Avantajele fidelitatii

Distanta corecta

„Cand il inselam pe sotul meu“, explica Laura G., 36 de ani, „incercam sa caut in alta parte ceea ce imi lipsea la el. Ramanand fidela celui de al doilea, ma straduiesc sa mentin echilibrul cuplului meu. Cand ma simt ranita de vreuna dintre atitudinile lui, in loc sa caut alinarea in bratele altcuiva, ii vorbesc chiar lui despre fragilitatea mea. Si culmea e ca ne ascultam problemele. Daca, intr-o zi, unul dintre noi l-ar insela pe celalalt, aceasta comunicare pe care am creat-o ne va ajuta sa depasim criza mai usor.“

„Cuplul secolului XXI va fi mai ales un instrument pentru implinirea personala, la concurenta cu relatiile efemere. Fidelitatea va fi la randul ei un instrument pentru construirea relatiei de cuplu, iar infidelitatea – o optiune comoda de exit”, e de parere Cosima Rughinis. Inventarea conceptului necesar de fidelitate apartine fiecarui cuplu in parte, chiar cu pretul acceptarii iubirilor „contingente”, dupa cum spuneau J.P. Sartre si Simone de Beauvoir.

Dupa rigorile incorsetate ale casatoriei din ratiune si excesele pasionale ale casatoriei din iubire, cuplurile secolului XXI sunt ele pe cale de a inventa dragostea rationala?

Violaine Gelly
Traducere si adaptare Adriana Mocca

Cosima Rughinis este sociolog, lector universitar doctor la Universitatea Bucuresti, Catedra de Sociologie si cercetator in cadrul Programului Phare.

Psychologies: Cum s-a modificat de-a lungul timpului notiunea de fidelitate?
Cosima Rughinis: In societatile traditionale, fidelitatea se refera mai ales la relatiile sexuale si le este prescrisa mai mult femeilor decat barbatilor, dar a devenit, in timp, un concept simetric. Si-a schimbat sensul dinspre o relatie de proprietate asupra corpului partenerului spre o relatie de intimitate fizica si emotionala.

Infidelitatea barbatilor a inceput sa fie considerata la fel de semnificativa ca si cea a femeilor. Odata cu redefinirea casatoriei ca o relatie bazata mai mult pe iubire decat pe datorie, infidelitatea s-a mutat din sfera pacatelor in cea a greselilor. Cauzele infidelitatii au fost gasite nu numai in slabiciunea morala a partii vinovate, ci si in insatisfactiile fata de relatia oficiala. Astfel, treptat, partenerul tradat a devenit, din victima, un posibil vinovat. Prezumtia de nevinovatie a partenerului inselat a disparut.

Exista avantaje ale fidelitatii?
Dincolo de pedepsele impuse de familie si de societate infidelilor dovediti, avantajele traditionale ale fidelitatii constau in evitarea sarcinilor extraconjugale, pe de o parte, si in multumirea pe care o produce constiinta unei vieti cinstite. Metodele contraceptive au redus cu mult riscul unei sarcini nedorite, astfel incat costul infidelitatii a scazut.

Pe de alta parte, fidelitatea a inceput sa fie apreciata ca instrument al imbunatatirii relatiei de cuplu. De fapt, principalul cost al infidelitatii se masoara, in cuplurile contemporane, in ganduri indreptate spre altcineva, ganduri care ar putea fi mobilizate catre imbunatatirea relatiei cu partenerul. Cu cat timpul liber este mai solicitat de o cariera intensa, cu atat atentia disponibila relatiei de cuplu scade. Avantajul infidelitatii este ca ofera o distractie, dar dezavantajul este ca presupune o distragere.

Poate fi vorba despre fidelitate in cuplu fara fidelitate sexuala?
Sexul extraconjugal este forma cea mai usor observabila a infidelitatii, dar fidelitatea sexuala nu este suficienta si nici necesara pentru a defini fidelitatea intr-un cuplu particular. Partenerii sunt liberi sa-si construiasca relatia in orice fel doresc, iar definitia fidelitatii va fi strans legata de intelegerea tacita sau explicita dintre cei doi. Ca si frumusetea, fidelitatea este in ochii privitorului, iar in acest caz cei doi se privesc unul pe celalalt.

Ce continut mai are fidelitatea intr-o lume infidela?
Riscurile au scazut considerabil. De la pedeapsa cu moartea in societatile traditionale, in societatile (post)moderne, infidelitatea a devenit relativ ieftina. Fidelitatea actuala este fata de cea traditionala echivalentul unei diete fata de infometare. Ambele sunt forme de renuntare la placeri accesibile, intemeiate pe o decizie personala si practicate cu un scop clar definit.