Cand femeia preia initiativa
Sa simti cand pornirile virile se transforma in rutina. Sa cauti cu grija mai multa senzualitate. Sa faci dragoste aproape fara sa te misti… Cand femeia este cea care incepe „balul“, el poate dura toata noaptea. Sau toata viata.
La inceput, Marcel si Silvia faceau dragoste, cu pasiune, de mai multe ori pe saptamana. Cinci ani mai tarziu, au doi copii si noptile lor fierbinti s-au rarit. Aproape de tot. Silvia simte din ce in ce mai greu dorinta de a face dragoste. Sa fie din cauza rutinei? A oboselii? A asumarii rolului de parinti si a ignorarii celui de amanti?
Si daca problema s-ar datora faptului ca acest cuplu se cantoneaza intr-o sexualitate in care predomina doar excitatia genitala? Goana dupa orgasm se face in detrimentul senzualitatii mai tandre si mai creative. De cele mai multe ori prin a face dragoste se intelege penetrare, restul fiind sumar calificat drept preludiu. E adevarat ca, prin traditie, barbatul conduce dansul. Or, el este programat genetic sa simta placere usor si repede, orgasmele lui, insotite de ejaculare, fiind necesare procrearii.
La inceput, cu siguranta, aceasta sexualitate „penetranta“ este o sursa de placere pentru ambii parteneri. Dar odata luna de miere terminata, cand dorinta si excitarea slabesc, acest tip de sexualitate devine nesatisfacator… mai ales pentru femeie. „Nu e vorba ca nu imi mai doresc sa fac dragoste. Nu imi mai doresc sa fac dragoste ca pana acum…“, confirma Silvia.
Partenerul trebuie ajutat
Cum sa procedezi in astfel de cazuri? Sa astepti rabdatoare sa se reaprinda focul? Cuplul poate mai degraba sa treaca la o alta etapa, o noua sexualitate, in care, de data aceasta, femeia preia haturile. Cum simpla penetrare nu ii mai aduce decat senzatii limitate, ea devine mai exigenta.
„Din punct de vedere fizic, s-ar putea instala «obisnuinta» intre sexele celor doi parteneri, astfel incat sa nu mai apara aceeasi excitatie“, explica terapeutul de cuplu Cosmina Pacurar. „Odata cu trecerea timpului, muschii vaginului isi pierd din elasticitate. De aceea, intromisiunea nu mai ofera atata placere. Psihologic, cauzele ar putea fi mai multe: si aici, binecunoscuta obisnuinta isi face simtita prezenta. Partenerii sunt atat de familiari si oarecum comozi, incat actul sexual devine monoton.
Am invatat unul despre celalalt un anume mod in care ne putem provoca placere si nu mai schimbam nimic, cu toate ca uneori ne plictisim de aceleasi «retete»“, detaliaza Cosmina Pacurar. Mai creativa, femeia este cea care poate sa isi conduca partenerul spre un tip diferit de sexualitate, mai ales ca pentru ea orgasmul nu este indispensabil. „Fiecare femeie stie cum este cel mai potrivit pentru ea sa traiasca actul sexual.
Daca e sa privim lucrurile dintr-o perspectiva culturala, o femeie occidentala ar spune ca nu este obligatoriu, dar ca este de preferat, sa ai orgasm. In diverse culturi orientale, s-ar spune ca orgasmul, trait intr-o forma neinitiata, presupune risipa de energie, deci nu este folositor“, afirma terapeutul de cuplu. De exemplu, in tantra yoga partenerii petrec o lunga perioada impreuna fara a face sex, dar familiarizandu-se fiecare cu zonele erogene si intimitatea celuilalt, astfel incat dorinta dintre ei se „educa“, se abstractizeaza, se spiritualizeaza.
Barbatul ajunge la orgasm intens, fiind in acelasi timp capabil sa nu ejaculeze. Dar, atentie, aceasta este o tehnica de spiritualizare. Iata de ce tantra ramane o cale de initiere, pe care, destul de des, occidentalii o reduc la o simpla tehnica sexuala.
De ce ne lipseste initiativa?
Femeia poate, deci, sa propuna noi modalitati de a face dragoste, altfel spus, poate deveni „initiatoare“. Dar cea mai mare parte a femeilor nu indraznesc sa treaca la actiune. Ele se plang, isi tot marturisesc insatisfactia sau arunca vina asupra partenerului. Dar refuza sa rezolve lucrurile actionand. De ce oare?
Mai intai, din conformism: dorinta se uzeaza – e normal, trebuie sa traiesti cu asta. Dar, mai ales, din frica de a nu rani sensibilitatea, de cele mai multe ori exagerata in acest domeniu, a partenerului. In fine, din teama de a nu fi judecate.
