Au barbatii nevoi mai mari?

Prin secolul al XIX-lea, Flaubert publica un Dictionar de idei primite de-a gata. Nu se gandise si la sex, subiect tabu pe vremea aceea. Ne-am gandit noi, si iata care e prejudecata pe care ti-o propunem spre reflectie: Pentru ca barbatul e aparent mai puternic decat femeia, el are nevoie de mai mult. Asa o fi?

Barbatii au nevoie sa faca dragoste mai mult decat femeile? Iata o idee preconceputa care are viata lunga. Chiar daca e folositoare, a­tunci cand justifica imposibilitatea armoniei sexuale, infidelitatea masculina sau oboseala care le cuprin­de pe femei odata cu venirea serii, ea nu este demonstrata stiintific. Se mentine datorita unui numar de confuzii care au urmatoarele cauze:

Diferente fiziologice

Prima dintre confuzii tine de diferentele fiziologice dintre barbat si femeie. De fapt, dorinta sexuala este la fel de puternica si in cazul unuia si al celuilalt. Oscilatiile ei depind de situatiile in care fiecare dintre ei se gaseste la un moment dat. Dar, in timp ce femeia a invatat sa o ascunda, barbatul stie ca e bine s-o manifeste.

Pentru ca excitatia lui este mult mai vizibila, pofta lui este mai usor recunoscuta, de el si de toti ceilalti. In timp ce, in cazul femeii, orgasmul e mai degraba ceva inefabil, care nu se arata atat de agresiv. Lucru care o poate avantaja, de altfel, in relatia cu barbatul. Un barbat nu poate mima orgasmul…

Atunci cand o cantareata pop de la noi lansa, in urma cu cativa ani, hitul „Nu din prima seara“, ea avea un mesaj clar. Ce inseamna asta? Ca avem de-a face cu doua tipuri diferite de dorinta: barbatul vrea totul „dintr-odata“, in vreme ce femeia are nevoie de cunoastere, atmosfera, de timp.

Sexologul Jeni Chiriac crede ca deosebirea dintre dorinta masculina si cea feminina tine mai degraba de felul de a vedea acest pro­ces al dorintei: „O particularitate a sexualitatii feminine este faptul ca femeia, de cele mai multe ori, se­pa­ra foarte greu iubirea de dorinta sexuala, ceea ce la barbat este un fe­nomen relativ des intalnit. Barbatul isi poate asuma libidoul puternic, dand curs unui comportament «de vanator». El cauta o partenera pentru propria satisfacere sexuala, asa cum ai cauta o prada. Dorinta sexuala a femeii, in general, are aceeasi intensitate ca la barbat. Diferenta consta in intervalul de timp in care dorinta ajunge la intensitatea ma­xima. E ca… demarajul la masini. La femei, dorinta nu se de­clan­seaza in mod spontan, ci cunoaste un crescendo care culmineaza cu actul sexual propriu-zis.“

Moralitatea

Sa fie femeile doar obiecte se­xu­ale… pasive? Persista la unele femei ideea ca ea, femeia, este o fiinta inferioara, al carei singur rost este sa stea in umbra barbatului. Astfel, el ar avea dreptul la dorinta, la pla­cere, in timp ce ea, mai degraba nu. Ne-am gandit sa adresam in­trebarea de mai sus unui specialist.

Iata cum explica psihologul Jeni Chiriac: „in­tre­barea retorica poate fi valabila pentru cei care depersonalizeaza relatia cu femeia, pentru cei care, egocentrici fiind, se feresc sa empatizeze, sa fuzioneze emotional afectiv cu femeia. Ei reduc actul sexual la simpla satisfacere a unei nevoi sexuale impetuoase. Acel «decat» poate fi scuza propriei incapacitati de atasament si angajament intr-o relatie autentica. Pentru ca este vorba, mereu, in cuplu, de o implicare afectiva, mai mult decat de una fizica, senzoriala.

In cazul acestei intrebari, nici nu stiu daca e vorba de o reactie de apa­ra­re, de o scuza pentru propriul com­­portament sau despre teama de a oferi mai mult. Ramane ca fiecare dintre noi sa mediteze la o te­ma personala…“ Probabil ca a­ceas­ta este explicatia unei astfel de a­ti­tudini defetiste din partea femeii: teama de a fi ea insasi.

Or, femeile au dreptul la dorinta la fel ca si barbatii. De-a lungul a secole intregi, dorinta feminina a fost privita cu suspiciune. Pericolul era ca o femeie cu prea multa dorinta sa nu caute in alta parte decat la sotul ei implinirea acesteia si, astfel, sa existe riscul co­piilor rezultati din relatii adulterine. Dar mai este valabila prejudecata? Noi credem ca ea mascheaza alte idei preconcepute.

S-a preferat multa vreme credinta conform careia dorinta femeii era cu totul in legatura cu maternitatea si ca doar aici era teritoriul ei. Si femeile au tot incercat sa se convinga de asta. Astazi, odata cu libertatea sexuala si invitatia la a vedea pla­ce­re in sex, femeia continua sa oscileze intre rolurile de mama si a­man­ta.

Numai ca tocmai aceasta oscilare le pare altora periculoasa atata vreme cat femeia nu poate sa-si gestione­ze pulsiunile, sa impace mama din ea cu femeia din ea, nevoia de copil cu aceea de barbat. Pentru ca revolutia sexuala inseamna, in acelasi timp, responsabilitate, pe care femeia nu trebuise sa si-o asume pa­na atunci.

Esti pregatita sa simti, indiferent de consecinte? Crezi ca e bine sa faci dragoste pentru placerea actului, fa­ra sa fii afectata de natura relatiei tale cu el? Acestea sunt, toate, intrebari la care nu poti ras­pun­de categoric decat dupa ce in­cerci experientele pe pielea ta. Noi incercam sa-ti venim, totusi, in ajutor.