Cina in cuplu pentru a regasi… gustul celuilalt

Deconectati-va de cotidian

„Atunci cand mergem la restaurant, ne punem, in mod firesc, intr-o situatie de disponibilitate“, spune F., 38 de ani, 13 ani de casnicie. „Niciunul dintre noi nu a trebuit sa se ocupe de corvoada necesara prepararii mesei acasa: cumparaturi, gatit, incercarea de a-l culca pe copilul cel mic, caruia ii lipseste pofta de somn…“

De asemenea, este mai usor sa ne deconectam in exterior de grijile zilei: „Acasa, imi este mereu greu sa ma rup de viata de profesor“, constata M., 32 de ani, in cuplu de sapte ani. „La restaurant, ii vorbesc diferit lui A., fara a-l cicali, modalitate de a parcurge cotidianul mai decalat, mai lejer, asteptand sosirea farfuriilor cu mancare.“

„Sunt momente de reorientare“, rezuma A. „Stabilim anumite aspecte, ne punem intrebari serioase, dincolo de formularile standard («ce mai faci», «ce crezi despre viata noastra?»).

La fel de multe intrebari pe care le adresam zilnic, dar pe care, acolo, la restaurant, chiar avem disponibilitatea de a le aprofunda.“ Un context ritualizat, aÅŸa cum este masa de la restaurant, permite concentrarea si atentia maxima acordata celuilalt.

Treziti-va simturile!

Desigur, mancati, dar mai ales trebuie sa simtiti, sa gustati, sa alternati gusturile sarat, dulce, amar sau piperat… Pe scurt, lasati simturile sa vorbeasca, pentru ca ele sunt adevarate treziri ale libidoului. „Ca si cand am cauta sa aprindem placerea ce urmeaza sa vina“, afirma Jean-Claude Matysiak.

In acest cadru intim, ne situam dincolo de simplul schimb de mancare: comunicam prin gesturi si prin placerea oferita de mancarurile din farfurie. Eu mai iau ceva din farfuria ta, tu imparti desertul cu mine, musc din marul tau… Toate astea presupun totalitatea simturilor pentru a accede la placere, afirma adeptii cinei in doi.

Patrice si Cathleen, aflati la varsta de 40 de ani, in cuplu de mai mult de 20 de ani, isi ofera adesea placerea unui „restaurant mare, precum si-ar oferi un cadou comun“. Experienta lor marturiseste acest lucru: „Partenerul poate sa se deschida daca ii vorbiti prin mancaruri. Restaurantul este ocazia de a gusta lucruri pe care nu le-ati fi incercat acasa, gusturi diferite, arome diferite. Acest lucru deschide noi usi senzoriale“.

In spatele unor vorbe in aparenta banale („vrei sa gusti?“) se ascunde adesea o o exprimare a sentimentelor mai intensa si mai subtila in acelasi timp. „A vorbi despre ceea ce mancam inseamna a impartasi o intimitate senzitiva“, confirma Jean-Claude Kaufmann.

Totul se petrece ca si cand, acordandu-si niste momente gurmande, cuplul ar face provizii de senzatii benefice, inclusiv pentru ceea ce urmeaza dupa. „O cina buna, este un preliminar de cursa lunga“, mai spune A. „Dezbaterea nu este sigura pentru seara aceea, mai ales daca am mancat sau am baut prea mult… Dar ne simtim mai apropiati, mai complici, inclusiv din punct de vedere sexual, in zilele care urmeaza.“

Eliminarea din timp in timp a gesturilor cotidiene reprezinta o pista pentru a relua legatura cu partenerul, pentru a relansa placerea. O necesitate permanenta, intrucat, asa cum aminteste Jean-Claude Kaufmann, „cuplul este o relatie vie, chiar daca pasiunea trece si el este institutionalizat. De aceea, trebuie pastrate aceste mici momente ale vietii care pun in miscare cursorul relatiei. Ele sunt esentiale, pentru ca ne aduc proba ca existam intotdeauna in ochii partenerului.“