Avantajele fidelitatii

Fidelitatea continua sa fie un subiect fierbinte indiferent de nivelul de emancipare al fiecaruia dintre noi. Valoare incontestabila, dar nu sufi­cienta pentru garantia succesului unei relatii, fidelitatea ramane inca un ideal. Usor de atins?

Idei cheie

• Un zid de aparare. Fidelitatea ne protejeaza de noi insine, de slabiciunile noastre.
• O victorie a narcisismului. Fidelitatea, a noastra cat si a celuilalt, ne consolideaza increderea in propria valoare.
• Un contract care se negociaza. Fidelitatea nu mai este impusa, ci aleasa, avand variabile caracteristice fiecarui cuplu.

„Monogamia este ca lasatul de fumat. Zilele trec una dupa alta, fara sa te gan­desti la ce va fi maine, cu mandria ca esti mai puternic decat ten­tatia”, spune Daniel P., 46 de ani. Un vechi fu­ma­tor si la fel de vechi nestatornic. Acum traieste alaturi de Ramona, cea de-a treia sotie, cu care este ca­sa­torit de patru ani. „Nicio­data nu le-am fost fidel primelor doua sotii, iar ele banuiau sau aflau. Abaterile mele sexuale nu au fost niciodata cauza reala, martu­risita a separarii noastre. Insa astazi realizez ca aceste derapaje mi-au compromis cele do­ua casnicii. Langa Ramona, care are niste principii foarte stricte in aceasta privinta, am acceptat sa ma implic 100%. Si, pentru moment, spre marea mea surpriza, imi este foarte bine asa”, afirma Daniel.

Schimbarea optiunilor

„Cu secole in urma, termenul de fidelitate implica loialitatea fata de suveran si implinirea datoriilor“, e de parere psihoterapeutul Oana Maria Popescu. Pe vremea cand preotii ne conduceau vietile, cand norma sociala ne incorseta, cand fidelitate rima cu eternitate, libertinajul era rebeliunea fata de ordinul moral.

„In secolul XXI, fi­de­li­tatea es­te sino­nima cu monogamia se­xu­ala. Acest aspect, la nivel teoretic cel putin, pare a fi important in mod special pentru femei, mare parte din­tre barbati considerand ca fidelitatea emotionala si cea sexuala apartin unor sfere diferite.” Zap­pingul sex­ual se intalneste pretutindeni. Roma­nii nu fac exceptie, con­fir­ma dr. Oana Maria Popescu: „Mai mult de jumatate din cuplurile care apeleaza la consiliere si psihoterapia de familie au ca motiv principal relatia extraconjugala a unuia dintre soti. Iar in ce priveste iertarea, par sa nu exis­te diferente semnificative intre bar­bati si femei: ambele sexe iarta la fel de greu. In­fi­delitatea este declan­sata de neintelegerile prealabile din cu­plu, in mare parte datorate percep­tiei diferite a modelului familial, asa cum a fost el preluat din familia de origine”.

„Nu am fost niciodata o militanta pentru fidelitate din principiu“, explica Emilia A.C., 32 de ani. „Credeam ca poti iubi doua persoane in acelasi timp. Primul meu par­tener era pe aceeasi lungime de un­da cu mine. Fiecare avea si alte a­ven­turi despre care discutam, u­ne­ori chiar cu voluptate. Dar, intr-o zi, m-am simtit amenintata de una din­tre cuceririle lui. Am inceput sa sufar. In ur­ma­to­rul meu cuplu am devenit fi­dela, fiindca am ajuns la concluzia ca este un ideal de viata care il inlocuieste per­fect pe cel anterior. Atunci traiam o iubire adolescentina care voia totul, imediat. Acum sunt intr-o re­la­tie adulta. Am facut alegerea si mi-am asumat-o, iar asta ma face sa cresc in propriii mei ochi.”

Un timp de gandire

Fidelitatea poate fi o victorie a narcisismului? De ce nu, raspunde terapeutul de cuplu, Gérard Leleu in cartea sa Cum sa fim fericiti in cuplu. Intre fidelitate si infidelitate – Editura Trei, 2004: „A face o alegere exclusiva sentimentala si sexua­la pentru partenerul tau inseamna sa-i dovedesti ca este cel ales, preferat tuturor celorlalte optiuni, ca sentimentele pe care ti le inspira sunt superioare altora, pe scurt, ca e unic. Daca fidelitatea e reciproca, unicitatea se rasfrange si asupra ta. Cat de bine ne face sa ne simtim, nu-i asa?”

Dincolo de satisfactie, multi dintre noii convertiti admit ca a-i ra­mane fidel celuilalt sea­mana teribil cu a-ti ra­mane fidel tie insuti. Ca urmare a stu­diului „Viata in cuplu” (Fundatia Soros Romania, mai 2007), socio­logul Cosima Rughi­nis consi­dera ca „semnifica­tia adulterului pentru o persoana este strans legata de felul in care isi traieste rela­tia cu partenerul principal.

Adulterul poate insemna curaj si aventura intr-o relatie con­stran­sa de reguli si asimetrii, sau tra­dare si lasitate intr-o relatie definita de prietenie si intimitate. Adulterul poate insemna descoperirea libertatii si a pasiunii sau descoperirea propriei vulnerabilitati si slabiciuni. Indiferent de gradul lor de religiozitate, marea majoritate a romanilor con­sidera ca intr-o situatie de infidelitate partenerii ar trebui sa se separe”.

„Pana la 39 de ani, nu le-am fost ni­cio­­data fidel partenerelor mele“, re­zu­ma Dorin C., 48 de ani. „Fiecare dintre ele imi aducea o particica din ceva ce imi lipsea, dar nu voiam sa aflu. La randul meu, le ofeream doar mici fragmente din mine. Aveam re­la­tii fragmentate. Ceea ce s-a schimbat azi, alaturi de sotia mea, este faptul ca ea ma implineste. Si chiar atunci cand exista o lipsa – ca sa fiu cinstit, ea e de ordin sexual – sunt rabdator. Pentru ca, astazi, dau timp acestei relatii.”

Pentru Gérard Leleu, acest timp daruit celuilalt si propriei persoane este esential: „Une­ori ai nevoie de mai multi ani ca sa te ajustezi la celalalt, mai ales pe plan se­xu­al. Daca, in numele implinirii perso­nale, ne vom satis­fa­ce dorin­tele in ex­terior, in bratele altei persoane, cu­­­plul isi va pierde, incet, dar sigur, importanta”.