Cand e timpul sa ne despartim?
Relatie de dragoste, relatie de ura
Cateodata, cuplul se gaseste intr-o confuzie emotionala care il determina sa atribuie relatiei cauza unei indispozitii pur personale.
Vincent Garcia : „Nu numai ca despartirea nu rezolva nimic, dar in acelasi timp ea poate sa conduca la depresie si regret, situatie pe care o vad frecvent.
Ar fi mai bine sa reflectam la intrebarea : «Si daca as fi fost eu cel care nu era bine ?»“ .
C., 38 de ani, povesteste : „Ascundeam tuturor ceea ce traiam, inclusiv mie insami. Imi amintesc de un pranz intre prietene, cand toate se plangeau de partenerii lor, iar eu laudam meritele de barbat de casa ale sotului meu.
Ceea ce este adevarat, numai ca in aceasta privinta e mai mult decat maniac. Si mascam ceea ce ma facea sa indur“.
Vincent Garcia relateaza un curios dialog ce a avut loc in cabinetul sau.
Femeia : „Esti un om de nimic, te urasc, nenorocitule!“. Iar barbatul raspundea: „Si eu te iubesc, doar stii asta!“.
Schimbul de replici spune multe despre aceasta relatie de 22 de ani. „Partenerul devine obiectul rau, depozitarul agresivitatii“, explica psihanalistul.
„Relatia de iubire se confunda cu cea de ura si este de o soliditate redutabila. Inchis in microcosmosul sau, cuplul nu reuseste sa intrezareasca nicio problema.“
Atunci cand inconstientul conduce jocul, motivele obiective de separare nu au nicio influenta asupra nimanui.
M., 42 de ani, care a trait 10 ani intr-un cuplu infernal, subliniaza influenta familiei:
„Simteam o nevoie imensa de a fi apreciata de catre mama mea. A lua in calcul divortul ar fi insemnat sa imi asum riscul de a o dezamagi tocmai pe ea, care spunea mereu:
«Nu trebuie sa dezlegam ceea ce Dumnezeu a legat!», desi, la randul ei, suporta o multime de umilinte.
Am trait astfel cu impresia unei dedublari de personalitate, prinsa intre convingerile mele feministe si ceea ce traiam.
O forta mai presus de puterile mele ma tinea legata de aceasta situatie si doar terapia m-a ajutat sa ies din ea“.
Sa ne referim acum la cazul extrem al femeii care ramane alaturi de un partener violent:
„Exista femei care nu recunosc dragostea decat prin prisma durerii“, afirma psihanalista Maryse Vaillant.
„Ele au nevoie de drama pentru a simti ca traiesc. Mamele si bunicile lor le-au transmis acest mesaj implicit: «Dragostea inseamna suferinta». Si subscriu inconstient.“
Aceste cupluri sunt condamnate sa traiasca impreuna, pentru ca doar asa isi gasesc linistea psihica.
Pana cand un eveniment oarecare – o vorba, o privire – tulbura scenariul: „O scanteie se aprinde in inconstient“, noteaza psihanalistul Sophie Cadalen.
„Este ca o deflagratie, care permite o noua organizare psihica.
Adesea, acest declic nu are loc pe un teren virgin, intrucat despartirea se pregatea in inconstient de luni bune, chiar de ani intregi.
Ceea ce parea imposibil, devine limpede. Iar vocea aceea din interior, care trage in mod regulat alarma, trebuie sa o ascultam.“
Intr-un cuplu nefericit, fiecare il acuza pe celalalt de nefericirea conjugala, evitand sa isi adreseze singura intrebare pertinenta:
„De ce raman in aceasta relatie daca nu sunt fericit?“. A-ti pune intrebari inseamna a fi strabatut deja o parte din drum.
Iar daca este atat de dificil sa discerni motivele inconstiente care te-au determinat sa uiti de tine atatia ani la rand, nu ezita sa mergi la un terapeut.
