Cuplul, fertilitatea si eprubeta

 „Poate functiona sau nu“, spun parintii unui baietel de cinci ani, conceput dupa cinci fecundari in vitro (FIV). „Dar, pentru ca asta sa se intample, e nevoie de multa iubire si comunicare.“ Din ce in ce mai multe cupluri apeleaza la procreerea asistata medical (PMA).

O aventura adesea considerata de medici drept un „montagne russe emotional“. Potrivit unui studiu recent, PMA este „o incercare care intareste cuplurile care se inteleg bine si le desparte pe cele deja fragile.“

Dar cate cupluri sunt atat de solide pentru a rezista anilor de asteptare si frustrari?

Un drum lung

„De patru ani incercam toate metodele“, ne povesteste L. „La sfaturile medicului ginecolog al sotiei mele am inceput prin a face dragoste o data la doua zile.

Bineinteles ca au existat si tratamente medicamentoase, dar caracterul de obligatie a sfarsit prin a ne determina sa detestam sexul“.

„Nu imi placea foarte mult, dar trebuia s-o facem“, spune A, glumind. „Insa recunosc ca ma bloca “.

Raporturile sexuale la comanda… iata o modalitate sigura de a distruge erotismul. „Apoi au urmat tratamentele. Vreo zece. Care au esuat toate. In prezent, am apelat la FIV. Suntem la a patra.

Nici nu mai e nevoie de sex. In ziua X, trebuie sa mergem la clinica. Asa ca am stopat activitatea sexuala. Am dobandit obiceiul de a face dragoste… «util». Eu nu mai am chef, ea nici atat. Degeaba vorbim… Tot ce isi doreste, este sa ramana insarcinata. Sper sa se intample odata“, continua L.

Intimitatea violata

In timpul FIV, multi opresc activitatea sexuala si asta ii relaxeaza, pentru ca a face sex ar putea insemna un nou esec. Raporturile sexuale obligatorii, „prescrise“, aveau loc la date fixe.

Nu mai vorbim de studii, cercetari, teste cum este cel al lui H¼ner, care permite cunoasterea modului in care spermatozoizii „inoata“ dupa un raport sexual.

„Prin asta se produce o violare a intimitatii, adesea asimilata prost“, declara psihanalista frantuzoaica Genevi¨ve Delaisi de Parseval, angajata in lupta bioetica si autoarea unor lucrari de exceptie.

In cazul inseminarilor cu sperma partenerului, cuplurile sunt puse in situatii zdrobitoare si de multe ori umilitoare:

„Asteptam pe masa de ginecologie, cu picioarele desfacute, in timp ce sotul meu se masturba in camera de alaturi“, isi aminteste I.

„Toata echipa de doctori astepta cu mine. Dura mult si imi venea sa mor de rusine. Sotul meu nu mai termina. Trebuie sa ai un simt al umorului dezvoltat ca sa treci peste asta“.

Barbatul fragil

Nu orice cuplu are forta necesara pentru a digera si depasi aceste momente. Mai ales cand este afectata sexualitatea barbatilor.

Asta, pentru ca ei au in minte urmatoarea ecuatie: fertilitate egal performanta sexuala. Iar ziua in care trebuie sa isi doneze sperma, devine una foarte stresanta si cu o incarcatura emotionala mare.

M. isi aminteste una dintre sedintele de masturbare de la clinica: „Mersesem de zece ori pentru inseminari si nu am avut niciodata probleme. Insa chiar in ziua fertilizarii in vitro… nimic.

Desi erau aceleasi conditii. Te dezinfectezi cu o substanta si te inchizi intr-o camera cu reviste porno.

Eu, unul, prefer sa-mi imaginez ceva. Dar atunci, la opt dimineata, sub un neon, ma gandeam la sotia mea a carei ovulatie se declansase.

Transpirasem si nu puteam ejacula. Nu m-am simtit niciodata asa ridicol. Si vinovat! Evident ca ne-am certat. Cred ca inca e suparata“.

Verdictul primei FIV

Unele cupluri clacheaza dupa primul rezultat al FIV. Se pare ca 30% dintre cei care esueaza, nu incearca si a doua oara. In cazurile sterilitatii inexplicabile, FIV are valoare de diagnostic, descoperindu-se cine are probleme. Iar asta uneori poate provoca o respingere totala a partenerului.

Ca in cazul lui E.: „Aveam 39 de ani cand am facut fertilizarea in vitro. Niciodata nu il vedeam pe sotul meu motivat sa facem un copil. Ii reprosam asta, inclusiv lipsa implicarii.

Cand medicul mi-a spus: «Sunt sase ovule in perfecta stare, dar spermatozoizii sunt lenesi, nu le fecundeaza», fara sa vreau, am gandit imediat: «Daca si sperma ii seamana, atunci niciodata nu voi deveni mama». Aveam deja indoieli asupra cuplului nostru, iar medicina am simtit ca le-a confirmat. Dupa o vreme, ne-am despartit“.

Nu de putine ori, femeile dezvolta un sentiment agresiv. Pentru ca tratamentul ce trebuie urmat le priveste exclusiv de ele. Daca la inceput sunt intelegatoare, dupa o perioada, agresivitatea incepe sa iasa la iveala.

Astfel, F. a avut bucuria de a deveni mama dupa patru FIV. Insa relatiile cu partenerul sau s-au degradat: „Nu puteam concepe ca se plange pentru o spermograma, in timp ce eu trebuia sa ma las intepata de doua ori pe zi!

Corpul imi era deformat, ma ingrasasem cu zece kilograme, ma simteam oribil. Si tot el era cel deprimat. De ce era asa indiferent? Aveam o sansa la un milion sa facem un copil si el nu voia sa incercam.

Poate de teama esecului. Aveam nevoie de iubire si de ajutor. Acum simt ca e prea tarziu. Ca ceva s-a rupt“.