Arta comunicarii
Prea multa tacere distruge intimitatea, pana la banal. Dar si sa spui prea multe… Cum invatam sa vorbim aceeasi limba? Comunicarea in cuplu e o arta, seamana cu un dans imaginat de un coregraf talentat.
De ce este dificil
„Fiecare om, barbat sau femeie, intra in relatia de cuplu cu un bagaj important – propria istorie personala. Ea se reflecta in atitudini, comportamente, deprinderi, ritm personal, dar si prin valori personale, interese, sperante, asteptari, perspectiva asupra viitorului“, explica psihanalistul Andrei Constantinescu.
Problemele din prezent sunt, cel mai adesea, explicate de problemele trecutului. Numai ca acestea nu sunt asa de usor de scos la lumina. De aceea, comunicarea intre cei doi e esentiala. Un cuplu repeta acelasi raport cu aceleasi deficiente de comunicare pana cand reuseste sa afle ce model se ascunde in spatele acestor repetitii. Andrei Constantinescu detaliaza: „La un nivel mai profund, gasim un anumit model de iubire.
Accente care cad mai degraba pe propria persoana sau pe celalalt, cu consecinte imediate asupra sentimentului de valorizare proprie in relatia cu celalalt. Este un model construit in relatie directa cu iubirea parentala, in care se regasesc cel putin doua planuri: modelul de iubire oferit de propriii parinti, ca adulti, si modelul de iubire al copilului fata de figurile parintilor“.
De ce este important
Andrei Constantinescu arata ca „relatia de cuplu se produce la intersectia celor doua istorii prin suprapunerea elementelor comune, atunci cand unul se recunoaste in celalalt, sau prin compensare/completare, cum se intampla in cuplurile asa-zis «asortative» (cei care spun «contrastele se atrag»). Evident ca nu exista suprapuneri perfecte si nici completari perfecte, cum nu exista nici cupluri perfecte.
Exista o tensiune perpetua, care face ca lucrurile sa mearga mai departe sau sa se rupa. Relatia de cuplu este ceva de construit tot timpul in virtutea acestei tensiuni. Monotonia in viata de cuplu nu inseamna neaparat ca tensiunea a disparut.
Nu exista retete, ci exista prezenta alaturi de celalalt, fara a te pierde pe tine, exista cunoastere a celuilalt si a propriilor nevoi, exista curiozitate si exista surpriza, la fel cum exista si obisnuinte si renuntari. Nu cred ca exista exemplu mai bun decat dansul. Pentru ca dansul sa fie placut pentru amandoi protagonistii e nevoie de prezenta fiecaruia pe propriile picioare.
Atunci cand unul il strange pe celalalt in brate prea tare, miscarea ambilor este incomodata. Atunci cand unul nu se lasa destul cuprins in brate, la fel. Atunci cand unul il cara pe celalalt, care doar se sprijina, nu se cheama ca e dans, la fel cum nu este dans nici manevrarea celuilalt dupa ritmul sau scenariul unuia dintre cei doi“. A comunica inseamna a impartasi, iar impartasirea emotiilor si ideilor este exact unul dintre motivele de a fi un cuplu.
Ce trebuie facut
- Admite diferenta. Andrei Constantinescu nu ofera o reteta, ci o explicatie: „In constructia perpetua a relatiei de cuplu, barbatii si femeile au de dat lupte, iar prima – oricat de surprinzator ar suna – consta in recunoasterea diferentelor dintre cele doua sexe. «Diferit» nu inseamna «la polul opus» («Ori e alba, ori e neagra»), si nici nu inseamna «a avea» sau «a nu avea» («Totul sau nimic»). Revenind la exemplul dansului: «diferit» inseamna ca barbatul este «regizorul», iar femeia – «artista». Sunt functii diferite. Barbatul initiaza o miscare, insa lasa interpretarea proprie femeii. Gratia si supletea miscarii le apartin amandurora si se potenteaza reciproc, la fel cum se intampla si cu stangaciile sau inhibitiile. Nu sunt roluri opuse. Sunt doar diferite.“
- Nu spune tot. Pentru a comunica bine, in primul rand accepta limitele acestei comunicari. Prea multe cuvinte, chiar daca nu sunt reprosuri, invadeaza spatiul celuilalt. De asemenea, ele duc la indepartarea misterului, care e dintotdeauna sursa dorintei. Cheia nu este, deci, a spune si a intelege tot, cat mai ales convingerea ca ne-am putea spune tot si ca am putea intelege totul la partener.
- Fii receptiv la realitatea celuilalt. Daca sotia incepe imediat sa planga atunci cand sotul incearca sa exprime deschis unele probleme, cu timpul, acesta va renunta sa mai vorbeasca. Se va simti sufocat si captiv. Reciproca este la fel de adevarata.
Adaptare: Catalin D. Constantin
Foto: dreamstime.com
