Ce ascund iubirile de toamna-primavara?

„Cougar Town“ o noua senzatie televizuala. De ce? Pentru ca vorbeste despre un fenomen social care capata amploare, cel putin in anumite medii.

Vorbim despre femei mature cuplate cu barbati mult mai tineri decat ele sau viceversa. In vreme ce varianta in care barbatul era mai matur si partenera era o nubila nu este noua (ci traverseaza o lunga istorie culturala), cea in care femeia e (mult) mai in varsta e relativ recenta.

Cercetatori in psihologie sociala spun ca, in general, femeile cauta la barbati statut social inalt (garantie a protectiei, pentru ele si pentru copii), iar barbatii cauta tineretea si frumusetea.

Dar iata ca aceste date generale sunt contrazise de cupluri precum Demi Moore si Ashton Kutcher, care dau totul in lumea lipsita de prejudecati. Daca pe vremuri o astfel de relatie era tinuta sub discretie, azi ea este afisata aproape ostentativ.

„Ea are un ascendent asupra lui, lucru care ii provoaca evident o mare placere. Foarte multe femei fac o adevarata pasiune pentru a-l schimba pe el conform propriilor lor dorinte (si, bineinteles, spre binele lui), iar un partener mai tanar este mai usor de modelat si de controlat decat unul matur.

Este o relatie care ofera femeii un context mai bun pentru a-si pune in joc fantasma ei de a modela un barbat conform idealului sau de barbat. Un partener mai tanar aduce in cuplu energie, entuziasm, optimism, idealism: o face pe femeie sa se simta mai tanara, sa infloreasca (pentru a utiliza o expresie des folosita chiar de ele), sa retraiasca anumite stari emotionale, sa regaseasca stari de spirit din propria tinerete“, spune Virgil Ricu, psihoterapeut de orientare psihanalitica, membru ARPP.

„Sigur, nu putem exclude un protest cu tenta feminista sau direct vindicativa: «si noi, femeile, putem face ceea ce faceti voi, barbatii!»“, continua psihanalistul.

„De asemenea, nu este deloc exclus ca o femeie sa foloseasca un barbat mai tanar (printre altele) si ca obiect care sa starneasca admiratia si invidia altor femei. Barbatul mai tanar devine astfel un instrument, un atu, o arma in rivalitatea cu celelalte femei.“

Omniprezenta lui Oedip

De ce vedem adesea cupluri in care el are, sa zicem, 45 de ani, si ea 25 sau chiar 20? Si nu este vorba despre iubiri de o vara, ci despre casnicii…

„Psihanalistii vad in acest fapt o dovada a fortei complexului lui Oedip, care persista in timp sub diverse forme latente. Caci putem considera astfel de casnicii ca fiind punerea in act a fanteziilor infantile oedipiene: fetita care la 3 ani viseaza la o casatorie cu tatal ei, odata ajunsa la 20 de ani se marita cu cineva care «ar fi putut sa-i fie tata», un substitut al figurii paterne.

Vorbim de implinirea unei dorinte infantile, de un vis indelung visat care devine realitate: nu trebuie sa ne miram ca, in cazul unor persoane deschise la minte, astfel de casatorii sunt printre cele mai reusite (cel putin pentru o anumita perioada de timp)“, spune Virgil Ricu.

„La randul lui, barbatul de 45, matur emotional, se simte flatat de felul in care il priveste tanara, si aluneca usor in rolul unui «tatic» caruia ii face placere sa isi rasfete «fetita» si sa ii dezvaluie lumea.

Bineinteles, exista foarte multi barbati la 45 de ani care din punct de vedere emotional nu-si arata deloc varsta, care nu si-au trait adolescenta asa cum si-ar fi dorit, care nu au «copilarit» indeajuns, iar o relatie cu o fata de 20 le permite sa recupereze experientele mult dorite, dar netraite inca“, explica psihanalistul.

„In mod analog cu situatia fetei de 20 de ani care se marita cu barbatul de 45, substitut al figurii paterne, baiatul de 20 care are o iubita cu 20 de ani mai in varsta isi pune in scena propriile dorinte oedipiene. El cauta o figura materna.“

Teama de batranete si de moarte

Dincolo de aceste mobiluri inconstiente, teama de trecerea timpului este mai mult decat evidenta. Un partener mai tanar vine cu tot repertoriul de emotii al varstei lui, cu prospetimea si exuberanta pe care maturitatea, adesea tocita de diversele probleme de familie sau profesionale, a pierdut-o.

O relatie de „toamna-primavara“ este, de aceea, „o defensa impotriva ideilor de imbatranire si de moarte, un refuz inconstient al acestora“, spune Virgil Ricu.

Sa fie, asadar, toate acestea doar niste previzibile materializari ale unor complexe nerezolvate? Si ce sorti de izbanda are o relatie de acest gen? „Aceste configuratii in care curge dragostea nu anuleaza si nici nu contrazic existenta dragostei“, spune psihanalistul.

„Trebuie sa recunoastem ca dragostea are propriile cai si nu tine cont intotdeauna (de fapt, nu face asta aproape niciodata) de opiniile si prejudecatile noastre! Ea uneste persoane de varste diferite, de categorii sociale diferite, de religii si rase diferite etc.

Asta face dragostea: uneste. Uneste acolo unde ratiunea noastra, tributara tiparelor noastre de gandire limitativa, cauta sa separe…“