Cercul vicios al virginităţii
Sociabilă, plină de viață, chiar fermecătoare, știu că sunt pe placul bărbaților. Mă întreb, însă, când voi fi în stare să-mi ofer inima și trupul unui bărbat?
Problema mea: la 26 de ani sunt încă virgină. Și această idee mă limitează chiar înainte de începerea unei relații. Nu duc lipsă de ocazii însă, de teama de a nu fi respinsă, prefer să fug pentru a nu-mi mărturisi virginitatea.
În esenţă, problema nu este doar aceea de a fi virgină, cât mai ales de a nu fi găsit pe cineva în care să pot avea destulă încredere pentru a trece la fapte. Pentru mine, sexul este strâns legat de dragoste și niciodată nu m-am simțit atât de iubită încât să-mi doresc să fac pasul împreună cu respectiva persoană. Cu fiecare nouă întâlnire, am aceeași reacție: sunt foarte atrasă de celălalt, vorbesc însă cu persoane versate, cu experienţă în materie de sex. Aşadar, nu îndrăznesc să răspund avansurilor lor decât cu umor și cu un ton insinuant. De aceea, nu dau de bănuit nicio secundă că aş fi fecioară. La rândul meu, însă, intru într-un cerc vicios și nimic nu pare că mai funcţionează.
Din păcate, „normalitatea” zilelor noastre este să fii activ din punct de vedere sexual … și, deși urăsc noțiunea de normalitate, recunosc că măcar o dată m-aș alinia şi eu acesteia!
Un articol scris de Arwen64, 26 de ani
Traducere de Ana-Maria Cetăţean
