Curajul sentimental
El a avut o casatorie anterioara nefericita. Sa o ia de la capat nu are cum sa mai fie atat de usor… si totusi isi adjudeca sansa la fericire. Dar nu numai suferinta poate fi depasita prin curaj ci si inhibitiile primei intalniri sau bariera „www“.
Curajul de a iubi inseamna si sa poti astepta pana cand celalalt iti poate accepta sentimentele, pana cand depaseste un doliu si te poate integra asa cum esti tu, drept o poveste noua, o alta etapa din viata. Aceasta este povestea unuia din cuplurile intervievate de noi.
A ti-l asuma pe celalalt cu povestea lui grea, a-l accepta si iubi asa cum este, iata un comportament matur. Dar curaj in dragoste mai inseamna si sa depasesti barierele comunicationale si sa alergi la… metroul Dristor 2, acolo unde o vezi prima data pe Ea, cea de pe forumul de discutii.
A doua sansa la fericire
Catalina, jurnalist, si Bogdan, inginer
Catalina: Am primit o invitatie pe e-mail. Mai primisem zeci. Nu prea le deschideam. Cu atat mai putin sa le raspund. In acea seara nu stiu ce m-a facut sa citesc invitatia lui Bogdan. Avea o poza cu el in care zambea. Nu i-am raspuns imediat. Abia a doua zi am intrat din nou pe e-mail si i-am scris. Ma urmarise zambetul lui toata ziua. Eram curioasa sa aflu ce se ascunde in spatele acelui zambet cald.
Am inceput sa vorbim pe messenger si ce m-a facut sa continui sa discut cu el a fost politetea lui. Felul in care s-a prezentat ca la scoala cu numele si prenumele. Sunt cateodata lucruri care-i aduc umbre in priviri si simt atunci ca se gandeste la trecut. Nu-i voi pretinde niciodata sa uite dar vreau sa-l fac fericit.
Nu e deloc usor s-o iei de la inceput la 30 de ani, sunt obiceiuri, tabieturi, toata lumea unui om se schimba in functie de relatia in care este. Dar faptul ca ne iubim ne ajuta sa mergem impreuna inainte. Cred ca totusi nu a fost deloc o simpla „intamplare“ faptul ca i-am raspuns la e-mail.
Bogdan: Am fost casatorit cinci ani si mi-am iubit mult sotia. Din pacate ea era bolnava si Dumnezeu a chemat-o mult prea repede la el. Nu ma gandeam totusi ca ma voi indragosti atat de curand. Nici nu credeam ca voi avea curaj. Cand am primit de la o colega de master o invitatie sa imi fac cont pe un site de dating, am intrat mai mult ca sa-mi omor timpul. Mi-am facut un profil, am pus o poza cu mine si am inceput sa ma uit intr-o doara la pozele celorlalti utilizatori.
Cand am ajuns la profilul Catalinei si i-am vazut poza am simtit nevoia sa-i scriu. Nu m-am gandit ca s-ar putea sa ajung sa o cunosc vreodata, vroiam doar sa-i spun ca este o femeie foarte frumoasa. Nu-mi venea sa cred cand am primit un e-mail de la ea si invitatia sa vorbim pe messenger. M-au cucerit ochii ei. Era atata inocenta in ei, dar in acelasi timp o incredere si un tupeu cum nu mai intalnisem la o fata. Ma privea direct, fara sa-si ascunda curiozitatea, ma studia din cap pana-n picioare si ma simteam ca la scoala la un examen.
Am stiut ca va fi a mea
Camelia, medic si Cristian, inginer
Cristi: Noiembrie 1993. Eram student si am intrat in discoteca R2. Am zarit o domnisoara care dansa la cativa pasi de mine. Blonda, inalta, mladioasa, mi-a captat atentia. Dar atunci n-am avut curaj… In seara urmatoare am fost invitat la un chef, dar atmosfera era apasatoare si am plecat. Unde sa mergem? Era sambata, lumea se distra, iar eu nu puteam sa uit fata din discoteca. Am hotarat sa merg acolo, poate am noroc sa revina si EA.
Am intrat, am intalnit niste amici… dar eu o cautam pe fata blonda. Am zarit-o la un moment dat in acelasi grup cu care era si in seara precedenta… Dar din nou nu am avut curaj sa merg la ea sa-i spun ca imi place si ca as vrea sa o cunosc. Dupa noaptea aceea in care nu prea am dormit au venit zorile si m-a cuprins un sentiment de teama. Se stia ca fetele de la Medicina sunt mai sofisticate si ma intrebam daca o sa am curaj sa ii vorbesc.
