De ce Salvatorul/Bunul Samaritean este o pereche de viață toxică?
Cred că toți cunoaștem o persoană care ajută pe toată lumea, se sacrifică, are soluții la orice, este disponibil/ă la orice oră și de care trage toată lumea. Este acea persoană care își bagă soluțiile pe gâtul tuturor, dar toți îl/o iubim pentru că ne ajută când avem nevoie și pentru că este… pur și simplu de treabă. Ba mai mult, este o persoană admirată de mulți și proslăvită pentru bunătatea sufletului și sacrificiile pe care le face.
De ce Salvatorul este o pereche de viață toxică?
1.Pentru că dacă nu este nimic de salvat la tine, nu vei fi persoană de interes romantic.
Dacă nu ești victimă, dacă nu ai inima ruptă, dacă nu ești în belele mari, , nu te va remarca. Salvatorul nu este atras de încredere în sine, pentru că nu are obiectul muncii acolo. Rolul de Salvator nu se poate juca cu o persoană care se descurcă fără intervenții externe.
2.Pentru că are nevoie să ai nevoie de el/ea, așa că va face tot posibilul să fii dependent de el/ea.
Dacă te-a remarcat și ați început o relație, cu sau fără voia ta, va începe să facă chestii pentru tine pentru a genera nevoia de serviciile și prezența sa, chiar dacă această nevoie nu exista când v-ați cunoscut.
Eu îmi asumam rol de terapeut și susținător, de sfătuitor la orice, făceam curat în casa partenerilor mei, plimbam câinele, călcam, îl țineam la mine, etc., etc. Chiar dacă inițial întâmpinăm rezistențe din partea acestora, le făceam totuși viața comodă, se obișnuiau cu ce le ofeream și deveneau dependenți de mine. Iar eu mă simțeam utilă și iubită când ei apelau la mine, fără să mă gândesc la costurile mele personale. Și reușeam astfel să scad drastic riscul de a fi părăsită – doar eram utilă, nu-i așa?
3.Pentru că, dacă nu e nimic de salvat la tine, dar ești persoana interesantă, va face în așa fel încât să fie ceva de salvat la tine.
Ce vreau să spun este că dacă nu ești victimă, te va face victimă.
Aici intervine o latură super toxică, amestecată adesea cu narcisism sau trăsături narcisice.
Eu am experimentat asta pe pielea mea, cu ultimul partener. Mă rănea emoțional, grav, mă punea la pământ și apoi avea scop – să mă facă din nou fericită, să mă „repare”.
Nu era nimic de reparat la mine – cel puțin la prima vedere.
4.Pentru că, dacă nu e nimic de salvat la tine, atenția sa va fi orientată spre cei care au nevoie de ajutor.
Rolul de Salvator devine un alter ego și, când nu se poate manifesta, începe să se comporte ca un personaj care va muri: devine agitat, anxios. Așa că își caută permanent proiecte de tip Maica Tereza. Proiecte care îi ocupă timpul, energia, atenția, banii.
Prin urmare, relația, tu – vă duceți pe ultimele locuri pentru că Salvatorul are alte preocupări/priorități. Este o poziție dureroasă și ingrată. Nici nu îți vine să îi ceri atenție pentru că, noh, salvează alte ființe și te simți ca ultima egoistă. Dar asta nu înseamnă că nu îți dorești ca familia să fie pe primul loc, indiferent dacă este una cu acte sau nu.
5.Pentru că va lua dezechilibrat resurse de timp, energie, bani și le va investi în afara familiei.
Salvatorul nu are măsură. Din 100% de ore va lua tot ce va putea ca să își mențină poziția de Erou/Eroină a societății, de om pus pe piedestal pentru bunătatea sa și lucrurile minunate pe care le face pentru alții.
Oamenii echilibrați se implică în acte de caritate, fac bine în jur, dar au grijă de propriile persoane și de familie în primul rând. Cei care sunt în rol de Salvator vin acasă doar când sunt lați și au nevoie de îngrijire și de refacere.
Redevin prezenți în sânul familiei când… ghici ce… au nevoie să salveze familia. Odată rezolvată criza, o iau de la capăt.
6.Pentru că își va cere răsplata când te aștepți mai puțin.
O altă caracteristică a Salvatorului, de o toxicitate deosebită, este faptul că nu face nimic fără să ceară ceva înapoi. Nu va cere azi, nici mâine, dar va cere. Și, cel mai adesea, va fi o cerere nerezonabilă, ca răsplată pentru sacrificiile făcute pentru starea ta de bine, chiar dacă, de cele mai multe ori, acele sacrificii nu au fost cerute de nimeni și au venit chiar la insistențele lui/ei.
Îți va cere să te schimbi radical, să accepți compromisuri nerezonabile, ceva mare și greu. Doar ești dator/datoare, nu?
7.Pentru că, dacă ajunge la epuizare, se va scutura de tine fără regrete și într-o manieră abruptă.
Dacă Salvatorul stă după tine, și face chestii pentru tine, și îți cere sacrificii pe care tu nu vrei să le faci – bravo ție! – se va scutura de tine brusc, fără regrete și, adesea, fără avertisment.
Poate să facă asta chiar și pentru simplul fapt că ajunge la epuizare de la propriile sacrificii necerute și, când face o evaluare a vieții sale – întrebându-se unde se duce energia sa și la ce poate să renunțe – va renunța la tine, la cel/cea care nu are nevoie de nimic.
8.Pentru că ceilalți nu pot să trăiască fără el/ea…
Prin urmare, când întâlnești Bunul Samaritean perpetuu, obosit/a, tot timpul stresat de binele omenirii și în stare de sacrificiu constant, recomandarea mea este să admiri persoana de la distanță și să eviți o relație de cuplu cu el/ea. Pentru că ceea ce vei primi în schimb va fi lipsa de atenție, energie și – cel mai adesea – multă suferință.
