Cum iubim dupa 40 de ani
Se pare insa, sustine psihologul Anca Dontu, ca, desi deschiderea spre romantism si spre gasirea unui partener se mentine si la o varsta mai inaintata, ea se desfasoara conform unor criterii si valori diferite:
„Dupa ce trecem de 40 de ani, ne raportam la iubire intr-un mod mai matur, mai putin idealist. Asta ar putea insemna ca nu mai punem atat de mult pret pe romantism sau pe aventura, ci preferam relatii mai stabile, care sa ne dea un sentiment de siguranta – materiala, financiara, dar si emotionala. Nu ne mai incanta jocurile pasiunii, in care partenerul ne face gelosi doar pentru a ne testa iubirea…
Avem nevoie de mai multa liniste, de incredere… Prietenia joaca un rol esential intr-o relatie de iubire la varsta maturitatii. Comunicarea este mai importanta decat oricand, pentru ca acum suntem mai pregatiti sa-l ascultam pe celalalt, mai dispusi sa-i auzim cu adevarat nevoile si ne dorim, in schimb, acelasi lucru din partea lui – atentie, grija“.
La maturitate stim ce vrem
Daca „la prima tinerete“ suntem mai concentrati pe prezent si motivatiile noastre se modeleaza, cresc, odata cu sentimentele impartasite alaturi de partener, se pare ca la maturitate stim mult mai bine de ce ne dorim pe cineva alaturi.
Anca Dontu enumera cateva din aceste cerinte: „Avem nevoie ca partenerul sa aiba un statut socio-profesional cat mai apropiat de al nostru, in asa fel incat imaginea pe care o afisam impreuna in societate sa fie una echilibrata, acceptata de ceilalti. Prin intermediul unei relatii de cuplu vrem sa castigam un confort psihic, in primul rand, o mai buna integrare sociala, iar in acest context o relatie controversata, sau despre care «gurile rele» de abia asteapta sa vorbeasca, nu este in interesul nostru si are efect opus celui pe care il dorim.
Romantismul? Ar insemna mai degraba un cos cu flori decat o singura floare, o cutie cu bomboane fine in loc de o ciocolata, o bijuterie scumpa, o calatorie intr-un loc exotic sau macar nesperat, in loc de o plimbare in parc, pe marginea lacului, o camera la hotel inchiriata cu o ocazie speciala… lucruri care denota, pe de o parte, prosperitate, pe de alta parte ca, partenerul nostru face un «sacrificiu» financiar, ceea ce inseamna ca ne iubeste. De ce ne dorim mai mult? Poate pentru ca avem posibilitati financiare mai mari… Poate pentru ca micile placeri am invatat sa ni le facem si singuri“.
Iubirea matura sau tarzie?
„Cand nu am gasit pana la varsta maturitatii un partener care sa corespunda idealului pe care l-am avut sau cand ne-am revenit dupa pierderea (divortul sau decesul) fostului sot/fostei sotii“, spune psihologul. „In primul caz, s-ar putea ca pretentiile noastre sa scada, sa cautam, pur si simplu, un om cu care sa putem fi suficient de prieteni, sa ne intelegem suficient de bine si sa avem incredere pentru a putea locui impreuna, a forma o echipa – de fapt, un om cu care sa ne simtim mai bine decat singuri, care sa ne alunge singuratatea si sa ne dea un sentiment de apartenenta.
Poate fi vorba de iubire? Poate da, poate nu, dar, in timp, prietenia si iubirea se pot confunda… In a doua situatie, vom fi tentati sa facem mereu comparatie intre actualul si fostul si, in functie de cat de buna sau rea a fost experienta anterioara, vom fi mai mult sau mai putin exigenti, vom cauta ceva asemanator sau total diferit, dar este cert ca vom fi mai critici, mai pretentiosi, vom sti mai bine ce vrem.
Si s-ar putea ca cel pe care il cautam sa aiba sarcina dificila sa ne vindece ranile trecutului, pentru a putea trai alaturi de noi. Asta e greu si rareori functioneaza, de aceea ar fi de dorit ca, dupa o relatie traumatizanta sau care s-a sfarsit intr-un mod traumatic (deces sau divort neasteptat), sa apelam la un psihoterapeut, care sa ne ajute sa facem doliul relatiei respective (la propriu sau la figurat), pentru a putea fi pregatiti pentru una noua, pentru o noua viata.“
De Irina Buda
