut social? Descoperă scopul real al căsătoriei. Probabil că nu te gândeai la asta…

Citeste