Iubirile care dor: acceptarea propriilor emoții și sentimente

Cu toții am avut parte de iubiri dureroase, fie pe parcursul unei relații, fie din nerealizarea ei, fie ulterior, după o despărțire. În toată această dinamică a suferinței, un rol important pentru vindecare, îl joacă acceptarea propriilor emoții și sentimente.

Citește și:

Cum îți poți folosi propria nesiguranță în avantajul tău

Muncești mult și nu ai timp de viață personală? S-o crezi tu!

Atunci când ne confruntăm cu sentimente și emoții negative, deseori prima reacție este aceea de a le îndepărta, de a le depăși, de a ne putea vedea în continuare de viața noastră.

Dar vindecarea nu este posibilă în absența acceptării. Iar soluția, oricât de dureroasă pare, este acceptarea a ceea ce simțim, confruntarea cu propriile emoții și sentimente, acordarea de timp în care să stăm, pur și simplu, cu ceea ce simțim.

Suferința din iubire este acută pentru că o investim cu multe așteptări și nevoi și dorințe de împlinit. Iar dacă avem parte de un eșec, uităm că avem în continuare aceleași nevoi, așteptări și dorințe, și cădem pradă deznădejdii de a nu (mai) avea un reper care să ni le satisfacă: un altul.

Este incontestabilă nevoia noastră de a fi iubiți, apreciați, valorizați, acceptați pentru ceea ce suntem de către un altul. Dar, deseori, în plan secundar, negăm importanța rolului pe care îl jucăm noi în relația cu noi înșine. Respectiv, tu cât te iubești pe tine?

Acceptarea sentimentelor negative și, în special, disocierea lor de povestea care le însoțește este un pas important către cunoașterea de sine. Emoțiile negative sunt potențate de scenariile din mintea noastră.

Ajungem să vrem să uităm povestea, să ne-o scoatem din minte, să ne preocupăm cu altceva, doar pentru a nu mai simți ceea ce deja simțim.

Dacă am pune pe un raft povestea și ne-am concentra asupra emoției? Dacă ne-am permite să o trăim, să o acceptăm ca fiind a noastră, parte din noi, și să o eliberăm treptat?

Este un exercițiu pe care îl putem repeta zilnic, într-un moment de liniște, în care ne acordăm timp de calitate nouă însene.

Simte emoția copleșitoare, concentrează-ți atenția asupra stomacului, pieptului sau locului în care simți presiunea provocată de ea.

Îndreaptă-ți respirația către acel loc. Simte tot ceea ce simți. Permite-ți să privești cu îngăduință emoția, fără a o eticheta: e vina mea, e vina altuia, e provocată de x eveniment, e negativă, e neplăcută, etc. Las-o, pur și simplu, să fie și atât.

Apoi integreaz-o în tot ceea ce te reprezintă pe tine. Ai și emoții plăcute și neplăcute, nu? Toate laolaltă te reprezintă pe tine.

Acceptarea acestora este primul pas către vindecarea reală. Înțelegerea situațiilor prin care treci, pornește cu acceptarea acestor emoții, deseori copleșitoare.

Iubrea nu doare. Durerea vine din alegeri greșite, așteptări nerealiste și necunoaștere de sine. Vine din lipsa iubirii de sine. Iar vindecarea, nu începe niciodată cu celălalt, cu repararea lui ci cu a ta.

De Iulia Barca, psiholog

Foto: shutterstock.com

Comentează și tu
Recomandări
Tulburarea obsesiv-compulsivă din perspectiva psihanalitică
Tulburarea obsesiv-compulsivă din perspectiva psihanalitică

Tulburarea obsesiv-compulsivă sau OCD-ul despre care am tot auzit este o tulburare ce are la bază conflictul de ambivalență, adică conflictul dintre dragoste și ură. De el se leagă și dorința de control, încăpățânarea sau avariția.

Citeste
Cum să nu te lași controlată de emoții puternice
Cum să nu te lași controlată de emoții puternice

Oare este posibil să nu te lași controlată de emoții puternice? Psihologul Irina Doiciu ne dă câteva indicii despre cum ne putem gestiona propria impulsivitate.

Citeste
Cum ne explicăm impulsivitatea
Cum ne explicăm impulsivitatea

Impulsivitatea este definită ca o lipsă de stăpânire de sine, o predispoziție pentru acțiuni rapide și neplanificate ca răspuns al unui stimul intern sau extern, fără analiza consecințelor asupra ta sau a celorlalți. Sună complicat?

Citeste
Iubirile care dor: acceptarea propriilor emoții și sentimente
Iubirile care dor: acceptarea propriilor emoții și sentimente

Cu toții am avut parte de iubiri dureroase, fie pe parcursul unei relații, fie din nerealizarea ei, fie ulterior, după o despărțire. În toată această dinamică a suferinței, un rol important pentru vindecare, îl joacă acceptarea propriilor emoții și sentimente.

Citeste
Compasiunea: Cum să ai o relație sănătoasă cu tine și cei din jurul tău
Compasiunea: Cum să ai o relație sănătoasă cu tine și cei din jurul tău

În primul rând, compasiunea nu are nicio legătură cu mila. Mila față de ceilalți ne plasează într-o poziție de superioritate și nu conține nicio empatie. Mesajul ei este mai degrabă „uite ce ți s-a întâmplat – mie nu mi se poate întâmpla, eu nu mă văd în postura ta.”. Mila față de sine, ne poate plasa într-un rol de victimă „săracul de mine, uite ce am pățit, nu am ce să fac”. Lipsa compasiunii ne îndepărtează de noi înșine, dă mai tare volumul criticului interior, iar față de ceilalți ne amorțește emoțional, blocând relațiile hrănitoare, benefice.

Citeste
De ce sunt necesare regulile pentru setarea de obiective
De ce sunt necesare regulile pentru setarea de obiective

Nu cred că este dificil pentru cineva să își seteze un obiectiv. De regulă, acest lucru începe cu „eu vreau să…” și iată, ne-am setat un obiectiv. Sau nu? Oare este suficient să vrem ceva? Din experiența noastră de viață știm că odată ce am spus că „vrem să…” am și făcut acel lucru? Am atins acel obiectiv? Sau, undeva, pe parcurs, ne-am poticnit, am găsit scuze și motive pentru a amâna împlinirea lui, am dat vina pe factori externi sau ni s-a diminuat motivația internă, am clacat și am abandonat?

Citeste