Chiar nu mai vor bărbații o relație?

Mă inspir în articolul ăsta din discuții cu diverse persoane de sex masculin și din ceea ce am remarcat că se întâmplă în aplicația de mobil LIA (matrimoniale) lansată de curând împreună cu echipa mea.

Spre surpriza tuturor utilizatorii sunt aproape complet polarizați în aplicație. Nu am găsit nicio femeie care să ceară altceva decât relație și am găsit foarte puțini bărbați care să afirme public că își doresc o relație, majoritatea optând să afișeze la profil opțiunile sexuale.

Totuși activitatea în aplicație este super intensă, adică oamenii se conectează și vorbesc mult.

Apropo, dacă vreți să o testați o găsiți aici:

• Google Play: https://play.google.com/store/apps/details?id=com.lia
• App Store: https://apps.apple.com/ro/app/lia/id1616120563

Și m-am întrebat – cum se conectează oamenii ăștia dacă au doleanțe diametral opuse?

Concluzia mea este că adevărul este undeva la mijloc între ceea ce se spune și ceea ce se face. Nici femeile nu sunt puritane în totalitate, nici bărbații nu resping în totalitate o relație de cuplu. Dar toată lumea se teme să fie 100% asumată, autentică, expusă, indiferent ce înseamnă asta.

Ca femei am evoluat mult față de perioada în care ne căsătoream virgine și nu știam toată viața altceva decât soțul nostru, indiferent dacă interacțiunea era plăcută sau nu. Marea majoritate a femeilor adulte au măcar un partener de cuplu înainte de a se căsători și cele mai multe am învățat să ne explorăm și să ne acceptăm sexualitatea fără să ne simțim vinovate.

Este unul din motivele pentru care am creat în aplicație o opțiune care invită la discreție. Este vorba despre opțiunea „Ce ai chef azi?” vizibilă după crearea profilului. Aceasta îți permite ca, deși pe termen mediu și lung îți dorești o relație de cuplu, până când ajungi la acel bărbat cu care faci click să îți poți satisface nevoile de atenție și atingere alegând bifa „zbenguială” din cele 3 prezentate de către aplicație. Această opțiune este publică la profilul utilizatorului, dar numai 24 de ore. După 24 de ore se resetează și profilul indică opțiunea aleasă la completare/ înregistrare.

Aceeași opțiune ne permite să întrăm în povești când singurătatea ne mușcă din suflet. Tot ceea ce este necesar este să alegem opțiunea „chef de vorbă” de la „Ce ai chef azi?”.

În paralel, tot mai mulți bărbați au început să își exploreze latura feminină și să devină, pas cu pas, mai deschiși din punct de vedere emoțional.

Dar niciuna dintre părți nu „își dă arama” pe față.

Aleg ca în acest articol să povestesc mai mult despre bărbați, pornind de la miile de discuții avute de-a lungul anilor. Fiind recrutor IT la bază, marea majoritate a persoanelor cu care am stat de vorbă au fost și sunt de sex masculin. Și sunt mii pentru că am ales să fiu un recrutor neobișnuit – așa mi se spune: „Andreea, tu ești altfel” –, adică să fiu foarte deschisă, inclusiv cu aspecte personale. Această deschidere și vulnerabilitate au invitat și invită la deschidere, așa că mulți bărbați „au dat din casă”, cum se spune în popor.

Ce spun ei este, de asemenea polarizat față de ceea ce spun multe femei despre ei. Parcă am fi în un război al sexelor în care fiecare are dreptate, de fapt.

Feedback-urile primite de la ei se învârt în jurul faptului că o mare parte din femeile întâlnite, mai ales online, sunt niște dezaxate (foarte des am primit acest cuvânt), că se cere prea mult de la ei, că nu au spațiu niciodată – odată intrați într-o relație de cuplu, că viața lor e plină de reproșuri, că indiferent ce fac nu e niciodată suficient, că femeia modernă nu cere ajutor și apoi reproșează că nu l-a primit. Și aproape toți au semnalat că și-au pierdut aproape complet soția, odată ce aceasta a devenit mamă, în sensul că latura feminină a partenerei este înghițită complet de cea de mamă.

De asemenea, o sursă de stres majoră este presiunea spre o comunicare profund emoțională pe care ei o înțeleg greu și parțial și pe care o pot reflecta și practica cu dificultăți majore. Pentru că efectiv nu înțeleg ceea ce li se cere. Iar în situațiile în care își dau voie să fie vulnerabili, de cele mai multe ori informațiile împărtășite sunt folosite ca armă de rănire și jignire la un conflict ulterior ori decad în ochii femeii iubite pentru că sunt slabi de înger.

Numai au spațiu aproape deloc și nu pentru că locuiesc în aceeași casă, ci pentru că atunci când au nevoie de momente ei cu ei ca să își pună gândurile în ordine (chiar dacă o fac activ, jucând chestii stupide pe telefon), partenera ia această nevoie personal, se simte respinsă, abandonată, neimportantă și „pune bot”. Și pentru o nevoie normală (citiți cartea Bărbatul conștient, de John Gray) trebuie să se scuze și să o împace, deși nu se simt vinovați.

Majoritatea înțeleg că au porniri sexuale mai active decât doamna lor și fac eforturi să ajungă la o cale de mijloc, dar au sentimentul acut că sunt acuzați că sunt niște animale de fiecare dată când își exprimă afecțiunea prin intermediul sexului (una din manierele principale, de altfel, prin care ei spun „te iubesc”, așa cum indică studiile). Se simt stresați, triști, presați, criticați, insuficienți.

Iar tematica acută, dureroasă, este cea legată de insuficiență. „Indiferent ce fac nu ajunge. Așa că nu mai dau nimic”. Având în vedere perspectiva lor – nu discutăm dacă este reală sau nu, pentru ei este cât se poate de reală – este de mirare că fug de femei, de relații asumate, de angajament? Putem să săpăm și mai mult în sursele percepției masculine în ceea ce privește o relație de cuplu. Sunt sigură că adevăruri noi ies la iveală.

Marea majoritate provin din familii fie destrămate, fie cu abuz din două direcții – tatăl, absent sau agresiv de cele mai multe ori, iar mama, o persoană profund nefericită care și-a transformat fiul în sfătuitor si sprijin.

Prin urmare, mulți dintre ei au avut deja o căsnicie și a fost una împovărătoare, pentru că este copleșitor emoțional pentru un copil să își vadă mama nefericită și abuzată, să fie în o stare de neputință majoră (fiind copil nu avea ce face) și să aibă ulterior rolul de coș emoțional în care mama își vărsa nefericirea căsniciei din care nu putea sau nu își dădea seama că poate ieși.

Așa cum am cunoscut multe femei care au fost presate să își crească frații mai mici și nu își mai doresc copii când ajung adulte, așa mulți bărbați nu își mai doresc relații cu angajament. Pentru că au învățat defectuos, de altfel, că angajamentul înseamnă povară.

În plus, un copil, pentru a putea face față suferinței trăite în familie, construiește cel mai adesea, o armură groasă în jurul inimii, pentru a se putea proteja, pentru a putea supraviețui toxicității din jur. Așa că acești copii ajung, ca adulți, să rupă extrem de mult legătura cu emoțiile proprii. Marea majoritate, dacă îi întrebi ce simt nu vor putea să identifice emoția și mulți se vor simți amenințați de întrebare.

În paralel, presiunea societății, dublată de familie, este ca bărbatul să nu aibă nicio emoție. Dar ei au. Multe. Profunde. Am avut privilegiul și onoarea de a vedea această latură a bărbaților în multe situații și vă asigur că există. Dar da, este de săpat mult ca să ajungi acolo. Este nevoie de multă răbdare și blândețe.

În realitatea de zi cu zi, cea masculină, un bărbat care își arată emoțiile este supus unor abuzuri colosale: „ești bărbat sau…?”; „ai ajuns să plângi după… ca o muiere”; „ce fel de bărbat ești tu?”; „lasă că găsești rapid alta. Are balta pește”.

Este echivalentul neproductivei replici pe care o primim noi de la prietene când viața ne taie picioarele „Tu ești puternică. Treci tu și peste asta”. Iar noi, fix în acel moment, am vrea să nu fim puternice, am vrea o validare a emoțiilor și o îmbrățișare. Eu personal sunt sătulă până peste cap de Andreea cea puternică. Da, sunt, dar nu tot timpul și nici nu îmi mai doresc să fiu tot timpul puternică. Amazoanele erau femei singure, iar eu îmi doresc un cuplu, nu să trăiesc într-o comunitate de femei puternice și în afara unei relații. Îmi doresc un partener în brațele căruia să mă pot prăbuși când mă simt doborâtă și unde să mă odihnesc până o pot lua de la capăt.

Paradoxal, în ciuda a ceea ce spun bărbații foarte mult în mass-media și adesea și în interacțiunile particulare, și ei își doresc acele îmbrățișări blânde din partea femeii iubite. Și atunci ce îi blochează?

Cele de mai sus. Societatea care pune o presiune colosală pe ei să fie DOAR puternici, fără a avea spațiu, nici măcar când sunt ei între ei, să fie slabi, vulnerabili, emoționali.

Și cred că îi mai blochează ceva. Dorința femeilor de a avea de la început o relație care să ducă la căsnicie și la copii și gata, sacii să fie în căruță. Dacă se poate de la prima întâlnire ori de la primul sărut ori de la prima partidă de amor.

Violeta Moisă, de la Academia de Feminitate, are o vorbă super faină – „Singura relație pe care o ai cu un bărbat până în momentul în care el vine și îți spune clar – EU vreau o relație cu tine – este doar în capul tău”. Cred că noi, femeile, avem de învățat de la ei din acest punct de vedere. Pentru că foarte multe dintre noi ne aruncăm cu capul înainte în relații și nu ne punem întrebarea dacă NOI vrem o relație cu el, ci doar dacă EL vrea o relație cu noi.

Dar adevărul e la mijloc – NOI 2 avem nevoie de timp să ne cunoaștem, să petrecem timp împreună, să facem amor de mai multe ori, să mergem măcar într-un concediu și abia apoi să decidem că vrem o relație de cuplu unul cu celălalt. Cum să decidem că vrem o relație cu el, în condițiile în care abia l-am cunoscut? Și de ce să lăsăm toată decizia pe umerii lui, maturi sau nu? Noi nu avem niciun cuvânt de spus? Fără cunoaștere reciprocă și o decizie de comun acord acea relație nu există. Există doar o interacțiune repetată, mai profundă sau nu. Dar nu o relație, și în niciun caz una angajată.

Bărbații își iau timp până să ia această decizie. Iar noi, presate de societate, de biologie – veșnicul ceas care ticăie, nu avem răbdare în primul rând pentru noi, apoi pentru el, să parcurgem acest proces de cunoaștere în ritmul amândurora. Și îi presăm. Și Doamne ferește să facem amor cu el fără să fim imediat după într-o relație cu angajament. Pruna noastră este prețioasă, dar nu este singurul dar cu care noi venim în cuplu și singurul atu.

Așa că ei se feresc de conceptul de relație, așa cum este prezentat societal, pentru că o înțeleg ca pe o presiune și o sursă de presiune și critici. Nu scriu pe aplicația LIA că vor relație, ci alte opțiuni și astfel scapă de presiune. Și da, și de responsabilitate. Pentru că a devenit o povară și nu o plăcere pentru mulți dintre ei. Cine are curaj să se conecteze cu ei în aceste condiții poate avea noroc sau nu. Dar măcar își asigură spațiul necesar să cunoască persoana cu care relaționează și au timp să decidă și da, să își adune curajul să riște să iubească din nou. Momentan se pare că singura metodă prin care știu să facă treaba asta – să își ia spațiu și timp – este prezentând intenții pur sexuale. Dacă iese numai sex e ok. Dacă iese mai mult se întâmplă în termenii lor, mult mai lenți decât ai noștri.

Dar cea mai bună dovadă că bărbații vor o relație, în ciuda măștilor pe care le afișează este faptul că există cupluri, există căsătorii. Iar pe LIA, aplicația noastră, unde avem 1500 de utilizatori momentan, există permanent minim 250 de persoane care vorbesc unii cu alții, zilnic.

Închei cu câteva teme pentru acasă pentru doamnele care decid să citească acest articol și pe care cred că le voi butona/ irita cu cele scrise.

• Doamna mea, ești suficient de fericită în afara unei relații de cuplu încât să poți spune cu mâna pe inimă că alegi să primești ACEL bărbat în viața ta, dar nu pentru că te temi că vei rămâne singură sau pentru că ai nevoie de el?

Singura persoană de care avem nevoie în viața noastră de adult suntem noi înșine. Ceilalți sunt alegeri, dar putem trăi foarte bine fără ei. Avem nevoie doar de relația noastră cu noi înșine. Așa că fii sigură că ești fericită fără el și apoi alege să fii cu el.

Când ai o viață super faină fără un bărbat lângă tine ești mult mai selectivă în alegeri. Cine primește loc în viața ta îți sporește starea de bine și te sprijină când este greu. Dar dacă îți strică Zenul nu ai nicio o problemă să îl trimiți la plimbare. Pentru că ai ajuns greu la starea de bine tu cu tine și nu mai permiți oricui să ți-o tulbure.

• Ce ai învățat din familie, societate, mass-media, cărți despre bărbați, despre relațiile de cuplu? Credințele din spate sunt cele care îți dictează comportamentul și atitudinea față de partenerul de cuplu. Eu am descoperit cu stupoare că mă temeam de bărbați și îi consideram niște curvari mincinoși. Credințe primite cu generozitate de la mama mea și mamele ei, transgenerațional. Întărite, evident, de societate, mass-media și experiențele personale (unde am ales parteneri care să îmi confirme patter-nul). Pe Youtube, pe Lia Love cast, există o înregistrare – „Despre gânduri negative” – în care am prezentat un exercițiu simplu și util de schimbare a credințelor, astfel încât să fie folositoare, nu limitative.

• Dacă persoana cu care ești în cuplu nu se va schimba niciodată, deloc, și te cere de nevastă azi – spui da? Dacă spui nu, înseamnă că ești în un proiect, nu într-o relație și speri că se va schimba ca să fie cum vrei tu. Ceea ce se poate întâmpla sau nu. Dar dacă se întâmplă este doar pentru că decide el asta, în niciun caz ca dovadă a iubirii sale față de tine.
• Atenția ta în cuplu este centrată pe ce primești sau pe ce nu primești, chiar și atunci când ceri? Când ești centrată pe ce primești ești mai apreciativă, mai optimistă și da, mai atractivă. Poți asculta pe LIA „Puterea lui mulțumesc”.

• Atenția ta în cuplu este centrată pe ceea ce ceri de la el sau pe ceea ce ai tu de oferit? Când ești centrată pe ceea ce ai de oferit știi că nu îți lipsește nimic și o să fii uimită cât de faină ești și câte ai de oferit. Dar îl inviți și pe el să aibă același focus. Ascultă pe LIA despre „Mentalitatea de lipsă în cuplu”.

Mă îndrept spre noi, femeile, pentru că acest articol este mai mult pentru noi. Noi suntem creatoarele vieții noastre. Ca să ne schimbăm viața, relațiile, trebuie să fim noi altfel. Ca mediul să se schimbe, trebuie să ne schimbăm noi în primul rând, să fim vector de schimbare.

• Așa că ultima întrebare este – tu, doamnă minunată, ce poți face, gândi, altfel (în relația cu tine și în relația cu un bărbat) – ca să ajungi la relația la care visezi?

Mă aștept la roșii stricate după acest articol. Care nu înseamnă că nu știu cum este să fii femeie și provocările cu care ne confruntăm la tot pasul. Dar acest articol este despre bărbați. Și ei au nevoie de o voce și au mult mai puține ca ale noastre. Ține-ți minte – Adam a avut atât de multă încredere în Eva încât a încălcat promisiunea făcută către Dumnezeu și a mușcat din măr. Atât de multă iubire au bărbații în ei.