5 motive pentru care simți că te îndepărtezi în relația de cuplu
Într-o relație de lungă durată, este normal să existe momente de apropiere și momente de distanțare. Uneori, însă, senzația că vă îndepărtați devine persistentă, iar intimitatea pare din ce în ce mai greu de regăsit. Esther Perel, psihoterapeută renumită pentru studiile sale despre dorință și dinamica relațională, explică această distanțare printr-o tensiune naturală între siguranță și dorință, între nevoia de stabilitate și cea de mister.
Iată cinci motive pentru care s-ar putea să simți că te îndepărtezi în relația de cuplu:
1. Prea multă siguranță, prea puțin mister
În primele etape ale unei relații, incertitudinea creează atracție. Partenerul este un teritoriu necunoscut, iar descoperirea celuilalt este captivantă. Cu timpul, însă, siguranța și previzibilitatea pot începe să sufoce dorința. Esther Perel subliniază că dorința nu trăiește în atașament excesiv, ci în spațiul dintre doi oameni, acolo unde există un strop de necunoscut. Dacă simți că v-ați îndepărtat, întreabă-te: când a fost ultima oară când ai privit partenerul dintr-o perspectivă nouă?
2. Rutina devine o capcană
Deși stabilitatea este esențială pentru o relație sănătoasă, atunci când viața de zi cu zi devine prea rigidă, conexiunea emoțională și erotică pot suferi. Dacă fiecare zi arată la fel, dacă discuțiile sunt previzibile și momentele în doi se transformă într-o obligație, atunci distanțarea devine inevitabilă. Perel propune o schimbare de perspectivă: în loc să considerăm relația ca pe ceva ce „avem,” să o tratăm ca pe ceva ce „creăm” constant.
3. Lipsa unei identități individuale
Un paradox al intimității este că, deși vrem să fim apropiați, avem nevoie și de spațiu pentru a ne dezvolta individual. Când doi parteneri devin prea fuzionali, își pot pierde atracția reciprocă. Esther Perel vorbește despre importanța de a avea o viață separată, de a menține prietenii, pasiuni și activități independente. Dorința apare din diferență, nu din fuziune. Așadar, ai grijă să îți păstrezi propria identitate, chiar și în cele mai sudate relații.
4. Evitarea conflictului
Adesea, distanțarea nu vine dintr-o ceartă mare, ci dintr-o serie de lucruri nespuse. Când evităm conflictele de teama de a nu răni sau de a nu fi respinși, ne îndepărtăm încet, fără să ne dăm seama. Perel subliniază că certurile nu sunt un semn că o relație este defectuoasă, ci că există pasiune și implicare. Discuțiile autentice, chiar și tensionate, sunt mai sănătoase decât o liniște încărcată de resentimente.
5. Absența dorinței spontane
Mulți cred că dorința ar trebui să vină de la sine, dar realitatea este că, în relațiile de lungă durată, dorința trebuie cultivată. Perel spune că dorința nu moare, ci se ascunde sub straturile de oboseală, stres, responsabilități și lipsă de joacă. Întreabă-te: când a fost ultima oară când ai creat un moment de plăcere, fără un scop anume? Uneori, distanțarea este doar o lipsă de efort conștient pentru a menține vie curiozitatea față de celălalt.
Cum reconstruiești conexiunea?
Distanțarea nu înseamnă neapărat sfârșitul unei relații, ci poate fi un semnal că este nevoie de o recalibrare. Esther Perel sugerează să readuci în relație surpriza, să creezi contexte noi în care să îți vezi partenerul dintr-o altă lumină și să redescoperi plăcerea dialogului autentic. Relațiile nu trebuie să fie un teren al posesiunii, ci un spațiu de explorare continuă.
Dacă simți că te îndepărtezi, poate nu este pentru că dragostea a dispărut, ci pentru că ai nevoie să o regăsești într-un mod nou.
