Care este influenta fostului partener

Cat de usor poti face fata despartirii de partenerul tau ? Uneori, poate cel mai bun mod de a te proteja de urmarile dureroase ale rupturii este acela de a-l avea alaturi de tine pe „fostul“ in chip de prieten. Este bine sau este rau sa il pastrezi in viata ta?

Destramarea relatiei de cuplu este un moment tra­­umatic pentru fiecare dintre noi. Astazi, insa, remarca specialistii, suntem mult mai dispusi sa ne asumam costurile unei despartiri. Trecerea de la o re­latie la alta pare ca se face, de asemenea, mai usor. Intr-o societate moderna, care nu mai judeca atat de aspru legaturile in afara casatoriei sau divortul, este mai usor sa renunti la stabilitatea oferita de partener in favoarea unei mai mari libertati. Aceasta poate implica dorinta ta de autodezvoltare personala sau aceea de a explora noi perspective afective.

Desi gestul parasirii partenerului presupune riscul de a pierde ceea ce iti oferea relatia de cuplu fara a castiga nimic semnificativ in schimb, alegerea aceasta implica speranta intr-o evolutie.

Despartirea, o conditie a succesului personal

Psihoterapeutul si psihanalistul Ma­tei Georgescu explica: „Reusim sa ne despartim atunci cand «cantitatea» de neplacere ne apasa prea mult si alegem sa ne aruncam in «golul» tuturor posibilitatilor ulterioare, decat sa ramanem in spatiul arid al unei unice posibilitati, deja consumate. Autocondamnarea la o libertate nesigura, care urmeaza unei despartiri, sperie si doare, dar este preferata stazei, imposibile, intr-o relatie deja defuncta. Fara separari nu putem deve­ni noi insine, cei care ne con­struim, atat din durere, cat si din bucurie. Cu fiecare despartire reusim sa ne aducem in propria personalitate inca o farama de viata adevarata, con­struita, in egala masura, din abisuri de durere si inaltimi de bucurie.“

Se pare, prin urmare, ca nevoia des­par­tirii apare in momentul in care ne simtim constransi in raport cu partenerul nostru. Daca ar fi sa facem un calcul, acesta ar fi unul simplu: cand gradul de insatisfactie depaseste lucrurile pozitive pe care le primim de la el sau ea, alegem sa le cautam pe acestea in alta parte.

Insa, dupa ruperea unei relatii, cine preia statutul de element stabil in viata noastra? Avem nevoie, fiecare dintre noi, de niste repere afective. Acestea sunt reprezentate, in mod traditional, de familie si de prieteni. Astazi, insa, se pare ca ia amploare un fenomen aparent paradoxal: in­susi fostul partener de cuplu poate ajunge sa ocupe pozitia de garant al stabilitatii emotionale. Acest lucru se intampla cel mai adesea atunci cand despartirea nu lasa cicatrice afective grave, iar cei doi au multe valori in comun.

Transformarea partenerului in prieten dupa terminarea relatiei poate micsora trauma despartirii: el sau ea raman in continuare in viata noastra si ne putem bucura de par­tile sale bune, fara a mai fi nevoiti sa le toleram si pe cele care au provocat ruptura.

Raluca, 41 de ani: „Am trait peste doi ani cu Laurentiu. Ne-am dat seama, insa, destul de repede ca nu puteam avea o viata satis­fa­ca­toare impreuna. Eram prea incompatibili pe multe planuri. Ne-am hotarat, in cele din urma, sa ne des­par­tim. De atunci relatiile noastre s-au imbunatatit uimitor. Astazi, toa­te defectele lui, care ma agasau atat de mult, s-au estompat. Lauren­tiu a redevenit barbatul plin de ca­li­tati pe care il stiam, dar si un bun prieten.“

 „Fostul“ poate ameninta relatia actuala de cuplu

De ce, insa, s-ar putea intreba unii dintre noi, sa ne complicam existenta facand din fostul nostru partener o prezenta constanta si importanta in viata noastra? Nu oricine este de acord sa transforme o relatie de cuplu intr-una de prietenie. Nu toata lumea considera o astfel de miscare ca fiind una avantajoasa: „fostul“ poate fi vazut ca o amenintare pentru relatia din prezent.