Depășește timiditatea sexuală
Inhibitiile din pat isi au originea in ceea ce am trait cu alti parteneri sau chiar in relatia cu parintii. Dar care sa fie rezolvarea?
Cum sa facem distinctia intre pudoare si timiditate, doi termeni adesea asimilati? Unii nu au nicio problema cu nuditatea dar nu le place sa-si dezvaluie sentimentele, altii povestesc cele mai mici detalii ale vietii lor intime dar nu-si arata niciodata niciun centimetru de piele… „Timidul roseste, are manifestari emotionale puternice si necontrolate, resimte dificultate atunci cand se manifesta in prezenta unui grup, ori in fata unei persoane perceputa ca straina. De aceea evita astfel de situatii, explica psihologul Bogdan Lucaciu.
Exceptii fac cei pe care ii considera apropiati, situatiile familiare. Psihologii vorbesc despre agresivitatea inhibata a timidului. Nu e obligatoriu ca un timid sa fie pudic, si persoane fara inhibitii in public pot fi extrem de pudici. Pudoarea inseamna rusine de goliciunea umana si se bazeaza pe o anume etica sexuala, adesea cu motivatii sau convingeri religioase, ori patriarhaliste, pentru care sexualitatea este tabu sau puternic ritualizata. Metaforic, sfiala, pudoarea, poate fi extinsa la emotia pozitiva provocata de ceva impresionant, neinteles, ori coplesitor „.
Depășește timiditatea sexuală
Ea ne ingradeste cuvintele si gesturile de placere. Este permanenta sau trecatoare, doar stanjenitoare sau are aerul unui handicap. Aceasta inhibitie impartasita de multi dintre noi, are mereu de-a face cu teama noatra de fi judecati.
„Voiam sa-i spun dorinta mea in cuvinte, sa indraznesc sa-l mangai, dar era ca si cum ceva ma oprea.” Valeria, 34 de ani, pastreaza din ultima sa relatie sexuala un sentiment de insatisfactie dublat de culpabilitate. „Nu ajung niciodata sa depasesc un blocaj interior. Problema este ca nu stiu sa-l depasesc. Sfarsesc prin a-mi spune ca sexul, nu este pentru mine, imaginandu-ma traind fara el!” Valeria se recunoaste in adjectivul timida, chiar daca, in viata sa sociala, ea afiseaza o veritabila siguranta.
Corpul din oglindă
Pentru terapeuti, timiditatea sexuala – care ar putea fi rezumata prin aceasta formula: „Mi-ar placea, dar nu reusesc acest lucru” – este o forma de inhibitie a dorintei, a cuvintelor, a gesturilor. Ea se izbeste de dificultatea de a comunica si de depasirea unui scenariu repetitiv, frustrant.
Ca e vorba despre o culpabilitate izvorata dintr-o educatie care a asociat „sexul cu greseala”, cu complexele care impiedica expunerea privirii celuilalt, cu lipsa fundamentala a increderii in sine sau cu ignorarea dorintelor si propriilor limite, timiditatea sexuala are mereu de-a face cu teama de a fi judecat.
„Daca as avea cu zece kilograme mai putin, spune Laura, 28 de ani, sunt sigura ca as avea mai multa indrazneala, as fi mai putin concentrata asupra colaceilor de grasime de pe burta si nu as mai analiza angoasata expresiile amantilor mei. As fi mai sigura pe mine, deci mai sexi, si viata mea intima ar fi de mii de ori mai bogata.” Originile timiditatii privind complexul fata de propriul corp sunt numeroase si pot fi intalnite indiferent de varsta.
Un complex pe care cultura ambianta il alimenteaza fara ragaz, facand din corpul perfect, singura forma de acces la o sexualitate implinita. „Este un supliciu, suspina Carmen, 34 de ani, suntem inconjurati de revistele care afiseaza peste tot trupuri superbe, perfectiuni erotice intruchipate. Cand vad cum le privesc barbatii pe femeile astea ma ingrozeste sa-mi arat sanii mici si fesele plate!” Dar, – adauga Bogdan Lucaciu – „fara oglinda nici Narcis nu s-ar fi indragostit de sine insusi iar ratusca cea urata nu ar fi decat una oarecare.
