Bărbaţii şi ideea de virginitate

Două speţe juridice au atras atenția asupra conceptului de virginitate şi în special asupra celei feminine: este vorba despre procesul Fourniret şi despre hotărârea privind anularea unei căsătorii, în oraşul Lille.

În primul caz, obsesiile înfiorătoare ale unui pervers au condus la o serie de crime în lanţ. În cel de-al doilea, un tribunal laic a recunoscut, în 2008!, că virginitatea ar putea fi „o calitate esențială” a unei femei.

După toate emoțiile provocate de amintirea acestor cazuri, după exprimarea unor sentimente de furie legitimă sau indignare firească, putem trage câteva concluzii. Fecioria este o valoare masculină. Indiferent de religie, de-a lungul veacurilor, taţii, frații, soții și-au atribuit dreptul de a veghea asupra virginităţii fetelor. Fie şi numai prin acest aspect, ei și-au atribuit un drept de proprietate asupra fetelor sau femeilor, cu scopul de a le proteja onoarea sau pentru a-şi asigura o exclusivitate care îi punea în valoare.

Pe 28 mai 2009, Michel Fourniret și soția sa, Monique Olivier, au fost condamnați la închisoare pe viață pentru violul și uciderea mai multor tinere. În urmă cu mai puţin de o lună, la 12 ani de la dubla sa condamnare la închisoare pe viaţă, Michel Fourniret a murit la Paris (n.r.).

Cu un an înainte de această condamnare, în aprilie 2008, Înalta Curte din Lille a anulat o căsătorie între doi soți musulmani invocând „eroarea asupra calităților esențiale” ale soției, având în vedere că aceasta mințise cu privire la virginitatea sa.

Ticălosul de Fourniret și-a imaginat, în fantezia sa bolnavă, că era „primul”. Apoi, le considera pe fetele pe care le viola niște gunoaie de care trebuia, ulterior, să scape.

Pe de altă parte, mirele din Lille s-a considerat dus de nas, ca și când i s-ar fi vândut o mașină la mâna a doua drept una nouă.

Ce concluzie ar trebui să tragă femeile, pornind de la această logică absurdă? Absolut niciuna; ceea ce le reduce la rangul de obiecte oarecare în ochii bărbaților. 

Nu cu mult timp în urmă, domnișoarele abia intrate la pubertate se căsătoreau, în jurul vârstei de 14-16 ani. De altfel, erau destul de rare situațiile în care acestea să nu fi fost virgine.

A continua, în zilele noastre, să prețuim virginitatea în același mod ca acum sute de ani aduce a nebunie hormonală. În țările în care se presupune că soțiile ar trebui să fie fecioare, sexul anal și reconstrucția chirurgicală a himenului au devenit practici obișnuite.

Sexualitatea este o energie fundamentală, care nu poate fi stăvilită fără să genereze efecte secundare, decât dacă vorbim despre alegeri individuale. Înainte de apariția metodelor moderne de contracepție, atât pierderea virginității, cât și infidelitatea echivalau, în ochii bărbaților, cu riscul de a crește copiii altuia, ceea ce le anula lor înșile statutul de reproducători. De altfel, singura dimensiune acceptabilă a sexualității, din punct de vedere moral și religios, este cea reproductivă. A o considera ca un schimb reciproc de plăcere, liant al unei relații de cuplu, era o obscenitate. Este bine știut faptul că băieții sau fetele, aflați la primele lor experiențe sexuale, sunt arareori amanți sofisticați sau experimentați. Cunoașteți vreo femeie care să fi declarat că preferă partenerii fără experiență?

Situația actuală, caracterizată de: căsătorii la vârste înaintate, folosirea metodelor contraceptive, egalitatea de șanse în ceea ce privește accesul la studii pentru ambele sexe, cât și laicizarea dreptului și a valorilor morale a echivalat obligativitatea protejării virginității cu un concept arhaic, provenit din cutumele religioase care se opun dreptului fiecărui individ de a găsi calea spre obţinerea satisfacţiei personale.

Cazul Fourniret vorbeşte despre maxima decădere umană, în timp ce acela din Lille a scos în evidenţă faptul că anumite concepte legislative trebuie aduse în contemporaneitate.

Un articol scris de Jean-Louis Servan-Schreiber

Traducere de Ana-Maria Cetăţean