Now Reading
Astazi trebuie sa provoci intalnirea

Astazi trebuie sa provoci intalnirea

Revista Psychologies

femeie, intalnire

La autonomie mare, asteptari si mai mari

Intr-adevar, in perspectiva „clasica “, traditionala, raportul de forta si de calitate intr-o pereche era mai mereu in favoarea barbatului. El era de cele mai multe ori mai matur, mai activ, mai bine pregatit profesional, mai angrenat social, ba chiar, sa nu uitam, si mai inalt. Sprijinindu-si ascensiunea in cariera si in grupurile pe care le frecventeaza pe confortul oferit acasa, el gasea in viata de familie un suport constant.

In schimb, ea, dedicata treburilor de zi cu zi, copiilor si sustinerii sotului, ajungea sa-si neglijeze tot mai mult propriile aspiratii, proiectele profesionale si hobby-urile. Cu totul invers se intampla astazi in cazul femeilor care aleg autonomia. De voie, de nevoie, lipsa unei griji permanente si afectuoase fata de el le determina sa investeasca tot mai mult in ele insele. Se pare ca lipsa vietii de cuplu (si a respon­sabilitatilor ei) creeaza disproportii intre traseele profesionale ale barbatilor si cele ale femeilor. Ele ajung la niveluri din ce in ce mai inalte si, de multe ori, burlacii se afla mai jos pe aceeasi scara a carierei.

Dar stima de sine, gama larga de preocupari si independenta financiara nu fac decat sa creasca si mai mult pretentiile ei pentru barbatul ideal. Pentru femeia independenta de astazi Fat-Frumos exista inca. El nu mai este Salvatorul, Eroul, cel care ii ofera ei viata pe care a visat-o. Printul Fermecat de astazi trebuie sa faca dovada ca se ridica la nivelul cerut de calitatile ei. Femeile din societatea moderna sunt mult mai libere sa exploreze si sa isi asume responsabilitatea unei vietii in solitudine.

Tocmai de aceea, asteptarile pentru barbatul ideal cresc si ele. Mirela, 31 de ani, lucreaza de patru ani intr-o corporatie: „Nu inteleg de ce as face rabat de la valorile mele. Ma intretin singura, sunt sociabila, ma ingrijesc, sunt curtata, am prieteni, am tot felul de hobby-uri, ies des in oras. De ce sa cer mai putin? Mi se spune mereu ca am pretentii prea mari pentru ca nu exista barbati destepti, puternici, atragatori, responsabili si, in acelasi timp, afectuosi. Dar daca eu pot sa ofer toate aceste lucruri, de ce sa ma multumesc cu altceva ?“.

Paradoxul imaginii

Sociologul francez Jean-Claude Kaufmann subliniaza, in seducatoarea analiza sociologica a celibatului feminin din Femeia singura si Fat Frumos (Humanitas, 2008), un fenomen curios care sta uneori la baza evolutiei personale a femeii autonome din ziua de azi: „Intrarea in viata fara partener impinge, mai degraba, la «facerea datoriei» decat la «asteptare».pentru a trai in mod pozitiv viata de zi cu zi. Aceasta facere a datoriei se construieste prin iesiri in lume, in care femeia singura afiseaza o imagine valorizanta ce devine identitatea ei publica.

Atunci cand aceasta carapace este atat de bine instalata incat devine polul esential al identificarii, totul pare sa mearga ca pe roate. Prinsa in aceasta dinamica, femeia singura este mai putin sfasiata, inclusiv in interior. Imaginea pozitiva ii accentueaza succesul profesional. Ea isi largeste cercul de prieteni. Familia (in lipsa casatoriei) este asigurata de aceasta energie. Chiar si prietenele, care accepta totusi versiunea sumbra, prefera, ca sa spunem lucrurilor pe nume, aceasta imagine luminoasa…

Si atunci? Lipseste oare cineva din aceasta panorama idilica? Da, o singura fiinta, in realitate, dar cea esentiala: barbatul. Femeia autonoma (in acest loc e posibil sa fie numita asa, in loc de «femeie singura»), apare atat de frumoasa, de puternica, de sigura pe ea, incat impresioneaza si intimideaza.

Acesta e paradoxul infatisarii: imaginea prea pozitiva (mai ales daca este asociata cu succesul profesional) mineaza conditiile intalnirii atat de dorite (care adesea este, totusi, la originea intregului efort concentrat asupra sa). “

Se pare, deci, ca femeile implinite profesional, autonome financiar si social pot obtine mai greu viata emotionala pe care si-o doresc (care poate fi de multe ori insusi motorul evolutiei lor) pentru ca nu mai transmit, ar putea spune biologii, semnalele potrivite. Fat-Frumos este descurajat de proactivitatea femeii moderne. Se pare, insa, ca si ea este dezamagita sau circumspecta cu privire la ce poate oferi el, odata ce se hotaraste sa il includa in viata ei…

Teama de ratare in cuplu

Filmele de dragoste se termina intotdeauna acolo unde, de fapt, incepe totul cu adevarat: la nunta. Femeile de astazi privesc cu mai multa luciditate si precautie mirajul iubirii eterne si al perechii desavarsite. Tot mai multe tinere aleg libertatea in defavoarea unei imagini traditionale de cuplu. Sorina P., 30 de ani, jurnalist, este singura fata din grupul ei de prietene care nu s-a casatorit.

„Este prea mult compromis ca sa pot accepta acest lucru, poate tocmai pentru ca sunt o romantica. Sunt prea multe casnicii (vad in jurul meu, la cei tineri si la generatia parintilor mei) in care femeile isi pierd libertatea petru ca li se impune sa fie casnice (semn de maturizare), in care iubirea se distruge prin inertie si indiferenta, in care partenerii nu mai comunica decat minim… Ramane doar fatada sociala si frustrarea.

Multi accepta acest lucru pentru ca li se pare normal ca o relatie sa se transforme in casatorie si sa esueze! Ar fi ca un fel de obli­gatie in favoarea statutului public. Dar eu nu cred ca este obligatoriu. Chiar traim intr-o societate care ne da aripi. De ce sa nu profitam de acest lucru si sa facem compromisuri?! “

Femeile nu mai cred cu una cu doua in Fat-Frumos, desi continua, multe, sa si-l doreasca. Nu mai cred mai ales in „fericire pana la adanci batraneti“. Prefera sa isi lase optiunile des­chise pentru cat mai mult timp. Libere, cu picioarele pe pamant, ele invata, treptat-treptat, ca dincolo de mirajul iubirii perfecte poate fi un mare gol sau, mai trist, un munte de compromisuri si dezamagiri. Asta nu inseamna insa renunta­re, ci cautare, implicare activa in propriile alegeri.

Adaptarea contemporana a basmului

Daca singuratatea nu este intotdeauna usor de infruntat, daca povestile de dragoste mor mai mereu sub greutatea facturilor si a prafului cotidian, daca barbatul perfect fuge de femeia puternica si activa, cum ii mai putem face loc lui Fat-Frumos in viata noastra? Solutia ar consta intr-o infuzie de naturalete si rela-xare.

Antoaneta, 42 de ani, consultant, are o relatie de cuplu fericita cu Andrei de peste noua ani: „Cine ne mai obliga astazi sa luam asupra noastra responsabilitatea unei casatorii? Cine ne mai ameninta – cum se facea in trecut – daca ne exploram liber optiunile pentru o relatie?

Astazi putem alege… Sa o facem! Si sa incercam sa ne debarasam de cliseele iubirii eterne, nu ca nu ar fi adevarate, dar pot deveni o povara prea grea, sub care ne prabusim sentimental. Succesul in relatii nu e ca in telenovele si nici nu presupune urcarea pe Everest pana ce moartea ne va desparti. Nu m-am casatorit pentru ca nu cred in mariaj. Am o relatie in care respect si sunt respectata. Fiecare dintre noi are timp pentru el insusi, ca si pentru celalalt. Cred ca relatiile se construiesc traind in prezent, nu proiectand iubiri colosale si artificiale“. Pentru multe femei, Fat-Frumos exista si astazi.

Nu il mai asteapta la fereastra din turn. Il cauta la cursuri de dans, la petreceri, pe internet, la iesirile in oras, la diverse evenimente. Iubesc in cotidian, mai putin solemn, dar mai real, cu mai multe zambete. Cu mai putine asteptari, dar cu mai multe impliniri. Idealul cavalerului si al domnitei, coborat in zgomotul si valtoarea orasului, se obisnuieste treptat cu mecanica si dinamismul modernitatii.

Dinozaurul iubirii aminteste de imaginea dramatica si fragila a femeii pasive, care asteapta implinirea destinului ei emotional si social din exterior, cu precadere din partea barbatului perfect. Ea nu alege, ci asteapta sa fie aleasa si, mai departe, sa se ofere cu totul, neconditionat.

Traind prin ochii lui si avand ca scop multumi­rea pe care o poate aduce celorlalti, viata interioara a acestei Penelope desuete si naive colapseaza in clipa cand ramane singura. Fara un scop exterior, fara o oglindire a valorii si utilitatii ei, ea devine o victima a propriului sine golit de semnificatii. Pentru dinozaurul iubirii, singuratatea este vul­nerabilitate si asteptare, desert emotional si tristete. Asemeni domnitei din turn, soarta ei nu are alta implinire decat alaturi de el.

Jean-Claude Kaufmann, Femeia singura si Fat Frumos, Editura Humanitas

de citit
Femeia singura si Fat Frumos, Humanitas
Jean Claude Kaufmann

Editare de Irina Buda
Foto: shutterstock.com

Pages: 1 2
View Comments (0)

Leave a Reply

Your email address will not be published.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Scroll To Top