Ce accepta femeile fara placere

Sexualitati antagonice

„Rolurile pe care le joaca partenerii in interactiunile sexuale nu au o corespondenta clara cu rolurile lor din viata de cuplu sau familiala, fiind influentate de fantezii care nu se manifesta in alte interactiuni. Prin urmare, este greu de zis ce anume in­seamna dominare, supunere sau revolta in relatiile sexuale – atat timp cat acestea sunt consensuale, dorite si negociate intre parteneri. Jocul din dormitor intre femeia-ca­prioara si barbatul-leu poate chiar sa inverseze pozitiile din relatiile conjugale, intr-un mini-carnaval la domiciliu”, a­fir­ma sociologul Cosima Rughinis.

Cu toate acestea, in imaginarul feminin gasim destul de des dorinta de a in­tal­ni un barbat puternic, uneori vi­o­lent. Visul poate genera fantasme de rapire sau de viol. Or, sexualitatea fe­minina este cons­truita din fantasme. Dominarea erotica devine atunci un element de pla­cere. „Afirmarea puterii nu lipseste din re­la­tiile sexuale – dimpotriva. Intelegerea sa nu e simpla. Inegalitatile de putere in relatiile sexuale nu sunt ca­uza, ci consecinta, altor inegali­tati structurale din rela­tiile de cuplu – precum dependenta financiara sau emotionala de partener”, precizeaza sociologul Cosima Rughi­nis. Sexul nu este atunci de­cat un in­strument suplimentar de do­mina­­re sociala, semnul tangibil al atot­puterniciei masculine.

Monica T., 45 de ani, povesteste: „El incepe. Cand vede ca nu vreau, ma forteaza, si apoi totul se termina prost. Incepe sa tipe putin, dupa ca­re se linisteste. Ii explic ca nu am chef, ca sunt obosita, ca nu vreau sa aud nimic. Asa se calmeaza”. Sociologul Cosima Rughinis vorbeste despre echilibrul necesar in cuplu: „In orice relatie, partenerii consimt u­ne­ori sa faca sacrificii, mai mari sau mai mici. Daca sacrificiile unui partener in relatiile sexuale nu sunt e­chi­librate in comparatie cu sacrificiile celuilalt partener, inseamna ca a­cestea sunt parte a unei relatii generale de umilinta si violenta”.

Greutatea vinovatiei

Printre motivele de a spune „da” cand gandesc, de fapt, „nu”, femeile care au o sexualitate bogata de cuplu evoca adesea vointa de a lup­ta con­tra diminuarii dorintei si a u­nei oboseli.

„Bineinteles, intre serviciu, copii si douazeci de ani de viata comuna, exista anumite seri in care n-am chef sa fac dragos­te”, poves­tes­te Violeta N., 44 de ani. „Dar exista altele in care ma fortez un pic, pentru ca stiu ca, desi incep greu, do­rinta va veni.” Acest demers e be­ne­fic, pentru ca respecta dorinta celui­lalt. In plus, nu are ni­mic in co­mun cu sexul supus, care du­ce nu nu­mai la frigiditate si fragilizarea cu­­plului, dar si la o in­spai­man­­ta­toa­re devalorizare a imaginii de sine.

Da­­ca femeile pot spu­ne cate ceva te­rapeutului sau in ca­binetul medicului, ele se simt total incapabile sa vorbeasca cu partenerul. Unele dintre ele se culpabilizeaza, mai ales cand a existat un precedent precum „abuzul sexual din partea unei figuri autoritare, la o var­sta frageda (tata, un­chi, frate etc.). Ca adulta, acceptarea „do­rin­telor” barbatului va intra apoi in logica lui „a face ceea ce ti se cere, fara a comenta”, indiferent ca e vorba de sex sau altceva”, explica psihanalistul Genoveva Teleki. Apoi se in­tam­pla des ca, in dragoste, feme­ia sa se uite pe sine. „Este ras­pandi­ta imaginea barbatului-copil ce trebu­ie mul­­tumit de femeia-ma­ma, ca­re tolereaza si daruieste. Dar accep­tarea acestui rol tine de e­du­ca­tie si de propria filozofie despre lu­me si viata.”