Acceptarea unei respingeri te ajută să ai relații sănătoase pe viitor

Relațiile din trecut le modelează pe cele viitoare. Iar dacă trăim un eșec, soluția nu este să îl negăm ci să îl recunoaștem. Iată de ce e importantă acceptarea pentru a avea relații sănătoase.

Citește și:

„Omul cât trăiește învață”. Este o vorbă care are o însemnătate puternică și pozitivă. Asemănătoare acestei vorbe este și aceea spusă de Nicolae Iorga: „Istoria își bate joc de cei care nu o cunosc, repetându-se”. Totuși, diferența dintre trecut și istorie este că istoria este un trecut asumat.

Problemele din istorie se aseamănă într-o anumită măsură cu cele din psihologie. Și atunci, de ce ajung unele lucruri să fie asumate, iar altele negate?

Orice eveniment perceput de o persoană este trecut prin filtrul minții. Trecând prin acest loc, el este fie modificat și acceptat, fie este împins în zona inconștientă, încet-încet deci neacceptat. Omul vede totul, dar decide ce vrea să știe că a văzut și ce uită.

Desigur, soluția cea mai bună pentru orice situație este să dai piept cu adevărul, dar uneori acesta este prea dureros.

Negarea, inamicul nostru

Dacă un eveniment este perceput ca fiind de neacceptat, el este trimis în străfundul inconștientului și ținut departe de a fi conștientizat la marea lui putere, chiar dacă este în fața ochilor noștri.

În inconștient se află toate acele amintiri încărcate cu emoții, dar care nu au avut posibilitatea să se descarce.

Un bărbat care se desparte de soția lui poate să pară de neclintit, poate să simtă că nu a fost atins deloc de divorț, dar în interiorul lui se află emoția ascunsă, care nu dispare de la sine, ci continuă să îi influențeze viața din umbră.

Modelarea prin experiențe

Pornim din copilărie cu un model principal de relaționare: cel cu părinții. Din cadrul acestei relații aflăm ce înseamnă să îți exprimi emoțiile, acestea să fie primite de o altă persoană, valorizate, să primească un sens etc., dar de asemenea, dat fiind că nu suntem perfecți, aflăm și cum este să primim un răspuns negativ, unul dureros și să ne fie ignorate stările.

Un copil care pentru prima oară îi spune mamei „te iubesc” și mama trăiește un puternic sentiment de împlinire, descoperă puterea magică a cuvintelor.

El vede că prin două simple cuvinte el își poate exprima o puternică emoție, o emoție ce este la rândul ei apreciată de mamă, care îi va răspunde pe măsură.

Astfel, învață că pe viitor, când ajunge într-o relație cu o altă persoană și trăiește sentimente asemănătoare, se poate exprima în siguranță, descărcând emoția fără a se teme că acest lucru este unul periculos.

Se presupunem că acest copil are acum 17 ani și este într-o relație în care simte dorința să spună aceste cuvinte.

El le spune, dar partenera lui se declară confuză și se retrage. Acest momentul este unul traumatic, unul care îi va schimba perspectiva pe care o are asupra relațiilor, și va avea două ieșiri: acceptarea durerii sau negarea ei.

Rolul acceptării eșecurilor

Dacă emoția este prea puternică pentru a fi stăpânită, în acel moment o mare parte a energiei emoționale va rămâne inconștientă.

El va ascunde o mare parte din emoția eșecului și își va spune că „viața merge înainte”.

Când intră în altă relație, acea energie ascunsă, lucrând în continuare, îi va șopti din umbră: „nu mai investi atât de mult în această relație pentru că vei ajunge ca în relația precedentă, în care iubirea nu a fost apreciată” sau „iubirea ta puternică a făcut să plece persoana apropiată, nu trebuie să mai iubești atât”.

Dacă eșecul este acceptat, apare acea durere emoțională pe care cu toții am experimentat-o.

Suferim după cineva, deplângem pierderea unei persoane pentru o perioadă, și apoi trecem peste, devenind și mai puternici.

Desigur, aceasta este cea mai dificilă alegere pentru că trebuie să recunoaște în primul rând o înfrângere. În primul rând trăim cu impresia că dragostea noastră nu a fost destul de bună pentru a păstra persoana aproape și pe urmă considerăm că poate și cealaltă persoană a văzut lucrurile într-un alt mod decât noi.

Aceste două drumuri pe care le-am prezentat mai sus sunt pur teoretice și nu există în realitate un drum sau un altul.

În realitate există o rețea de drumuri și prin cuvintele „te iubesc” se transmit pe lângă sentimente de dragoste multe altele.

În funcție de fiecare în parte putem transmite fie nevoi sau dorințe, fie emoții triste, controlatoare, sadice, exploratoare etc. De asemenea, nu există niciodată o descărcare completă a emoției sau o ascundere completă a ei.

Dacă ascunderea emoției ne modifică părerea despre relații fără să ne dăm seama, și descărcarea emoției face acest lucru, dar diferența este că alegerea, în a doua situație, o facem în cunoștință de cauză.

De Tiberiu Seeberger, psihoterapeut psihanalist în formare

Tel.: 0761.517.763

www.seeberger.ro

Foto: shutterstock.com