Cum îți poți folosi propria nesiguranță în avantajul tău

Suntem familiarizate cu sentimentul de nesiguranță și știm deja că, deseori, ne împiedică să obținem ceea ce vrem. Nesiguranța poate însemna neîncredere în noi însene, o stimă de sine scăzută și ne poate face vulnerabile. Iată cum să o folosim în avantajul nostru.

Citește și:

Muncești mult și nu ai timp de viață personală? S-o crezi tu!

Nimeni nu este responsabil pentru furia ta

Folosește-ți imaginația

În orice proces de transformare, imaginația are un rol extrem de important, pentru că îți permite să ieși din cotidian și să îți lași creativitatea să își spună cuvântul.

De cele mai multe ori, în imaginația noastră totul este permis, greșelile se repară în alte moduri decât în realitate și acțiunile noatre sunt cele pe care ni le dorim cu adevărat.

Dacă îți permiți să te imaginezi pe tine încrezătoare în propria persoană, cu mai mult curaj și cu o atitudine mai pozitivă, vei vedea că nesiguranța nu va fi acolo.

 

Fii mai conștientă

De cele mai multe ori, suntem atât de prinse în rutina de zi cu zi, încât facem anumite lucruri în mod inconștient. Vărsăm o ceașcă de cafea pe rochie, uităm să dăm un telefon important și tot așa.

Dacă în loc să ne enervăm pe situație, am conștientiza momentul respectiv, ne-am relaxa și am zâmbi, lucrurile respective și-ar pierde din intensitate și a deveni mai încrezătoare în acțiunile noastre.

 

Înfruntă-ți negativismul

De cele mai multe ori, avem tendința să punem negativismul în fața unei atitudini pozitive. De câte ori ți-ai repetat singură „Nu cred că pot să fac asta' sau „Nu cred că e de mine'?

Data viitoare când vei fi tentată să gândești negativ, fă-ți curaj să fii optimistă. Vei vedea că va fi greu, va fi provocator să îți înfrunți gândurile, dar vei fi și mai mulțumită o data ce îți vei înfrunta teama de a fi optimist.

Foto: shutterstock.com

Comentează și tu
Recomandări
Tulburarea obsesiv-compulsivă din perspectiva psihanalitică
Tulburarea obsesiv-compulsivă din perspectiva psihanalitică

Tulburarea obsesiv-compulsivă sau OCD-ul despre care am tot auzit este o tulburare ce are la bază conflictul de ambivalență, adică conflictul dintre dragoste și ură. De el se leagă și dorința de control, încăpățânarea sau avariția.

Citeste
Cum să nu te lași controlată de emoții puternice
Cum să nu te lași controlată de emoții puternice

Oare este posibil să nu te lași controlată de emoții puternice? Psihologul Irina Doiciu ne dă câteva indicii despre cum ne putem gestiona propria impulsivitate.

Citeste
Cum ne explicăm impulsivitatea
Cum ne explicăm impulsivitatea

Impulsivitatea este definită ca o lipsă de stăpânire de sine, o predispoziție pentru acțiuni rapide și neplanificate ca răspuns al unui stimul intern sau extern, fără analiza consecințelor asupra ta sau a celorlalți. Sună complicat?

Citeste
Cum îți poți folosi propria nesiguranță în avantajul tău
Cum îți poți folosi propria nesiguranță în avantajul tău

Suntem familiarizate cu sentimentul de nesiguranță și știm deja că, deseori, ne împiedică să obținem ceea ce vrem. Nesiguranța poate însemna neîncredere în noi însene, o stimă de sine scăzută și ne poate face vulnerabile. Iată cum să o folosim în avantajul nostru.

Citeste
Compasiunea: Cum să ai o relație sănătoasă cu tine și cei din jurul tău
Compasiunea: Cum să ai o relație sănătoasă cu tine și cei din jurul tău

În primul rând, compasiunea nu are nicio legătură cu mila. Mila față de ceilalți ne plasează într-o poziție de superioritate și nu conține nicio empatie. Mesajul ei este mai degrabă „uite ce ți s-a întâmplat – mie nu mi se poate întâmpla, eu nu mă văd în postura ta.”. Mila față de sine, ne poate plasa într-un rol de victimă „săracul de mine, uite ce am pățit, nu am ce să fac”. Lipsa compasiunii ne îndepărtează de noi înșine, dă mai tare volumul criticului interior, iar față de ceilalți ne amorțește emoțional, blocând relațiile hrănitoare, benefice.

Citeste
De ce sunt necesare regulile pentru setarea de obiective
De ce sunt necesare regulile pentru setarea de obiective

Nu cred că este dificil pentru cineva să își seteze un obiectiv. De regulă, acest lucru începe cu „eu vreau să…” și iată, ne-am setat un obiectiv. Sau nu? Oare este suficient să vrem ceva? Din experiența noastră de viață știm că odată ce am spus că „vrem să…” am și făcut acel lucru? Am atins acel obiectiv? Sau, undeva, pe parcurs, ne-am poticnit, am găsit scuze și motive pentru a amâna împlinirea lui, am dat vina pe factori externi sau ni s-a diminuat motivația internă, am clacat și am abandonat?

Citeste