Revenirea la întâlniri după o lungă pauză. Ghid pentru o relaționare sănătoasă!
Unora, pauza dintre relațiile amoroase ne priește și ne ajută să definim mai clar cine suntem, ce ne dorim. Altora, această singurătate le creează disconfort. Timpul petrecut cu sine este esențial, dar dorința de a avea o nouă relație de cuplu după o pauză, aduce cu sine o serie de provocări. Iată ce avem de făcut.
Multe dintre relațiile de azi nu trec testul timpului și, fie că ne place sau nu, ne regăsim din nou în postura căutării unui nou partener.
Desigur, lipsa de durabilitate a unui cuplu nu este niciodată vina exclusivă a celuilalt, ci poartă cu sine și propria amprentă: cum am ales un partener, cum am gestionat problemele, cât de bine ne cunoaștem pe noi însene și propriile nevoi și așteptări în cuplu.
Pauza dintre relațiile amoroase este o perioadă de regenerare emoțională, o mai bună apropiere de sine și reconstruire a disponibilității și dorinței de a fi parte dintr-un cuplu.
Cât va dura, depinde de fiecare, însă revenirea pe terenul întâlnirilor amoroase poate ascunde mici capcane. Despre acestea și (re)abordarea sănătoasă a iubirii am stat de vorbă cu psihologul Mariejeanne Rizea.
Sunt sănătoase pauzele dintre relații? Cât timp este recomandat să rămânem în pauză și care sunt riscurile pentru viitoarele abordări romantice atunci când pauza este… prea lungă?
Mariejeane Rizea: Dragostea nu este un sprint, ci un maraton. Și, ca în orice proces de cursă lungă, pauzele de respirație sunt esențiale. Teoria spune că experimentăm trei sau patru mari iubiri într-o viață.
Este clar că, între aceste etape, a te distanța de iubirea monogamă și a te reapropia și recuceri pe tine și întreaga ta ființă este esențial și recomandat.
Cu atât mai mult, cu cât relația s-a încheiat în mod negativ și fără un proces de closure. Vindecarea de orice traumă începe cu această pauză dedicată în exclusivitate propriei persoane.
Ție – ca identitate nouă, marcată de pierdere; ție – ca proces de recuperare și reîntregire a unui nou eu; ție – ca proiecție a unui viitor partener, ce a conștientizat resursele necesare pentru a relaționa optim și complet.
Citește și:
Ce este adevăratul romantism: curiozitatea față de lumea partenerului tău
Bărbatul întreținut: profitor sau circumstanțe?
Fără pauză, funcționăm pe pilot automat, nu ne acordăm timpul necesar să gestionăm și să procesăm emoțiile, stările, efectele la nivel emoțional, fizic și psihic și nu folosim experiența complexă a relaționării pentru a evolua și a crește ca individ.
Nu există neapărat o pauză prea lungă. Pentru că suntem unici și fiecare se vindecă și trăiește diferit. Poate dura o săptămână sau trei ani.
Pentru fiecare, ritmul este corelat cu intensitatea emoțională, cu modul de finalizare a relației, cu procesul de conștientizare și vindecare.
Există, însă, un risc al unei pauze prea îndelungate și al scufundării într-o dulce singurătate. Devine prea dulce și anulează posibilitatea întâlnirii cu celălalt.
Nu suntem condiționați biologic să funcționăm singuri, ci conectați, astfel că o distanța semnificativă poate duce la o disociere emoțională, care, cu timpul, devine o retragere voluntară din sfera relațională.
Cea mai mare pierdere nu este capacitatea de a iubi (pe aceasta ne-o păstrăm atâta timp cât suntem vii), ci încrederea în faptul că merităm să fim iubiți și că avem ce să oferim unui partener adecvat.
Putem pierde încrederea în noi și în diversitatea noastră emoțională, în posibilitatea infinită pe care iubirea ne-o oferă de a ne exprima și a fi văzuți și acceptați pentru ceea ce suntem.
Fără această încredere, ne anulăm șansa de a întâlni acea persoană alături de care să construim și să trăim frumos.
Cum știm că suntem pregătite pentru dating? Este suficient să ne dorim acest lucru sau ar fi recomandat să ne analizăm motivele și deschiderea reală față de un nou posibil partener?
M.R.: Suntem pregătiți pentru orice experiență atunci când am eliminat credințele limitative inconștiente, care ne blochează în experimentarea ei.
Revin la procesul de gestionare și analiză, pentru că acolo este, de fapt, mecanismul care ne dă forța, deschiderea reală către iubire, activarea resurselor care pot transforma o simplă relație într-o poveste de viață.
Nu cred în teoria americană a motivației, în „dacă îți dorești suficient de tare, reușești orice“, dacă ar fi așa, lumea ar fi plină de oameni de succes, și cabinetele de terapie ar fi goale.
Pentru Camil Petrescu, iubirea era un proces de autosugestie și chiar dacă sună dur, realitatea este că totul începe cu modul în care suntem dispuși să ne privim, să ne descoperim, să ne dezvăluim noi, nouă, în primul rând, și celorlalți ulterior, fără filtre și bariere.
Oglinda prin care ne analizăm deciziile, sentimentele, acțiunile are nevoie de această pauză, dar, la finalul ei, drumul ar trebui să fie mai clar.
Suntem pregătiți să ne conectăm la ceilalți în orice clipă, tânjim mereu după această apropiere și intimitate și doar ne folosim de diverse distrageri pentru a-i atenua chemarea.
Însă dorința și capacitatea de a iubi se activează atunci când îți oferi permisiunea să fii iubit pentru cine ești și pentru că ți-ai clarificat ce fel de partener însemni și ce ești dispus să oferi și să primești, în egală măsură.
Este o muncă cu tine, care a început cu pauza, trece prin ea, dar nu are un deadline. O relație nouă este doar un loc de joacă proaspăt, unde îți exersezi ceea ce ai descoperit despre tine. Și doar tu alegi când ești pregătit pentru acest moment.
Ce așteptări nesănătoase pot să apară după o lungă pauză în relațiile amoroase?
M.R.: O perioadă prea lungă de redescoperire a propriei identități poate însemna chiar ajustarea la nivel perceptiv a definiției iubirii și a parteneriatului.
Poate șlefui dorința de a găsi un partener ideal, neconectat la realitatea concretă, poate conduce la o idee fantezistă asupra vieții de cuplu și poate creiona așteptări imposibile de la persoana iubită.
Rezistențele astfel create și care sunt cauzate de o obișnuință prea mare cu propriul context existențial, nu vor permite unei alte persoane să inițieze întâlnirea cu tine.
Luptăm atât de mult să ne creăm o identitate socială dezirabilă, pe care, de fapt, dorim ca persoana de lângă noi să o deconstruiască și să ne vadă așa cum suntem în realitate.
Dar nu permitem celuilalt să facă acest pas, fie din frică, fie din credința că vom suferi din nou. Timpul petrecut în pauză cu tine este un timp de regenerare, de reconversie emoțională și psihică, dar nu trebuie să fie o construcție implacabilă sau o fortăreață.
Din contră, trebuie să activeze în noi capacitatea de dăruire, de iubire necondiționată, de empatie și acceptare a alterității celuilalt, alături de care îți permiți să te reconstruiești.
Nu tot ceea ce noi considerăm că ne este benefic în singurătate poate avea aceste rezultate. Desigur, ne place să avem libertatea de a ne gestiona timpul și activitățile cum ne dorim, să nu ne îngrădească nimeni exprimarea, să nu ne impună un punct de vedere și o voință diferite.
Dar să nu uităm că iubirea și relația de cuplu – cel puțin în varianta monogamă – înseamnă încă o apropiere bazată pe emoții, încredere, deschidere, flexibilitate, dar și pe capacitatea de a renunța, de a negocia, de a face un compromis sănătos, când este necesar, de dragul relației. Nesănătos este să consideri că ești prioritar în relație și să nu oferi acesteia șansa să existe.
Ce presiuni sunt de evitat, atât asupra noastră, cât și asupra noului partener, atunci când revenim la dating?
M.R.: Revenirea la o viață romantică poate activa și o gamă variată de frici inconștiente cu care intrăm automat în relații. Dacă nu ne-am debarasat de ele printr-o analiză, se vor relua într-un tipar ciclic.
Este esențial să conștientizezi faptul că, dacă îți dorești ceva diferit, este nevoie să acționezi în aliniament cu valorile și principiile tale de viață, dar în mod diferit față de ce ai făcut în precedenta relație.
Uneori, micile schimbări produc diferențe majore. Este ușor de căzut în capcana de a te supraproteja, de a nu te lăsa văzut, de a cere de la partener să fie tot ceea ce îți trebuie ție, de a munci dublu la relație de frică să nu o pierzi, de a-ți supune partenerul la teste imposibile, de a supraanaliza sau a te disocia emoțional…
Toate acestea sunt mecanisme de protecție achiziționate anterior și de care este bine să fim conștienți. Poate că nu am reușit să lucrăm la aceste aspecte în totalitate, dar, atunci când intrăm într-o relație nouă, este bine să știm cine suntem, cu ce bagaj venim și să discutăm cu partenerul nostru despre ce așteptări există deja și cum construim împreună diferit.
Nu sunt un fan al comunicării excesive în cuplu, dar, în această situație, a vorbi și a stabili clar dinamica de cuplu, așa cum o înțeleg partenerii, este cel mai important pentru a elimina aceste presiuni inutile.
Care sunt pașii necesari și atitudinea recomandată când îți dorești, după o pauză îndelungată, un nou partener de cuplu?
M.R.: Nu există o rețetă general valabilă, așa cum nu există succesul garantat al unui manual de instrucțiuni. Putem folosi aceleași instrumente și să cântăm diferit aceeași melodie. La fel este și în iubire.
Contează să ne propunem să inițiem o relație, să ne asumăm responsabilitatea pentru cine suntem, să dezvoltăm un mindset de deschidere și curiozitate față de celălalt, să acționăm concret prin experimentarea celor mai variate situații sociale, să vedem dragostea ca pe un joc, nu ca pe o condiție pentru fericire sau o neputință.
Să alegem conștient un tip de partener bazat pe informațiile aflate despre noi în relațiile trecute, să fim conștienți de ce avem de oferit și de faptul că suntem suficient de buni și merituoși doar pentru că existăm.
Că merităm să fim iubiți doar pentru că suntem oameni, iar ceea ce ne oferă această unicitate se traduce exact prin puterea de iubi, de a oferi și de a accepta necondiționat ca o altă persoană să facă parte din călătoria minunată în doi.
Mariejeane Rizea este psiholog clinician, consilier specializat în terapia de cuplu, copil, familie, tel.: 0744.817.136
Foto: Shutterstock
