Au barbatii nevoi mai mari?

Hormonii?

Cea de-a treia cauza ar fi una hormonala. Psihologul Mihaela Sindie-Weininger explica: „Daca la barbati dorinta este stimulata de semnale exterioare, la femei, sistemul endocrin, hormonii sexuali joaca un rol major in cres­terea sau scaderea dorintei se­xu­ale. De aceea, pentru femeie, pre­ludiul si jocurile erotice sunt mult mai importante decat pentru barbat. In timpul sarcinii, spre exemplu, in prima perioada, dorinta sexuala poate scadea, deoarece glandele endocrine secreta hormoni care contribuie la fixarea sarcinii si instaleaza o anumita reactivitate a corpului fata de factori stresanti din exterior.“

Dar nu trebuie sa credem ca ritmul hormonal este cel care conduce ritmul dorintei sexuale a femeii. Asta ar insemna sa reducem sexualitatea la functia ei de reproducere. Sexualitatea nu le-ar mai interesa, prin urmare, decat pe femeile fertile, o da­ta pe luna. Totusi, din preistorie si pa­na azi, fiinta umana a evoluat foarte mult. Din starea naturala a evoluat spre cea culturala. Ceea ce numim azi sexualitate este un univers privilegiat, in care barbati si fe­mei cauta sa se intalneasca, sa se pla­ca, sa-si faca placere, sa se descopere, sa-si exprime emotiile. Chiar daca elanul instinctiv de reproducere este un fel de cadru al excitatiei, el nu este, pa­na la urma, decat un pretext pentru experienta placerii.

Diferite, in cazul ei si al lui, dar nu aflate intr-un raport de subordonare. Este si concluzia Mihaelei Sindie-Weininger: „Exista diferente ale intensitatii dorintei intre barbati si fe­mei, intre femei si femei, intre bar­bati si barbati, de la un moment la altul, de la o perioada la alta, de la o etapa la alta. Deci, nu putem generaliza spunand ca barbatii au dorinta mai mare decat a femeilor, si nici invers. Exista doar cazuri par­ticulare.

Sunt cupluri care fac sex in fiecare zi, altele o data la trei saptamani. Frecventa mare sau mica nu este nici buna, nici rea. Este, pur si simplu, normal ca fiecare cuplu sa aiba propriul sau ritm.“ Dupa cum se ve­de, ritmul este al cuplului, nu al ei sau al lui. Dorinta, asadar, este ceea ce trebuie sa impartaseasca actantii cuplului, barbatul si femeia ajungand, in relatie, la o comunicare atat de profunda incat nu se mai poate vorbi despre unul sau altul.

Frica

Cea de-a patra explicatie este psihologica. In copilarie, suntem curiosi, dar, in egala masura, neincrezatori in ceea ce priveste dorinta sexuala. O putem interpreta ca pe o expresie agresiva si, prin urmare, vinovata. Daca barbatii – razboinici, vanatori – nu isi fac prea multe griji atunci cand se manifesta agresiv, femeilor le este uneori greu sa-si justifice con­vin­ga­tor dorinta. Fiecare sexualitate are, cum ar veni, un teritoriu propriu. Pentru ca atrac­tia sa existe intre o ea si un el, de obicei, fiecare isi asuma cate un rol. De aceea, femeilor le poate fi frica de propria dorinta, daca aceasta ameninta sa o mascheze pe cea a barbatilor.

Alegand ideea ca dorinta lor e mai slaba, femeile prefera sa se supuna dorintei barbatului, care este mai puternica. In felul acesta, nu mai e nevoie sa se considere niste fiinte inzestrate cu dorinte vii, care le cer, uneori, sa ia ele initiativa. Psihologul Mihaela Sindie-Weininger crede ca „atunci cand un barbat dominator intalneste in dormitor o femeie mai activa decat s-ar fi asteptat sau mai dominatoare, rolul lui poate fi zdrun­cinat si poate trai sentimentul de atac agresiv in masculinitatea lui, pierzandu-si energia, forta, sim­tin­du-se castrat.

Important este ca ambele roluri sa fie experimentate de fiecare partener in parte pentru a avea o viata sexuala echilibata, pentru a creste impreuna, pentru a-si dez­volta relatia.“ Diferenta dintre roluri nu presupune, asadar, o evo­lu­tie monotona a fiecarui membru al cuplului. Uneori, barbatul trebuie sa accepte dominarea din partea femeii sau chiar s-o ceara. De altfel, relatia sclav-stapana este una dintre fantasmele erotice frecvente ale barbatilor. Alternanta este cea care mentine dorinta vie in cuplu. Spectacolul femeii dezlantuite poate fi, astazi cel putin, cand societatile au evoluat, foarte atractiv pentru barbatul prea sigur de el. Vorba aceea: daca nu stiti sa va jucati in cuplu, nici nu stiti ce pierdeti!