Argument

Fiecare muritor este un candidat la fericire, deși fericirea este greu de definit, dificil de realizat și foarte greu de păstrat. Ce presupune să fii fericit? Să fii bogat, sănătos, tânăr și puternic? Asta înseamnă că cei săraci, bolnavi, bătrâni și anonimi nu pot fi fericiți, însă realitatea dovedește contrariul.

Suntem îndemnați să ne bazăm fericirea pe împrejurările vieții și condițiile exterioare, dar cum ar fi să ne creăm fericirea din modul în care percepem, gândim, acționăm? Cum ar fi să alegem să fim fericiți privind lumea din jurul nostru nu egocentrist, la persoana întâi „eu, mie, pe mine”), ci altruist, deschis către semeni? Suntem plămădiți să căutăm fericirea, nu doar să ne bucurăm de ea, ci să o dorim tot mai mult.

Psihologul Martin Seligman a spus că fericirea este compusă din trei elemente: plăcerea, integrarea şi semnificaţia. Plăcerea se referă la sentimentele pozitive ale omului. Integrarea se referă la capacitatea de a interacționa conform dorințelor fiecărui individ cu cei din jurul său. Semnificația este puterea omului de a da sens și valoare acţiunilor lui. Psihologul Sonja Lyubomirsky a propus o altă explicație. Fericirea depinde în proporţie de 50% de genele noastre, 40% depinde de propriile noastre acţiuni și doar în proporție de 10% depinde de circumstanțele vieții.

Toți ne dorim să avem o viață fericită și la fel ne dorim și pentru oamenii pe care îi iubim. În realitate, însă, nu facem din fericire o prioritate, nici la nivel personal, nici al societății. Poate că nu suntem conștienți, dar acțiunile și alegerile pe care le facem ne influențează starea de fericire. Ceea ce ne face fericiți are mai puțin legătură cu banii sau cu bunurile dobândite și mai mult cu atitudinea față de ceilalți și relațiile pe care le avem cu ei. Fericirea suntem noi, imaginea noastră dezbrăcată de orgolii, ambiții, încrâncenări. Fericirea nu galopează nebună pentru a ține pasul cu dezvoltarea tehnologică, ci așteaptă răbdătoare până la un punct să ieșim din bula tehnologică a izolării care ne promite totul, dar doar în format virtual. Fericirea trebuie deosebită radical atât de bucurie, cât și de plăcere. Fericirea are, într-adevăr, în comun cu ele o caracteristică, și numai una: faptul că persoana care a avut parte de ea o va dori din nou.

Un studiu interesant a fost realizat de Bernard Rimland, directorul Institutului pentru Cercetarea Comportamentului Copilului. Rimland a descoperit că „cei mai fericiți oameni sunt cei care îi ajută pe ceilalți.” În clasificarea rezultatelor, Rimland a ajuns la concluzia că toţi oamenii definiți ca fiind fericiți au fost de asemenea descriși ca fiind altruiști: „Cei ale căror activităţi sunt devotate propriei fericiri şi bunăstări sunt, cel mai probabil, nefericiţi, spre deosebire de cei ale căror eforturi sunt dedicate în a-i face pe alţii fericiţi”. În concluzie, Rimland a re-afirmat adevărul pe care Biblia îl exprimase cu 2 000 de ani înainte: „Fă altora ce ai vrea să ţi se facă ţie.” (Bernard Rimland, „The Altruism Paradox”, Psychological Reports).

Citește continuarea articolului pe Revista CARIERE.