Cele ce merită să fie auzite
Zilele trecute am văzut spectacolul “Adăpostul femeilor”. Acțiunea se petrece în Turcia, dar poveștile sunt foarte prezente și în România anului 2025.
Să ne gândim …
Când o femeie divorțează în România, care sunt reacțiile părinților, soților, societății? Și dacă are și un copil? Postăm pe rețelele de socializare “It takes a village to raise a child”, dar spunem “mamă singură”. Cine a dat această denumire de “mamă singură”? Și oare chiar nu am putea face astfel încât să nu se simtă singură?
Dacă am căuta pe google “crime de onoare”, România nu ar apărea printre țările în care se practică. Dar oare aici nu există? Și, dacă există, oare în ce situații apar?
În ce măsură se regăsesc vorbele lui Jupân Dumitrache (“știi că am ambiț, țiu când e vorba la o adică la onoarea mea de familist”) în România anului 2025 și cum se transformă ele în tragedii? Avem tot mai multe cazuri de bărbați care își omoară soțiile. Cum putem opri asta? Încercăm măcar să facem ceva pentru asta?
Încă auzim expresiile
“Atâta aveai de oferit! Dacă nu mai ești virgină, nu mai ai nimic de oferit și nu o să te mai ia nimeni!”
“Ce o să spună lumea?”
“Ne-ai făcut de rușine!”
“Intrăm în pământ de rușine din cauza ta! Nu mai putem scoate capul din casă!”
“După tot ce am făcut pentru tine … așa ne răsplătești tu?”
“O să ne bagi in mormânt!”
“Să uiți că existăm! Noi pentru tine am murit!”
“Te dezmoștenim dacă faci așa ceva!”
“De la noi să nu mai aștepți niciun ajutor!”
Nu e trist că femeile încă aud asta?
Las aici aceste întrebări și, poate, la un moment dat, vom fi pregătiți să ne gândim la ele… Poate …
