De ce iubim exact persoana care ne distruge
Iubire sau iluzie?
Ai fost vreodată atât de prinsă într-o relație încât nici nu ți-ai dat seama când ai început să te pierzi? La început, totul părea perfect. Era atent, știa exact ce să spună, te făcea să te simți specială. Și apoi, încet-încet, ceva s-a schimbat. Nu deodată. Nu evident. Ci subtil, ca o mână invizibilă care îți strânge sufletul fără să-ți dai seama.
Și într-o zi, când durerea devine prea mare, îți pui întrebarea aia care îți sfâșie mintea și inima deopotrivă:
„De ce tocmai pe el? De ce pe cineva care mă face să sufăr?”
Legătura traumatică – o dependență ascunsă
Nu, nu ești slabă. Nici naivă. Nu ai „ales greșit” pentru că „nu te duce capul”. Ai fost prinsă într-un joc pe care nu l-ai inventat tu.
Psihologii Donald Dutton și Susan Painter au descris asta ca „legătura traumatică” – un tipar în care iubirea și durerea se amestecă până când nu mai știi unde se termină una și unde începe cealaltă. E ca și cum ai primi apă după zile de sete, dar doar în doze mici, cât să nu pleci.
La început, e iubire intensă. Te adoră. Te face să simți că ești tot ce și-a dorit vreodată. Și apoi, brusc, se schimbă. Devine rece, distant, poate chiar crud. Și tu rămâi acolo, încercând să recâștigi ceea ce ai avut la început. Doar că nu știi că începutul a fost doar momeala.
De ce rămâi în relații care te rănesc?
Pentru că îți dă senzația că trebuie să lupți pentru iubire – și tu ai fost învățată că dragostea adevărată nu vine ușor.
Pentru că momentele frumoase sunt prea intense ca să le poți uita – iar mintea ta se agață de ele și le folosește ca scuze pentru toate momentele în care te-a făcut să plângi.
Pentru că îți creează dependență emoțională – când te ignoră sau te critică, te simți sfâșiată. Când revine și îți spune că te iubește, simți euforie. Creierul tău devine dependent de aceste cicluri.
Pentru că ai fost învățată să fii puternică și să nu renunți – și uite cum puterea asta, care în alte aspecte ale vieții tale te-a ajutat enorm, aici te ține blocată.
Cum să recunoști și să rupi un tipar toxic în relații
În primul rând, înțelege asta: nu e iubire, e un tipar care te face să confunzi iubirea cu suferința. O relație nu ar trebui să fie un montagne russe emoțional. O relație ar trebui să te liniștească, nu să te facă să te îndoiești zilnic de tine.
Ce poți face?
Observă tiparul – Uită-te la întreaga poveste, nu doar la momentele frumoase.
Întreabă-te ce parte din tine se simte „acasă” în acest haos – uneori, iubim ceea ce ni se pare familiar, nu ceea ce e sănătos.
Reînvață iubirea sănătoasă – Iubirea nu trebuie să doară. Nu trebuie să te facă să plângi în baie, să scrii mesaje pe care le ștergi înainte să le trimiți, să simți că mergi pe coji de ouă.
Dragostea nu ar trebui să doară: cum ieși dintr-o relație nesănătoasă
Când începi să vezi realitatea dincolo de iluzii, ceva se schimbă. Poate că azi nu e ziua în care rupi complet lanțurile, dar e ziua în care începi să le vezi cu adevărat. Și fiecare adevăr acceptat e un pas spre libertate. Poate că doare acum, dar dincolo de durere, te așteaptă o iubire mai mare – cea pe care ți-o datorezi ție însăți.
Fiecare adevăr pe care îl accepti îți aduce o fărâmă de libertate. Da, doare acum. Dar știe că, dincolo de durerea prezentă, se află o iubire mai profundă și mai pură – acea iubire pe care o meriți tu însăți, cea care te va vindeca și îți va oferi pace.
Iubirea adevărată se bazează pe respect, pe egalitate, pe sprijin reciproc. Oferă-ți șansa de a experimenta această iubire și lasă trecutul să se spele de pe sufletul tău.
Dă-ți permisiunea de a iubi cu toată inima, dar doar pe cei care te respectă și care te susțin.
