Iubirile care dor: Teama de abandon, terenul fertil al relațiilor toxice
Când trăiești cu teama de abandon, relațiile tale vor fi preponderend guvernate de această anxietate. Alegerile nesănătoase se transformă în relații toxice, iar emoțional, nu faci decât să îți adâncești suferința.
Citește și:
Cum ne sunt utile emoțiile negative
Iubirile care dor: acceptarea propriilor emoții și sentimente
Este dificil de crezut că atunci când trăiești cu teama de a fi abandonat cauți, alegi, ești atrasă de persoane care îți vor întări aceasta anxietate. Dar inconștient, această teamă rămâne ancorată în copilărie, când, neprimind ceea ce aveai nevoie, ai fost programat să o duci cu tine toată viața.
Totodată, la maturitate, fără a conștientiza în continuare propiile acțiuni sau drumul ales, vei căuta parteneri pe modelul celor care te-au handicapat emoțional, fie pentru a le cere iubirea ce ți-a fost refuzată în copilărie, fie pentru a vindeca o relație a trecutului, fie din credința falsă că nu meriți mai mult.
Ideal ar fi să analizăm această suferință a noastră și să o acceptăm ca făcând parte din noi.
Identificând-o corect, vom putea să o reperăm de câte ori apare, mascându-ne nevoile reale, crescându-ne anxietatea, determinându-ne să luăm decizii păguboase pentru noi.
Aici, un foarte bun exemplu, este vorba (bună de evitat) „rău cu rău, dar mai rău fără rău.”. Nu există situație care să justifice acceptarea toxicității unei relații și nici iubire care să răzbată prin meandrele unui parteneriat dureros.
Nu există justificare pentru tolerarea suferințelor emoționale, pentru acceptarea propriei neîmpliniri sau excluderea nevoilor și dorințelor personale.
Atunci când „iubești” un partener care nu doar nu îți oferă ce ai nevoie, ba din contră, îți face mai rău, nu trăiești un sentiment înălțător și pur, ci o lipsă de iubire a propriei persoane. Iar dacă tu demonstrezi că nu te poți iubi, cine să facă asta în locul tău?
Iubirea de sine nu este semn de egoism. Iubirea de sine înseamă inclusiv acceptarea suferinței provocate de o despărțire, pentru o șansă mai bună pentru tine pe termen lung.
Înseamnă să îți accepți greșeala (spre exemplu, de a alege partenerul nepotrivit) și de a te întoarce către tine și ce nevoi ai tu.
În primul rând, pentru că în viața asta ai întâi o datorie față de tine, iar apoi față de alții. Indiferent de programările defectuoase sau chiar traumatizante primite din copilărie, fiecare dintre noi merită vindecare.
Iar primul pas către iubirea de sine este acela de a căuta ajutor și de a accepta că îl meriți.
Teama de abandon poate fi depășită, controlată, integrată ca parte a trecutului personal. Are vindecare în relații sănătoase, hrănitoare, securizante.
Dar, înainte de toate, tu ești cel sau cea care are nevoie de îndrumare către acceptarea acestei traume, integrarea ei și recunoașterea efectelor pe care le are asupra vieții tale.
Foto: shutterstock.com
