Cuplu: Inteleptii sunt cei mai fericiti
De ce anume depinde conflictualitatea dintr-un cuplu?
– De forta pulsiunii agresive si de scenariile inconstiente de relatie preluate din familie in copilarie. Temperamental, unii oameni sunt mai agresivi decat altii si folosesc cuplul ca spatiu de descarcare a pulsiunii agresive. Daca amandoi au cam acelasi nivel de agresivitate, daca aceasta agresivitate este folosita in mod sanatos, nu distructiv, si in plus este impletita armonios cu pulsiunea sexuala, asistam la o viata de cuplu extrem de pasionala, de invidiat. Daca membrii cuplului au scenarii inconstiente distructive, modele de relatie disfunctionale, viata lor de cuplu se va conforma acestor scenarii. Aici este nevoie de psihoterapie pentru a constientiza aceste scenarii si pentru a genera altele, mai sanatoase.
Stresul si alti factori externi nu pot genera conflictualitate pe termen lung, ci sunt conditii care favorizeaza scoaterea la lumina a agresivitatii care mocnea in interior. Merita sa amintim aici cateva lucruri. Conflictele cu celalalt sunt doar o exteriorizare a conflictelor interioare. Celalalt este un actor caruia noi ii distribuim un rol in scenariile noastre si apoi il „invitam“ sa joace acest rol. Inconstientul nostru este un recrutor deosebit de talentat; se pricepe de minune sa selecteze exact persoanele potrivite sa joace anumite roluri – pozitive sau negative – in scenariile noastre relationale. Potrivit acestei perspective, avem o noua viziune despre compatibilitatea in cuplu: doi oameni sunt compatibili in masura in care au scenarii inconstiente de relatie asemanatoare si sunt dispusi (si talentati) sa joace anumite roluri din scenariul celuilalt.
Enervarile cotidiene pot fi pe teme diverse. Manierele celuilalt… obiceiuri individuale. Ceea ce celalalt face sau nu face…
– Acestea sunt mai degraba pretexte invocate decat cauzele reale ale enervarii. Un exemplu clasic: ea este extrem de nemultumita de prestatia lui sexuala, dar nu-i spune direct asta. In schimb, ii reproseaza ca nu face nimic bine – conduce agresiv, calca frana prea brusc, nu a reparat priza bine etc.
Femeile par sa fie mai agasate – sau exprima iritarea mai des. Sunt barbatii ceva mai toleranti?
– Nu cred ca putem trage concluzii definitive in acest sens. Cele mai multe femei aleg intr-adevar sa-si exprime nemultumirile – verbal sau nonverbal. Trebuie sa fii orb sau/ si surd ca sa nu sesizezi ca sunt suparate. Multi barbati pot fi mai reticenti in verbalizarea nemultumirilor lor, dar starea lor nu poate fi ascunsa ochiului unei femei atente la partenerul ei.
Care sunt diferentele cele mai suparatoare dintr-un cuplu? Au barbatii si femeile asteptari mult diferite unii de la ceilalti?
– In societatea actuala sex-rolurile nu mai sunt atat de clar delimitate, iar diferentele tind sa se atenueze.
Cauzele agasarii se schimba o data cu trecerea vremii? Se atenueaza?
– Aceleasi cauze ale agasarii pot determina o multitudine de manifestari. Altfel spus, manifestarile se pot inlocui unele pe altele, dar cauzele sa ramana aceleasi. Pentru eliminarea cauzelor este nevoie de introspectie.
Care sa fie secretul cuplurilor care ajung la o varsta inaintata impreuna? Se pot decela cateva „secrete pentru un cuplu fericit“ dincolo de micile conflicte?
– Primul cuvant care imi vine in minte este intelepciunea. Poate parea multora un raspuns de moda veche, dar este cert ca oamenii intelepti sunt cei mai fericiti – in cuplu, la job-urile lor, in relatie cu copiii, cu prietenii etc. Intelepciunea implica maturitate in plan emotional, un lucru atat de rar intalnit astazi. In marea majoritate a cuplurilor, un membru este copilul, celalalt adultul. Fetele viseaza la un tatic tanar, in raport cu care sa se simta protejate si rasfatate.
Barbatii – care in viziunea femeilor nu se maturizeaza niciodata – viseaza la mamici tinere care sa-i iubeasca neconditionat si sa le indeplineasca toate nevoile, eventual chiar inainte de a le verbaliza. Asteptarile nerealiste, infantile, conduc rapid la dezamagiri. Apoi, este de dorit ca inainte de a incepe o viata de cuplu fiecare sa se simta intreg, sa se simta bine cu el insusi si nu sa astepte ca celalalt sa-l intregeasca. Celalalt poate sa-l imbogateasca, dar nu sa-l intregeasca. Fiecare om este responsabil pentru propria fericire, nu poate fi facut fericit de nimeni altcineva decat de el insusi si nu poate face fericit pe nimeni.
Expresii precum „eu te voi face fericit(a)“ suna foarte bine in contexte romantice, dar nu sunt adevarate. Nu incerca sa fii totul pentru el (ea). Nu vei reusi decat sa-l (o) sufoci. Femeile apreciaza barbatii care le asculta si le ofera atentie. Dar ii dispretuiesc pe barbatii care se agata de fusta lor asemenea unor copii. Este de dorit ca barbatul sa urmareasca scopuri ambitioase – materiale sau spirituale. Extremele se atrag, dar nu supravietuiesc mult impreuna. La un moment dat, instinctul de conservare ii determina sa se desparta.
Cuplurile in care cei doi sunt prieteni, au valori comune, impartasesc deschis propriile experiente, simt ca merg in aceeasi directie, au sanse sa ramana mult timp impreuna. Cu conditia ca viata sexuala sa fie satisfacatoare. Viata sexuala este extrem de importanta pentru echilibrul psihoemotional si hormonal. In plus, deschide calea catre experienta intimitatii. Multi oameni se bucura de viata sexuala, dar putini pot declara ca sunt cu adevarat intimi unul cu celalalt. Un alt secret este o buna igiena mentala.
Cei mai multi oameni vin incarcati de frustrari de la serviciu si varsa incarcatura de negativitate in cuplu. Pe termen scurt este ok, pe termen lung acest lucru erodeaza relatia. Intr-o relatie, obtii ceea ce pui in ea. Daca nu reusesti sa gestionezi bine stresul si afectele negative, este bine sa apelezi la un psihoterapeut. In fine, orice relatie are propria durata de viata. Uneori ne incapatanam sa prelungim relatii care nu ne fac bine nici noua, nici celuilalt. si nu trebuie sa confundam longevitatea unui cuplu cu gradul de fericire al acestuia. Sunt oameni care au placerea de a se chinui unul pe celalalt pana la adanci batraneti.
Enervarile pot distruge cuplul? Cum se poate proceda pentru ca aceste conflicte zilnice sa nu distruga cuplul?
– Pe termen lung, aceste enervari erodeaza cuplul, ii fac pe membrii acestuia mai putin deschisi unul fata de celalalt. Tributar formarii mele in psihanaliza, recomand tuturor sa caute motivele din spatele pretextelor. Problema reala nu este aproape niciodata cea prezentata.
Ce se poate face intr-o terapie de cuplu in acest sens?
– O psihoterapie poate face foarte mult – iar o psihoterapie individuala, chiar mai mult decat una de cuplu. Spun asta deoarece in Romania lucrurile se petrec inca in felul urmator: un membru al cuplului (de obicei ea, dar nu intotdeauna) il aduce pe celalalt la terapie pentru ca acesta din urma sa constientizeze ca este ceva in neregula cu el si ca ar trebui sa se schimbe conform dorintelor ei. si fiecare incearca sa-l determine pe terapeut sa devina aliatul sau contra celuilalt.
Optiunea pentru psihoterapie individuala implica faptul ca vrei sa lucrezi asupra ta, nu asupra celuilalt. In opinia mea, o terapie de cuplu care doreste sa lucreze in profunzime este pentru clientii „avansati“, pentru cei cu un grad de maturitate emotionala ridicat, care au urmat in prealabil o terapie individuala. Sa revenim. O psihoterapie poate ajuta semnificativ procesele maturizarii emotionale si ale vindecarii emotionale. In decursul istoriei personale, oamenii sufera rani emotionale pe care incearca apoi sa le vindece in cadrul relatiilor lor de cuplu. Iubitul sau iubita trebuie sa repare ceea ce au stricat membrii familiei sau iubitii/ iubitele anterioare.
Nu exagerez absolut deloc atunci cand afirm ca marea majoritate a cererilor de iubire sunt in fapt cereri de vindecare, cereri de terapie.
De altfel, multi oameni vin la psihoterapeut abia dupa ce incercarile lor de a se vindeca prin iubire au esuat (de cele mai multe ori, in mod repetat). In cadrul unei psihoterapii, pacientii ajung sa constientizeze modelele lor de relationare inconstienta patogene, dezavantajele si beneficiile acestora, si ulterior sa dezvolte pattern-uri de relationare sanatoase. In cabinet am zilnic ocazia sa vad cat de nociva este reprimarea sentimentelor. Multi oameni cauta sa faca fata dezamagirilor in dragoste „calcandu-si pe inima“ sau fortandu-se sa-si scoata din minte anumite amintiri sau anumite persoane.
Odata cu alungarea din minte a unei persoane iubite care ne-a ranit, ne blocam automat si o buna parte din capacitatea noastra de a iubi. Putem intra in relatii noi, dar ne este foarte greu sa ne indragostim. In plus, psihanaliza ne invata ca intotdeauna continutul refulat se intoarce. Am auzit si am asistat la nenumarate povesti de dragoste in care dragostea reprimata in tinerete revenea undeva, la mijlocul vietii sau chiar la finele vietii cu aceeasi intensitate ca la inceput. Deci, nu fortati niciodata lucrurile. Tot ce este dobandit prin forta se va pierde.
Dar dincolo de toate acestea, lucrul cel mai de pret pe care il poate face psihoterapia este sa ne puna in contact cu noi insine astfel incat faptele noastre sa fie in acord cu fiinta/inima noastra si sa nu ramana loc pentru rani sau regrete. Sa invatam sa toleram suferinta si sa nu generam suferinta actionand sub impulsul afectelor negative sau al orgoliului.
Interviu de Iuliana Alexa
Foto: dreamstime.com