Cum depoluam relatiile
SA DECODAM MESAJELE CORPORALE
Laura, 39 de ani, isi aminteste adesea de raul provocat de prima sa sefa.
„Ea m-a invatat toate dedesubturile meseriei de expert contabil, dar dupa patru ani eram un fel de majora sub tutela, nu aveam incredere sa iau nicio decizie fara avizul ei. Ma descurcam prost. Cand am plecat de la acel loc de munca, mi-am dat seama ca ma gandeam la ea mai mult decat la un barbat sau la mine insami!“
Pentru psihoterapeutul Thomas d’Ansembourg, relatiile nesanatoase, oricare ar fi formele lor, dau nastere la trei tipuri de pierdere: a autonomiei, a vitalitatii si a increderii in sine.
Daca o relatie sanatoasa iti da senzatia de lejeritate, libertate, confort si securitate, versiunea toxica se distinge, dupa Beatrice Millªtre, printr-o forma de invadare si disconfort.
Genereaza, cel mai adesea, stres, chiar daca suntem constienti sau nu.
„Tot ceea ce afecteaza sufletul“, spune Anne-Marie Filliozat, psihanalista specializata in psihosomatica, „afecteaza si corpul, chiar daca inconstient.“
Cand suntem prinsi intr-o poveste toxica, aceasta genereaza probleme de somn, nervozitate, oboseala – toate acestea pot afecta somnul si apetitul.
Daca ne ascultam corpul, primim mesajele sale sau avertizarile lui.
Thierry Jansen adauga: „Relatia nesanatoasa creeaza tensiuni psihologice si emotionale care agreseaza si obosesc organismul.
Cand este pe o perioada lunga, stresul pe care il cuprinde devine cronic si la fel si consecintele acestuia“.
Toti am avut astfel de experinte: anumiti oameni ne fac bine si ne ajuta sa crestem, ne fac sa radem sau sa gandim, altii ne lipsesc de vitalitate sau ne arunca moralul in bezna.
Aceste cazuri nu au neaparat si manifestari corporale. Mai bine sa fim atenti. Daca o relatie produce aceleasi tipuri de reactii fizice negative, este bine sa ne intrebam asupra ei.
G, 32 de ani, si-a dat seama ca mai mereu este epuizata de conversatiile cu mama ei.
„La un moment dat, cineva m-a intrebat de ce sunt atat de crispata si mi-am dat seama ca eternele mele conversatii cu mama, cu susceptibilitatea ei maladiva, ma epuizau de ani de zile.
Cand ii vorbeam, parca luptam pentru supravietuire. Ii multumesc, in continuare, acelei persoane ca m-a facut sa gandesc.
Ma intreb insa cum de nu am decodat situatia mai devreme…“ Toate aceste crize sunt semne ale corpului, care semnaleaza suferinte ale corpului.
