Nimeni nu este responsabil pentru furia ta

Ții minte ultima dată când te-ai înfuriat? Realizezi că furia ta are la bază cam aceleași motive? De regulă dăm vina pe alții, pe situații sau, mai rău, pe noi însene. Dar asta nu ne scapă de furie. Iată cum putem să o înțelegem.

Citește și:

Muncești mult și nu ai timp de viață personală? S-o crezi tu!

Efectul martorului sau al spectatorului

În primul rând, furia este o emoție firească, normală. Așa cum este firesc să fii exaltat, fericit, bucuros, încântat, este firesc să fii și trist, furios, supărat. Până la urmă, fără aceste emoții negative, cum le-am recunoaște și aprecia pe celelalte.

Cum am înțelege ce simțim în legătură cu o situație sau o persoană și cum am reuși, altfel, să ne cunoaștem mai bine pe noi însene?

Dar furia ta nu este și nu va fi niciodată responsabilitatea altcuiva. Nu persoana x este de vină că te-ai înfuriat ci modul în care tu ai procesat intern situația respectivă.

Poate o prietenă bună, într-un moment prost al ei, te va repezi la telefon. Poți înțelege că este vorba despre ea, nu despre tine, te poți închide în tine simțindu-te dată la o parte sau te poți înfuria pe acest comportament al ei.

Mai mult, dacă alegi opțiunea din urmă, îți vei aminti cu siguranță și alte situații în care ai fost nemulțumită de comportamentul ei.

Este un exemplu simplu și ușor de analizat: ea avea o zi proastă, o poți întreba dacă o poți ajuta cu ceva și te poți detașa în caz că răspunsul este „nu'. Cu toții avem zile proaste și fiecare reacționăm diferit.

Când ne simțim provocați, deseori ni se pare mai simplu să acționăm în baza emoției simțite: furia se cere exprimată.

În practică, pe moment, este greu să ne imaginăm cum ar arăta răspunsul asertiv. Motiv pentru care este recomandat să facem aceste exerciții când suntem calme și putem analiza situațiile care se repetă și care ne provoacă furie.

În primul rând, trebuie să ne întrebăm de ce simțim furie? În spatele ei se află, de regulă, o nevoie sau dorință nesatisfăcută, pe care nu știm să o exprimăm sau pe care ne este teamă să o susținem.

Atunci când ne susținem nevoile, când știm să le exprimăm și acceptăm că satisfacerea lor ține, în primul rând, de noi însene, putem provoca o schimbare a relației/situației în care ne aflăm.

Chiar dacă ținând cont de noi însene, vom fi mai fericite și mulțumite pe termen lung, schimbările sunt anevoioase, tentația de a aluneca în vechiul tipar este mare, iar riscurile de a pierde o relație sau o oportunitate sunt mari. Toate acestea ne sperie, firesc, chiar mai mult decât reacțiile noastre la furie.

Avem nevoie de această schimbare, oricât ne temem de ea, întrucât doar astfel afirmăm cu adevărat cine suntem, ne păstrăm autenticitatea și contribuim la starea noastră de liniște și la satisfacția personală.

Emoțiile ne aparțin. Chiar dacă investim o altă persoana cu „vină' pentru declanșarea lor, controlul este la noi, nu la celălalt.

Așadar, este recomandat să învățăm să ne manifestăm asertiv furia dar, mai ales, să ne întrebăm ce anume ne-a adus în punctul în care o simțim atât de acut și copleșitor. De acolo, vor porni și răspunsurile, dar și soluțiile.

Foto: shutterstock.com

Comentează și tu
Recomandări
Tulburarea obsesiv-compulsivă din perspectiva psihanalitică
Tulburarea obsesiv-compulsivă din perspectiva psihanalitică

Tulburarea obsesiv-compulsivă sau OCD-ul despre care am tot auzit este o tulburare ce are la bază conflictul de ambivalență, adică conflictul dintre dragoste și ură. De el se leagă și dorința de control, încăpățânarea sau avariția.

Citeste
Cum să nu te lași controlată de emoții puternice
Cum să nu te lași controlată de emoții puternice

Oare este posibil să nu te lași controlată de emoții puternice? Psihologul Irina Doiciu ne dă câteva indicii despre cum ne putem gestiona propria impulsivitate.

Citeste
Cum ne explicăm impulsivitatea
Cum ne explicăm impulsivitatea

Impulsivitatea este definită ca o lipsă de stăpânire de sine, o predispoziție pentru acțiuni rapide și neplanificate ca răspuns al unui stimul intern sau extern, fără analiza consecințelor asupra ta sau a celorlalți. Sună complicat?

Citeste
Nimeni nu este responsabil pentru furia ta
Nimeni nu este responsabil pentru furia ta

Ții minte ultima dată când te-ai înfuriat? Realizezi că furia ta are la bază cam aceleași motive? De regulă dăm vina pe alții, pe situații sau, mai rău, pe noi însene. Dar asta nu ne scapă de furie. Iată cum putem să o înțelegem.

Citeste
Compasiunea: Cum să ai o relație sănătoasă cu tine și cei din jurul tău
Compasiunea: Cum să ai o relație sănătoasă cu tine și cei din jurul tău

În primul rând, compasiunea nu are nicio legătură cu mila. Mila față de ceilalți ne plasează într-o poziție de superioritate și nu conține nicio empatie. Mesajul ei este mai degrabă „uite ce ți s-a întâmplat – mie nu mi se poate întâmpla, eu nu mă văd în postura ta.”. Mila față de sine, ne poate plasa într-un rol de victimă „săracul de mine, uite ce am pățit, nu am ce să fac”. Lipsa compasiunii ne îndepărtează de noi înșine, dă mai tare volumul criticului interior, iar față de ceilalți ne amorțește emoțional, blocând relațiile hrănitoare, benefice.

Citeste
De ce sunt necesare regulile pentru setarea de obiective
De ce sunt necesare regulile pentru setarea de obiective

Nu cred că este dificil pentru cineva să își seteze un obiectiv. De regulă, acest lucru începe cu „eu vreau să…” și iată, ne-am setat un obiectiv. Sau nu? Oare este suficient să vrem ceva? Din experiența noastră de viață știm că odată ce am spus că „vrem să…” am și făcut acel lucru? Am atins acel obiectiv? Sau, undeva, pe parcurs, ne-am poticnit, am găsit scuze și motive pentru a amâna împlinirea lui, am dat vina pe factori externi sau ni s-a diminuat motivația internă, am clacat și am abandonat?

Citeste