Celibatara, il caut pe Fat Frumos
In ceea ce-o priveste, Maria T., biolog, 40 de ani, ea este de parere ca traieste „ca un tip“: iesiri la fiecare doua seri, cursuri de pictura si dans, vacante la capatul lumii si idile de scurta durata. „Barbatii cu care ma intalnesc sunt cel mai adesea casatoriti si vin sa-mi faca cate-o vizita din cand in cand. Sau au fost parasiti si vor sa fie consolati. Sau sunt celibatari si au tulburari de caracter. In concluzie, traiesc foarte bine singura.“
Mai bine sa traiesti singura, decat intr-o companie nepotrivita. Aceasta alegere, adesea dureroasa, se adevereste a fi rezultatul experientelor nefericite si al esecurilor repetate. Si aceasta pseudo-libertate pe care o revendica Ana, Cecilia, Elena si Maria disimuleaza de fapt o adevarata teama de suferinta.
Inalt, brunet, bancher de preferinta
„Dintotdeauna am admirat cuplul format de parintii mei“, marturiseste Clara V., 39 de ani, director comercial la o multinationala. „Patruzeci si cinci de ani fara probleme. Mama mea si-a sustinut sotul in evolutia sa profesionala. Tatal meu a fost mereu prezent in viata sotiei si a copiilor lui. Aceste relatii fara cusur nu mai exista in prezent. Barbatii si femeile evolueaza pe drumuri paralele care nu se incruciseaza decat accidental. In ceea ce ma priveste, inca n-am intalnit un barbat care ar putea sa fie tatal copiilor mei.“ Singuratatea acestei elegante tinere femei, totusi foarte solicitata in viata profesionala, nu ascunde oare visul la un cuplu ideal? La 35 de ani, fiind panicate, multe femei incep imediat sa-si caute barbatul perfect.
Spre 40 de ani, stapanite de urgenta dorinta de a avea un copil, ele cauta nu numai un partener pe masura, dar si un tata responsabil. Viata afectiva pare impartita in mai multe faze: cautarea dragostei pasionale pana la 30 de ani, apoi dorinta de a intemeia un camin, o familie. Uneori pare ca femeile aproape ar prefera sa se intoarca la casatoriile de convenienta din secolul al XIX-lea. Psihologii constata ca, de la 20 la 30 de ani, femeile nu se simt inca femei. Tinerele se afla in cautarea unui prieten mai degraba, decat a unui partener.
Intre 30 si 40 de ani, au tendinta „sa reuseasca“ in toate domeniile: serviciu, viata de cuplu, copii… E greu sa impaci totul! Unele se dedica complet meseriei lor, altele vietii de familie si cateva gasesc un echilibru. Cele care s-au dedicat complet vietii sociale s-ar intoarce in sanul familiei, dar vai, e gol. Pe cine sa aleaga pentru a-l impartasi cu ea?
Vor toate un brunet inalt cu o situatie buna… Nu ramane decat sa vada la mica publicitate! „Ele cauta intotdeauna «ginerele ideal» pe care l-ar putea prezenta mamelor lor. Ceea ce e de inteles la 25 de ani, devine infantil la 40“, subliniaza psih. Miruna Techera. Aceste femei, in general crescute intr-un mediu imbelsugat, incearca sa reproduca exemplul parintilor, pe cand ar trebui sa-l transgreseze, schimband mediul socioprofesional, doar pentru a avea mai multe optiuni. De fapt, numeroase sunt cele care isi asteapta astfel afaceristul de 45 de ani, menit sa le faca sa duca o viata excelenta. Spre deosebire de barbat, femeia asteapta un partener care are cel putin competente egale cu ale sale, plus sarmul fizic. Un alter ego social mai precis, greu de gasit…
Ariadna Popovici, director la o agentie matrimoniala din Bucuresti, dezaproba astfel de exigente. Ea citeaza ca exemplu cazul uneia dintre clientele sale, functionara la un minister, care cerea un director de banca, si nimic altceva. Cum provenea dintr-o familie mic burgheza si cu o buna situatie materiala, parintii ei n-ar fi acceptat niciodata ca ea sa ia de sot un „sarantoc“!
La 40 de ani, cauti printul fermecator cu disperare…
„Prima imagine a barbatului este tatal, aminteste psihanalista Alina Dumitrescu. Si femeia care si-a idealizat tatal va fi mereu in cautarea barbatului ideal care sa-i semene. Un print fermecator care va sti s-o trezeasca dupa atatia ani de somn.“ De altfel, precum in basme, aceste femei isi supun eroii la anumite probe: sa aiba un post important, o situatie financiara infloritoare etc. Insa, spre deosebire de basme, barbatul, adesea, nu va iesi „invingator“ in urma acestui sir de probe.
